Credința în învierea morților reprezintă unul dintre adevărurile fundamentale ale credinței creștine.
În fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie mărturisim:
„Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.”
Această mărturisire nu este doar o formulă de credință, ci o realitate care privește fiecare om. Nimeni nu va rămâne în mormânt pentru totdeauna, deoarece Dumnezeu, Care a creat lumea din nimic, va chema din nou la viață fiecare trup omenesc.
Părintele Sofian ne amintește un adevăr de mare însemnătate: fiecare persoană își are propriul trup, iar acel trup care s-a întors în pământ va învia așa cum a fost. Dumnezeu nu va crea un alt trup, ci îl va ridica pe acela care a fost părtaș la întreaga noastră viață, la toate faptele bune și rele săvârșite pe pământ.
Acest adevăr ne îndeamnă să privim cu mai multă responsabilitate felul în care ne trăim viața. Trupul nu este doar un înveliș trecător al sufletului, ci un împreună-lucrător al acestuia, chemat să participe atât la mântuire, cât și la răsplata veșnică.
Învierea trupului este o promisiune a lui Dumnezeu
Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu a descoperit oamenilor că moartea nu este sfârșitul existenței. Proorocul Daniel spune limpede:
„Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.” (Daniel 12, 2)
Mântuitorul Iisus Hristos întărește această învățătură prin propriile Sale cuvinte:
„Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.” (Ioan 5, 28-29)
Așadar, nu doar sufletul va exista după moarte, ci și trupul va fi readus la viață. Aceasta este o taină pe care mintea omenească nu o poate explica pe deplin, dar pe care credința o primește cu nădejde.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.” (1 Corinteni 15, 44)
Nu înseamnă că va fi un alt trup, ci același trup, transfigurat prin puterea lui Dumnezeu, nemuritor și nepieritor.
Trupul nostru este părtaș la toate faptele vieții
În timpul vieții pământești, trupul și sufletul lucrează împreună. Cu ochii privim, cu urechile ascultăm, cu limba vorbim, cu mâinile lucrăm, cu picioarele mergem spre bine sau spre rău. De aceea, la Judecata de Apoi, nu doar sufletul va da socoteală, ci și trupul va participa la răsplata veșnică.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.” (2 Corinteni 5, 10)
Observăm că Scriptura vorbește despre faptele făcute prin trup. Trupul a fost unealta prin care omul și-a exprimat libertatea. Cu el s-a rugat, a postit și a făcut milostenie, dar tot prin el s-a putut deda păcatului.
Din acest motiv, Dumnezeu îl va învia pentru ca dreptatea Sa să fie deplină.
Ce citim și ce ascultăm ne modelează sufletul
Părintele Sofian atrage atenția asupra unui lucru extrem de actual: ceea ce citim și ceea ce primim în mintea noastră ne schimbă viața.
Dacă omul citește Sfânta Scriptură, Psaltirea, scrierile Sfinților Părinți, viața sfinților și cărțile care îl apropie de Dumnezeu, sufletul său se luminează. Harul lui Dumnezeu lucrează prin aceste cuvinte și naște dorința pocăinței.
Psalmistul David spune:
„Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.” (Psalmul 118, 105)
În schimb, atunci când omul își hrănește mintea cu lucruri care promovează păcatul, violența, desfrânarea sau necredința, acestea lasă urme adânci în suflet.
Astăzi, această realitate nu se referă doar la cărți, ci și la filme, seriale, muzică, internet și rețele sociale. Tot ceea ce privim și ascultăm poate deveni fie hrană pentru suflet, fie otravă duhovnicească.
Mântuitorul spune:
„Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. ” (Matei 6, 22)
Așadar, ochii și urechile nu sunt simple organe ale trupului, ci porți prin care intră în suflet binele sau răul.
Răspunderea celor care îi conduc pe alții la păcat
Părintele Sofian vorbește și despre răspunderea celor care influențează viața altora.
