Una dintre cele mai grele întrebări pe care omul și le pune de-a lungul vieții este aceasta: dacă Dumnezeu este bun și iubitor, atunci de ce există răul în lume? De ce există durere, boală, moarte, nedreptate și păcat? De ce omul suferă? Și mai ales: a făcut Dumnezeu răul?
Această întrebare a frământat generații întregi de oameni, filosofi, teologi și credincioși. În fața suferinței, mulți își pierd credința, iar alții ajung să-L învinovățească pe Dumnezeu pentru necazurile lumii. Totuși, învățătura ortodoxă ne arată limpede că Dumnezeu nu este autorul răului. El este izvorul binelui, al iubirii și al vieții.
Sfânta Scriptură spune:
„Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi niciun întuneric nu este întru El.” (I Ioan 1, 5).
Prin urmare, răul nu poate veni de la Dumnezeu, Care este desăvârșit și sfânt.
Dar atunci cum a apărut răul? Și mai ales, cum poate omul să lupte împotriva lui?
Aceste întrebări nu primesc întotdeauna răspunsuri simple. Unele taine depășesc mintea omenească. Totuși, ceea ce este cu adevărat important nu este doar să înțelegem originea răului, ci să știm cum să îl biruim prin puterea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu a creat răul
În cartea Facerii citim că:
„Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.” (Facerea 1, 31).
Lumea a fost creată curată, armonioasă și plină de lumină. Dumnezeu nu a creat nimic rău, fiindcă răul nu are existență de sine, asemenea binelui.
Sfinții Părinți explică faptul că răul este lipsa binelui, asemenea întunericului care reprezintă lipsa luminii. Dumnezeu a creat îngerii și oamenii liberi. Libertatea este unul dintre cele mai mari daruri oferite făpturilor Sale. Însă libertatea presupune și posibilitatea alegerii.
Astfel, unul dintre îngerii luminoși, Lucifer, s-a mândrit și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Din cauza acestei căderi a apărut răul moral. Diavolul nu a fost creat rău, ci a devenit rău prin propria alegere.
Mântuitorul spune despre diavol:
„Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8, 44).
Așadar, răul nu vine din firea creată de Dumnezeu, ci din îndepărtarea liberă de Dumnezeu.
La fel s-a întâmplat și cu omul. Adam și Eva au ales neascultarea, iar prin păcat au intrat în lume suferința și moartea.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.” (Romani 5, 12).
Taina existenței răului
Omul dorește mereu explicații logice și complete. Cu toate acestea, există taine pe care mintea omenească nu le poate cuprinde deplin. De multe ori întrebarea „de ce există răul?” rămâne fără un răspuns complet.
Mitropolitul Nicolae de Mesoghéia spune foarte sincer că nu știe de ce Dumnezeu îngăduie existența răului sub umbrela iubirii Sale. Și tocmai această sinceritate este importantă. Credința nu înseamnă că omul are răspuns la toate întrebările, ci că își pune nădejdea în Dumnezeu chiar și atunci când nu înțelege totul.
În viață există multe lucruri pe care nu le putem explica pe deplin. De ce un copil suferă? De ce există războaie? De ce mor oameni nevinovați? Mintea omului este limitată, iar planurile lui Dumnezeu sunt adesea de nepătruns.
Prorocul Isaia spune:
„Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.” (Isaia 55, 8).
Totuși, chiar dacă nu putem explica deplin existența răului, putem înțelege ceva esențial: Dumnezeu nu părăsește lumea în mâinile întunericului. El lucrează neîncetat pentru mântuirea omului și pentru transformarea suferinței în cale spre viața veșnică.
Diavolul, stăpânitorul întunericului acestei lumi
Sfânta Scriptură vorbește despre existența unei lupte duhovnicești reale.
Diavolul este numit „Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” (Ioan 12, 31), nu pentru că ar avea o putere egală cu a lui Dumnezeu, ci pentru că mulți oameni aleg păcatul și se supun influenței lui.
