Motto:
„Ticăloșia poartă multe măști, dar niciuna nu este atât de periculoasă ca masca virtuții.”
Washington Irving
Preambul
Pe data de 15.03.2026, AGERPRES a publicat articolul „Creșterea cotațiilor internaționale pentru aur și argint scumpește bijuteriile din România”, în care Mihai Trif, prezentat drept președintele „Colegiului Producătorilor și Comercianților de Bijuterii” (CPCB), formulează o serie de acuzații și propune măsuri legislative redundante, care în realitate nu sunt necesare, dar care favorizează în mod evident interesele producătorilor de bijuterii.
Ne-am propus atunci să aflăm cine este cu adevărat CPCB, cine este Mihai Trif și pe cine reprezintă, în realitate, această organizație.
CPCB – un patronat fantomatic
Primul pas a fost să verificăm dacă această organizație mai funcționează.
Am contactat telefonic CPCB, solicitând informații privind înscrierea în organizație. Răspunsul primit a fost evaziv: „nu se mai fac înscrieri”. Discutând ulterior cu membri ai altor confederații patronale din domeniu, am aflat că organizația nu mai este activă.
Cu alte cuvinte, CPCB pare să existe doar cu numele, însă Mihai Trif continuă să vorbească public în numele acesteia.
Căutând informații publice, am constatat că Mihai Trif este reprezentant sau angajat al societății Sabion Elen, firmă producătoare de bijuterii.
Producători cu restanțe la buget, „preocupați” de încasările la buget
Am solicitat informații despre această societate pe nume Sabion Elen și am constatat că este un producător de bijuterii cu mari pretenții, care încearcă să-și proiecteze o imagine mult mai importantă decât este în realitate, exact cum procedează și CPCB.
Din certificatul constatator rezultă că societatea figurează cu milioane de lei în impozite, contribuții și taxe neachitate la termen.
Cifrele sunt relevante. Din 2023 și până în 2025, taxele, impozitele și contribuțiile neachitate la termen au tot crescut, ajungând în 2025 la 2.816.661 lei.
Astfel, restanțele fiscale declarate depășesc chiar cifra de afaceri anuală.
Asta face profund neconvingătoare postura de apărător al bugetului public.
În toate declarațiile sale, Mihai Trif se prezintă drept un apărător al interesului public și al combaterii evaziunii fiscale.
În realitate, acesta critică aproape exclusiv activitățile care îi incomodează pe producători, în special comerțul cu bijuterii second-hand, în condițiile în care firma pe care o reprezintă are restanțe la plata obligațiilor către buget.
Este greu să nu observăm contrastul dintre discursul moralizator despre necesitatea creșterii încasărilor la buget și propria situație fiscală.
Din perspectiva CPCB si a lui Mihai Trif, ceilalți participanți de pe piața aurului par a fi priviți, în mod implicit, ca potențiali evazioniști, în timp ce producătorii sunt prezentați drept categoria „virtuoasă”.
Asta ne face să credem că, în realitate, CPCB este emanația unui nucleu restrâns de producători (poate și comercianți de bijuterii de import), prezentat public drept o organizație reprezentativă pentru întreaga industrie, astfel încât opiniile sale să capete greutate în fața autorităților și a opiniei publice.
Să facem legi care să desființeze concurența! Inexistența lor este „lacună legislativă”
Nu este pentru prima dată când astfel de propuneri sunt promovate.
În anul 2020 s-a încercat adoptarea proiectului de lege PL-x 439/2020, inițiat prin intermediul deputatului Bogdan-Iulian Huțucă. Și atunci justificarea oficială era combaterea evaziunii fiscale. În practică însă, proiectul crea avantaje evidente pentru producătorii de bijuterii și unii comercianți.
Astăzi, Mihai Trif reia aceeași temă.
Printre nemulțumirile exprimate se regăsesc:
- TVA-ul mai redus aplicabil bijuteriilor second-hand.
Asta e de departe cea mai mare durere a lor, existența bijuteriilor second-hand.
În orice afacere există avantaje și dezavantaje, însă Mihai Trif & co., ca niște mici pârâcioși plini de obidă, arată cu degetul către casele de amanet, cerând „să moară și capra vecinului”.
- bijuteriile declarate ca fiind achiziționate de la populație de către casele de amanet, care uneori pot servi drept acoperire contabilă pentru produse noi, provenite din traficul ilicit.
- operațiuni de vânzare-cumpărare deghizate între comercianți și distribuitori (pretinși producători), mascate pentru a evita plata TVA la întreaga valoare a tranzacției.
- lipsa unui registru centralizat al tranzacțiilor, despre care susține că permite unor persoane să desfășoare activități comerciale sub aparența vânzării bunurilor personale.
