Astronomii au descoperit o exoplanetă neobișnuită, aflată la aproximativ 335 de ani-lumină de Pământ, care orbitează extrem de aproape de steaua sa și care ar putea avea o compoziție formată în proporție de aproximativ 50% din apă. Planeta, denumită HD 176071 b, este un „ocean world” extrem de fierbinte și are o caracteristică spectaculoasă: interacțiunea gravitațională cu steaua sa îi modifică orbita, iar în cele din urmă aceasta ar urma să fie înghițită de steaua pe care o orbitează.
Descoperirea oferă oamenilor de știință o oportunitate rară de a studia un tip de lume care nu seamănă cu planetele din Sistemul Solar. HD 176071 b este de aproximativ 2,5 ori mai mare decât Pământul și are o masă de aproximativ 8,5 ori mai mare decât cea a planetei noastre.
Ceea ce o face însă cu adevărat neobișnuită este apropierea extremă de steaua sa.
Un an care durează doar 14 ore
HD 176071 b se află la puțin sub 1,5 milioane de mile, adică aproximativ 2,4 milioane de kilometri, de steaua sa. Pentru comparație, această distanță reprezintă doar aproximativ 1,6% din distanța dintre Pământ și Soare.
Din cauza acestei apropieri, planeta își încheie o orbită completă în jurul stelei în doar 14 ore.
Este o perioadă orbitală extrem de scurtă, iar distanța redusă față de stea are consecințe importante asupra planetei. Gravitația exercită forțe mareice extreme asupra lui HD 176071 b, iar aceste forțe îi influențează evoluția orbitală.
Potrivit cercetătorilor, procesul este rapid și inexorabil. În cele din urmă, planeta este destinată să aibă o întâlnire fatală cu propria stea, care o va înghiți.
O planetă cu o cantitate uriașă de apă
Dimensiunea și masa lui HD 176071 b i-au ajutat pe astronomi să tragă concluzii despre structura sa. Calculele indică faptul că planeta ar putea fi alcătuită în proporție de aproximativ 50% din apă.
Din acest motiv, cercetătorii o consideră o rară „lume a apei” extrem de fierbinte.
Planeta nu trebuie însă confundată cu o lume asemănătoare Pământului. Temperatura și apropierea de steaua sa creează condiții complet diferite, iar HD 176071 b este supusă unor efecte extreme.
Un alt aspect care a atras atenția cercetătorilor este atmosfera sa.
Deși planeta se află foarte aproape de steaua pe care o orbitează și este expusă unei radiații stelare intense, atmosfera sa nu pare să fi fost îndepărtată complet.
Mai mult, observațiile indică o atmosferă dinamică, în continuă schimbare.
Planeta se află în „Deșertul Neptunian”
HD 176071 b este și un locuitor rar al unei regiuni cunoscute de astronomi drept „Deșertul Neptunian”.
Termenul descrie lipsa planetelor de dimensiuni similare cu Neptun care orbitează foarte aproape de stelele lor.
Una dintre explicațiile propuse pentru această lipsă este radiația intensă provenită de la stele. Aceasta poate îndepărta straturile gazoase ale planetelor aflate foarte aproape de stelele lor, ceea ce le poate modifica semnificativ structura.
HD 176071 b reprezintă însă un caz neobișnuit. În ciuda mediului extrem în care se află, planeta pare să păstreze o atmosferă dinamică.
Cercetătorii au observat inclusiv schimbări în modul în care atmosfera reflectă lumina provenită de la stea.
Astronomii au observat schimbări în atmosfera planetei
Descoperirea a devenit posibilă datorită comparării unor date istorice obținute de telescopul spațial Kepler cu observații mai recente realizate de TESS, la șase ani distanță.
Astronomii au remarcat o schimbare neașteptată în faza variației luminii reflectate de planetă.
Sylvain N. Breton, cercetător principal al echipei de la Institutul Național de Astrofizică din Italia, a explicat că observațiile arată că oamenii de știință nu au în față o imagine statică a unei planete.
Datele indică, în schimb, o atmosferă care se modifică permanent.
