Cancerul de prostată continuă să fie una dintre cele mai importante probleme oncologice cu care se confruntă bărbații. Statisticile arată că aproximativ unul din opt bărbați va fi diagnosticat cu această boală pe parcursul vieții, iar în Statele Unite cancerul de prostată reprezintă a doua cauză principală de deces prin cancer în rândul bărbaților.
Institutul Național de Cancer din SUA estimează că în acest an vor fi diagnosticate peste 333.000 de cazuri noi de cancer de prostată numai în Statele Unite. În ciuda acestor cifre, medicii atrag atenția că diagnosticul nu trebuie privit automat ca o condamnare, întrucât majoritatea bărbaților diagnosticați cu această boală nu mor din cauza ei.
Mina Fam, medic și director medical al departamentului de oncologie urologică de la Hackensack Meridian Jersey Shore University Medical Center, precum și director medical pentru chirurgie robotică la Ocean University Medical Center, explică importanța controalelor regulate și a depistării timpurii.
Medicul de familie, primul pas în depistarea cancerului de prostată
Potrivit medicului, medicul de familie are un rol esențial în identificarea timpurie a eventualelor probleme ale prostatei. Acesta este, de multe ori, specialistul care cunoaște cel mai bine istoricul medical al pacientului și poate contribui la stabilirea momentului potrivit pentru investigații.
Mina Fam subliniază că bărbații nu ar trebui să evite discuțiile despre problemele urinare sau de sănătate sexuală. Astfel de subiecte pot fi incomode pentru unii pacienți, însă comunicarea deschisă cu medicul este importantă atunci când se evaluează sănătatea prostatei.
„Medicul de familie este cel care cunoaște cel mai bine istoricul medical al pacientului”, explică specialistul.
În ultimii ani, modul în care este abordată depistarea cancerului de prostată a evoluat. Una dintre investigațiile utilizate în acest proces este testul de sânge PSA, care măsoară antigenul specific prostatei.
După o perioadă în care utilizarea testului PSA pentru depistarea cancerului de prostată a fost reconsiderată în comunitatea medicală, acesta a revenit ca punct de pornire important în procesul de screening.
Scopul testării nu este, potrivit medicului, acela de a conduce automat la un diagnostic sau la investigații invazive, ci de a stabili o valoare de referință pentru pacient și de a putea identifica din timp eventualele modificări.
„Scopul testului nu este supradiagnosticarea, ci mai degrabă stabilirea unei valori de bază sănătoase și identificarea timpurie a eventualelor probleme”, afirmă Mina Fam.
La ce vârstă ar trebui discutat despre screening
Momentul începerii screeningului nu este identic pentru toți bărbații. Specialistul subliniază că decizia trebuie individualizată și luată împreună cu medicul, în funcție de riscurile fiecărui pacient.
Pentru bărbații considerați cu risc mediu, discuțiile privind screeningul ar trebui să înceapă în jurul vârstei de 50 de ani.
În cazul bărbaților cu un risc mai ridicat, printre care se află bărbații de culoare și cei care au antecedente familiale de cancer de prostată, discuția este recomandată în jurul vârstei de 45 de ani.
Pentru bărbații despre care se știe că au o predispoziție genetică pentru această boală, cum ar fi cei care prezintă o mutație BRCA, screeningul ar trebui discutat între 40 și 45 de ani.
Medicul atrage însă atenția că aceste repere nu trebuie privite ca reguli identice pentru fiecare pacient. Istoricul medical și factorii individuali de risc trebuie luați în calcul în stabilirea conduitei medicale.
Un PSA crescut nu înseamnă automat cancer
Una dintre ideile importante prezentate de specialist este că rezultatul testului PSA nu trebuie interpretat simplist, ca un verdict de tip „normal” sau „anormal”.
Mai relevant decât o singură valoare poate fi modul în care nivelul PSA se modifică în timp. Medicul explică faptul că evoluția valorilor trebuie analizată împreună cu vârsta pacientului și cu densitatea prostatei.