Răul este puternic și amenință să sugrume sufletul omenesc. Vedem aceasta în fiecare zi: violență, desfrânare, ură, egoism, deznădejde, minciună și răceală sufletească. Lumea modernă încearcă adesea să-L elimine pe Dumnezeu din viața omului, iar în locul Lui pune plăcerea, puterea și banii.
Sfântul Apostol Petru avertizează:
„Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,” (I Petru 5, 8).
Totuși, creștinul nu trebuie să cadă în frică sau deznădejde. Puterea diavolului este limitată. Dumnezeu este infinit mai puternic decât orice întuneric. De aceea, credinciosul nu luptă singur împotriva răului.
Dumnezeu este mai puternic decât răul
Unul dintre cele mai încurajatoare cuvinte ale Scripturii este acesta:
„Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei proroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.” (I Ioan 4, 4).
Acest verset ne descoperă două adevăruri fundamentale. Mai întâi, Dumnezeu nu este departe, ci aproape de noi, prezent în inima celui credincios. Prin harul Sfântului Duh, Dumnezeu locuiește în om. În al doilea rând, puterea Lui este mai mare decât orice lucrare a răului.
Creștinul ortodox nu trăiește singur într-o lume ostilă. Domnul Iisus Hristos a biruit deja răul prin Crucea și Învierea Sa. Moartea, păcatul și diavolul au fost înfrânți prin jertfa Mântuitorului.
Domnul spune:
,,Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33).
Aceasta este marea speranță a creștinului. Chiar dacă răul există și lucrează în lume, el nu are ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt îl are Dumnezeu, Care este iubire și viață veșnică.
Cum biruim răul?
Cea mai importantă întrebare nu este „de ce există răul?”, ci „cum putem birui răul?”. Viața creștină este o luptă continuă împotriva păcatului și a întunericului.
Mântuitorul ne învață:
„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.” (Romani 12, 21).
Răul nu poate fi învins prin ură, răzbunare sau violență, ci prin iubire, smerenie, rugăciune și pocăință. Creștinul care se apropie de Dumnezeu primește putere lăuntrică pentru a lupta împotriva ispitelor.
Biserica oferă armele duhovnicești necesare acestei lupte:
- rugăciunea;
- postul;
- Spovedania;
- Sfânta Împărtășanie;
- citirea Sfintei Scripturi;
- milostenia;
- iertarea aproapelui.
Prin toate acestea, omul Îl descoperă pe Dumnezeu în interiorul său și primește lumină pentru a înfrunta întunericul lumii.
Sfinții sunt dovada vie că răul poate fi biruit. Ei au trecut prin suferințe, prigoane și ispite, însă au rămas uniți cu Hristos. Puterea lor nu venea din ei înșiși, ci din Dumnezeu.
Suferința poate deveni cale spre mântuire
De multe ori, Dumnezeu îngăduie anumite încercări nu pentru a distruge omul, ci pentru a-l întoarce spre El. Suferința poate smeri inima, poate curăți sufletul și poate trezi rugăciunea.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.” (II Corinteni 12, 9).
Mulți oameni s-au apropiat de Dumnezeu tocmai în clipele cele mai grele ale vieții. Necazul îi face să înțeleagă cât de trecătoare sunt lucrurile lumii și cât de importantă este mântuirea sufletului.
Aceasta nu înseamnă că suferința este bună în sine, ci că Dumnezeu poate transforma chiar și durerea în izvor de binecuvântare pentru omul care Îi deschide inima.
Dumnezeu nu a făcut răul
El a creat lumea bună și luminoasă. Răul a apărut prin îndepărtarea liberă a făpturilor de Dumnezeu. Deși existența răului rămâne în mare parte o taină, credinciosul știe că Dumnezeu nu părăsește lumea și nu lasă omul singur în lupta sa.
Mai important decât a găsi explicații complete este să descoperim cum putem birui răul prin harul lui Dumnezeu. Hristos este mai puternic decât păcatul, decât diavolul și decât moartea. El locuiește în sufletul celui credincios și îi oferă puterea de a merge mai departe.
În fața întunericului lumii, creștinul nu trebuie să deznădăjduiască. Lumina lui Hristos nu poate fi biruită.
Așa cum spune Sfânta Evanghelie:
„Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” (Ioan 1, 5)