O echipă de cercetători a identificat primele dovezi directe ale existenței unui corp planetar dispărut din primele etape ale sistemului solar, un „protoplanet” care ar fi putut avea dimensiuni comparabile cu Luna sau chiar cu Marte, înainte de a fi distrus într-o coliziune catastrofală. Descoperirea, publicată în revista Earth and Planetary Science Letters, schimbă modul în care oamenii de știință înțeleg formarea planetelor stâncoase.
Indiciile provin dintr-un grup extrem de rar de meteoriți numiți angrite, considerate unele dintre cele mai vechi roci vulcanice cunoscute din sistemul solar. Acestea s-au format la doar câteva milioane de ani după nașterea sistemului solar, în urmă cu aproximativ 4,56 miliarde de ani. Din peste 80.000 de meteoriți identificați pe Pământ, doar 68 sunt angrite, ceea ce le face excepțional de rare și valoroase pentru cercetare, scrie presa internațională.
Compoziție neobișnuită care contrazice teoriile existente
Ceea ce le-a atras atenția cercetătorilor este compoziția chimică atipică. Spre deosebire de Pământ, Marte și alte planete stâncoase, angritele conțin foarte puțin dioxid de siliciu, un element considerat esențial în structura planetelor telurice. Din acest motiv, mult timp s-a presupus că provin din asteroizi mici, cu un diametru de cel mult câteva sute de kilometri.
Însă analiza detaliată a unui meteorit cunoscut sub numele NWA 12774 a schimbat complet această ipoteză.
Presiuni uriașe imposibil de explicat printr-un asteroid
Cercetătorii au descoperit în structura sa cristale de clinopiroxen, un mineral care se formează în condiții de presiune ridicată, în adâncurile planetelor. În acest caz, cristalele conțineau cantități mari de aluminiu, indicând condiții de formare extrem de intense.
Estimările au arătat că formarea acestor minerale ar fi necesitat o presiune de cel puțin 17,5 kilobari, de peste 17 ori mai mare decât presiunea de pe fundul celei mai adânci zone oceanice de pe Pământ, Groapa Marianelor. O astfel de presiune nu poate exista într-un asteroid mic, ceea ce sugerează că obiectul de origine al angritelor era mult mai mare decât se credea.
Un corp planetar de dimensiuni lunare sau marțiene
Pe baza acestor date, cercetătorii estimează că protoplanetul din care provin angritele ar fi avut un radius de cel puțin 1.000 de kilometri, iar unele modele sugerează chiar peste 1.800 de kilometri. Asta îl plasează în aceeași categorie de mărime cu Luna și, posibil, apropiat de dimensiunile planetei Marte.
Structura cristalelor indică, de asemenea, că formarea lor ar fi avut loc la adâncimi relativ mici, ceea ce ar sugera un corp și mai mare decât estimările minime.
O lume pierdută în haosul timpuriu al sistemului solar
Cercetătorii cred că acest protoplanet ar fi fost distrus într-un eveniment violent din primele etape ale sistemului solar, iar fragmentele sale au devenit ulterior parte din materialul care a format planetele actuale, inclusiv Pământul.
Descoperirea sugerează că procesul de formare planetară a fost mult mai complex decât se credea, cu mai multe corpuri intermediare care au existat temporar înainte de a fi absorbite sau distruse.
„Materialele din care s-a format acest corp sunt fundamental diferite de cele ale Pământului și lui Marte”, au concluzionat cercetătorii, subliniind că evoluția timpurie a sistemului solar a urmat mai multe trasee distincte, nu unul singur.