„Un test PSA nu este un simplu «admis sau respins». Tendința – modul în care se modifică nivelul PSA în timp – împreună cu vârsta și densitatea prostatei, este mult mai relevantă decât valoarea absolută din rezultatul analizelor”, spune Mina Fam.
Prin urmare, un rezultat crescut nu înseamnă automat că pacientul trebuie să ajungă la biopsie.
Investigațiile moderne pot evita biopsiile inutile
Și modul în care medicii decid dacă este necesară o biopsie de prostată s-a schimbat.
În trecut, un nivel PSA crescut putea conduce mai direct către recomandarea unei biopsii. În prezent, specialiștii au la dispoziție și alte metode de evaluare înainte de a lua această decizie.
Potrivit lui Mina Fam, medicii pot utiliza investigații RMN avansate, alături de noi biomarkeri din sânge și urină, pentru a determina mai precis dacă o biopsie este necesară.
Această abordare permite o evaluare mai complexă a situației pacientului, în loc ca decizia să fie bazată exclusiv pe o singură valoare PSA.
În situațiile în care biopsia este totuși recomandată, medicul susține că progresele tehnologice au făcut procedura mai sigură și mai ușor de tolerat decât în trecut.
Specialiștii rămân atenți inclusiv la reducerea riscurilor asociate procedurii, printre care se numără sepsisul, însă biopsiile moderne nu mai sunt neapărat procedurile extrem de invazive și dureroase pe care unii pacienți și le imaginează.
Problemele urinare nu înseamnă automat cancer
O altă concepție greșită întâlnită în rândul bărbaților este legătura directă dintre apariția unor probleme urinare și cancerul de prostată.
Mina Fam explică faptul că astfel de simptome indică frecvent afecțiuni benigne, adică necanceroase, ale prostatei.
În același timp, există o particularitate importantă a cancerului de prostată: în stadiile incipiente, boala poate să nu provoace niciun simptom.
Tocmai de aceea, absența unor probleme evidente nu înseamnă că un bărbat nu trebuie să discute cu medicul despre screening. Depistarea timpurie poate identifica modificări înainte ca boala să provoace simptome.
Diagnosticul nu înseamnă automat operație
Un diagnostic de cancer de prostată nu presupune în mod automat că pacientul va avea nevoie de o intervenție chirurgicală sau de radioterapie.
Tratamentul depinde de caracteristicile cancerului, iar pentru unii bărbați diagnosticați într-un stadiu incipient poate fi potrivită supravegherea activă.
Această strategie presupune monitorizarea atentă a bolii, fără intervenție medicală imediată. Potrivit specialistului, există bărbați cu cancer de prostată care sunt candidați foarte buni pentru această abordare.
Astfel, diagnosticul nu trebuie privit automat ca un semnal că este necesar un tratament agresiv. Decizia medicală depinde de situația fiecărui pacient și de caracteristicile bolii.
Medic: Frica și jena nu ar trebui să amâne controalele
Mesajul specialistului pentru bărbați este să nu lase teama sau jena să îi împiedice să discute despre sănătatea prostatei.
Screeningul poate fi stabilit individual, în funcție de vârstă, istoricul medical și factorii de risc. Iar atunci când apar rezultate care necesită investigații suplimentare, medicina dispune în prezent de mai multe instrumente pentru evaluarea pacientului.
„Nu lăsați frica sau jena să vă împiedice să acordați prioritate sănătății”, transmite Mina Fam.
Medicul subliniază că evaluările regulate sunt importante și că acestea trebuie adaptate fiecărui pacient. În cazul cancerului de prostată, depistarea precoce poate permite identificarea bolii într-un moment în care există mai multe opțiuni de gestionare a acesteia.
Într-un context în care numărul cazurilor rămâne ridicat, specialiștii insistă astfel asupra unui principiu esențial: sănătatea prostatei nu ar trebui să fie un subiect amânat din cauza fricii sau a disconfortului de a purta o discuție cu medicul.