Există oameni care, prin scrierile lor, prin învățăturile lor sau prin exemplul lor, îi îndepărtează pe ceilalți de Dumnezeu. Ei seamănă necredință, batjocoresc valorile creștine și îi împing pe mulți spre păcat.
Domnul Iisus avertizează foarte aspru:
„Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.” (Matei 18, 6)
Aceste cuvinte arată cât de grav este păcatul influențării altora spre rău.
În același timp, există oameni care îi conduc pe semenii lor spre Dumnezeu. Ei îi învață adevărul, îi încurajează, îi mângâie și îi ridică din deznădejde. Pentru aceștia, Domnul a pregătit o răsplată mare.
Fiecare cuvânt pe care îl rostim și fiecare faptă pe care o săvârșim poate deveni o binecuvântare sau o pricină de osândă.
Faptele bune vor fi răsplătite
Judecata lui Dumnezeu este dreaptă și desăvârșită. Nimic nu rămâne ascuns înaintea Lui.
Domnul spune:
„Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. ” (Matei 25, 35-36)
Milostenia, iertarea, răbdarea, rugăciunea și iubirea aproapelui nu sunt uitate de Dumnezeu.
Poate că oamenii nu văd toate lacrimile și toate jertfele făcute în ascuns, dar Dumnezeu le vede pe toate.
Mântuitorul spune:
„Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei 6, 4)
În ziua Judecății fiecare faptă bună va fi descoperită și răsplătită.
Drepții se vor bucura, iar păcătoșii vor suferi
Învierea va fi comună tuturor oamenilor, însă starea în care fiecare va trăi veșnic va fi diferită.
Drepții vor vedea fața lui Dumnezeu și se vor bucura de Împărăția Cerurilor.
Domnul le va spune:
„Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.” (Matei 25, 34)
În schimb, cei care au refuzat pocăința și au rămas în păcat vor cunoaște despărțirea veșnică de Dumnezeu.
Aceasta nu este răzbunarea lui Dumnezeu, ci urmarea liberelor alegeri făcute în timpul vieții.
Părintele Sofian subliniază că trupul va învia tocmai pentru ca omul întreg: suflet și trup, să primească răsplata faptelor sale.
Aceasta arată cât de serioasă este viața prezentă. Nu trăim fără scop și nu murim pentru a dispărea. Viața aceasta este pregătirea pentru veșnicie.
Să ne pregătim încă de acum pentru Judecata lui Hristos
Gândul la Judecata de Apoi nu trebuie să ne arunce în deznădejde, ci să ne trezească la pocăință.
Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui.
Sfânta Scriptură spune:
„Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel? ” (Iezechiel 33, 11)
Atât timp cât trăim, ușa pocăinței rămâne deschisă.
Spovedania sinceră, împărtășirea cu Sfintele Taine, rugăciunea, postul, iertarea și milostenia schimbă viața omului și îl pregătesc pentru întâlnirea cu Hristos. Niciun păcat nu este mai mare decât mila lui Dumnezeu atunci când omul se pocăiește cu adevărat.
Învierea trupurilor este una dintre cele mai mari nădejdi ale creștinului
Trupul nostru, care astăzi îmbătrânește, suferă și se întoarce în pământ, va fi ridicat din nou prin puterea lui Dumnezeu. Același trup cu care am trăit, am iubit, am păcătuit sau ne-am sfințit va sta înaintea Dreptului Judecător.
De aceea, fiecare zi a vieții noastre este un dar și o responsabilitate. Să ne folosim ochii pentru a privi ceea ce este curat, urechile pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, limba pentru a binecuvânta, mâinile pentru a face binele și inima pentru a-L iubi pe Hristos și pe aproapele nostru.
Atunci când va răsuna glasul Arhanghelului și mormintele se vor deschide, cei care au căutat sincer voia lui Dumnezeu vor auzi cuvintele pe care orice creștin dorește să le audă:
„Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.” (Matei 25, 21)
Fie ca această nădejde să ne însoțească în fiecare zi, pentru ca învierea trupurilor să fie pentru noi începutul bucuriei veșnice alături de Hristos, iar nu începutul osândei.