Pe HD 176071 b se formează nori denși și foarte reflectorizanți, iar aceștia evoluează și se deplasează de-a lungul regiunilor mai reci ale planetei.
Această dinamică oferă cercetătorilor posibilitatea de a studia mai atent modul în care funcționează atmosfera unei exoplanete aflate într-un mediu extrem.
HD 176071 b nu trece prin fața stelei sale
Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât planeta nu a fost identificată prin metoda folosită pentru majoritatea exoplanetelor cunoscute.
În cazul metodei tranzitului, astronomii urmăresc momentul în care o planetă trece prin fața stelei sale, din perspectiva Pământului. Când acest lucru se întâmplă, planeta blochează o cantitate foarte mică de lumină, iar instrumentele pot detecta scăderea.
Problema este că această metodă funcționează doar atunci când geometria sistemului permite observarea planetei trecând între stea și Pământ.
Cele mai multe planete din Calea Lactee nu au o astfel de configurație din perspectiva noastră.
HD 176071 b este una dintre lumile care nu trec prin fața stelei lor, astfel că astronomii au fost nevoiți să folosească o altă metodă pentru a o identifica și studia.
Lumina reflectată a dezvăluit planeta
Cercetătorii au urmărit modificările extrem de mici ale luminozității produse de lumina stelei reflectată de planeta HD 176071 b.
Planeta este blocată mareic, ceea ce înseamnă că aceeași parte a sa este orientată permanent către stea, în timp ce cealaltă parte rămâne îndreptată spre spațiu.
Pe măsură ce planeta se deplasează pe orbită, partea orientată spre Pământ se schimbă din punctul de vedere al observatorilor. Uneori instrumentele detectează mai mult din partea luminată a planetei, iar alteori mai mult din partea întunecată.
Aceste diferențe extrem de mici în lumina reflectată au permis echipei să identifice planeta și să înceapă analiza caracteristicilor sale.
Instrumentul HARPS-N a avut un rol important
Un rol important în această descoperire l-au avut datele obținute cu instrumentul HARPS-N, instalat pe Telescopul Național Galileo.
Precizia ridicată a observațiilor a permis cercetătorilor să depășească problema geometrică reprezentată de faptul că planeta nu tranzitează steaua din perspectiva Pământului.
Prin măsurarea variațiilor luminii reflectate de planetă de-a lungul orbitei sale, astronomii au putut nu doar să detecteze această lume îndepărtată, ci și să înceapă să îi studieze structura și atmosfera.
Metoda poate fi importantă pentru identificarea și caracterizarea altor planete care nu pot fi observate prin metoda tradițională a tranzitului.
O lume care oferă o imagine asupra unor planete greu de observat
Descoperirea lui HD 176071 b arată cât de mult au evoluat tehnicile folosite pentru studierea exoplanetelor.
Astronomii pot analiza acum nu doar existența unor lumi aflate la sute de ani-lumină distanță, ci și anumite caracteristici ale atmosferei și structurii acestora.
În cazul lui HD 176071 b, cercetătorii au găsit o combinație rară: o planetă de aproximativ 2,5 ori mai mare decât Pământul, cu o masă de aproximativ 8,5 ori mai mare, cu o proporție estimată de aproximativ 50% apă, aflată extrem de aproape de steaua sa și cu o atmosferă care pare să fie activă și dinamică.
În același timp, planeta se află într-o situație orbitală dramatică. Forțele mareice exercitate de steaua sa îi modifică evoluția orbitală, iar această evoluție o conduce, în cele din urmă, către o întâlnire cu steaua care îi este gazdă.
Astfel, HD 176071 b este nu doar o nouă exoplanetă adăugată la lista lumilor descoperite dincolo de Sistemul Solar, ci și un caz rar care le permite astronomilor să studieze o lume extrem de fierbinte, bogată în apă, cu o atmosferă dinamică și aflată într-un proces orbital care, potrivit cercetătorilor, se va încheia prin distrugerea sa.
Studiul echipei de cercetători a fost publicat pe 25 august 2026 în revista „Astronomy & Astrophysics”.
VEZI ȘI – Cele 8 alimente japoneze pe care nutriționiștii le mănâncă în fiecare zi pentru a trăi mai mult