În opinia sa, aceste ilegalități sunt posibile datorită unor „lacune legislative”.
Adică ceva de genul: dacă multe omoruri se fac cu ajutorul unui cuțit, atunci trebuie interzise cuțitele. Neinterzicerea lor e lacună legislativă.
În realitate, indiferent cât de numeroase sau restrictive ar fi legile, vor exista întotdeauna persoane care încearcă să le ocolească. Soluția nu este sufocarea întregii piețe prin noi obligații birocratice, ci existența unor controale eficiente și profesioniste.
Avem o mulțime de instituții de control care cu asta se ocupă, e simplu de depistat dacă se vrea.
Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), Direcția de Investigare a Criminalității Economice (DICE) din cadrul Poliției Române, ANAF, Direcția Generală Antifraudă – DGAF, ONPCSB, Autoritatea Vămilor etc.
Iată niște sugestii pentru instituțiile de control:
Dacă intenția este să rezolvi evaziunea și nu eliminarea concurenței, iată ce trebuie făcut:
Rog autoritățile să ia notițe! La fel și Mihai Trif & co.
Cea mai eficientă metodă de depistare a activităților clandestine din domeniul metalelor prețioase este ca Poliția Economică să utilizeze investigatori sub acoperire sau colaboratori autorizați pentru a cumpăra/vinde aur materie primă din/către surse clandestine, identificând astfel furnizorii, cumpărătorii, proveniența pentru cei ce vând și destinația pentru cei ce cumpără, precum și atelierele clandestine.
Astfel ar fi depistați și „sacoșarii” care procură bijuterii din Turcia sau de la producători clandestini și care vând online sau prin instituțiile statului mai ieftin, deoarece nu plătesc nici TVA, nici taxe vamale, nici impozite și vând chiar cu banii în rate.
Web-scraping și monitorizare OSINT:
Autoritățile să folosească instrumente software pentru a scana paginile de Facebook, Instagram, TikTok sau site-urile de anunțuri (ex. OLX) unde se vând bijuterii din aur. Să fie identificate conturile suspecte, locațiile de expediere și conturile bancare în care se fac plățile.
Orice sistem legislativ trebuie să păstreze un echilibru între restricțiile impuse operatorilor economici și capacitatea autorităților de a verifica respectarea legii.
Și producătorii pot încălca legea
Discursul lui Mihai Trif lasă impresia că doar ceilalți actori din piață ar putea comite ilegalități.
Realitatea este însă alta.
La fel ca orice alt operator economic, și producătorii pot încălca legea. Exemplele sunt numeroase.
Exemplul 1.
Un producător poate aduce bijuterii cumpărate din Turcia, pe care să le prezinte ulterior drept produse fabricate în propriul atelier. Costuri mai mici, fără bătaie de cap.
Exemplul 2.
Un producător poate realiza sau introduce în circuit bijuterii care sunt comercializate fără factură, fără TVA, fără poansonare ori utilizând poansoane realizate în afara României.
Fabricarea bijuteriilor poate fi făcută în ateliere paralele sau clandestine și comercializarea lor direct către clienți existenți sau pe rețelele de socializare, fără emiterea de bon fiscal/factură.
Discutând cu cei care comercializează aur, am aflat că mulți producători pot vinde bijuterii și fără factură.
Aceste aspecte sunt cunoscute și de Mihai Trif, însă evaziunea e deranjantă când o fac alții!
Exemplul 3
Declararea unor scăzăminte sau pierderi de procesare nejustificat de mari (la topire, șlefuire sau finisare) în contabilitate, cu scopul de a extrage metal prețios din gestiune în mod ilegal și de a crește costurile de producție, așa încât profitul să fie mai mic.
Exemplul 4
Achiziția de materie primă (aur) de la populație fără documente.
Exemplul 5
Bijuterii achiziționate de la populație, care se prezintă într-o stare bună, sunt recondiționate și ulterior comercializate ca produse realizate în atelierele proprii.
Exemplul 6
Încălcarea legislației privind proprietatea intelectuală, prin copierea designului unei alte bijuterii protejate sau producerea de replici prezentate ca originale.
Etc.
Și comercianții de aur second-hand pot găsi un deputat „preocupat” de eliminarea evaziunii fiscale din domeniul producției de bijuterii!
Dacă logica este aceea că orice risc de evaziune fiscală, în special, sau de încălcare a legii, în general, trebuie combătut prin noi obligații administrative, atunci pot formula și ei propuneri similare.
De exemplu:
- Marcaj molecular și chimic obligatoriu, respectiv obligația ca orice producător să amestece în aliajul de aur o substanță chimică/nanomaterial unic, furnizat de stat, care să conțină amprenta chimică a atelierului său.
- Sistem Video Interconectat în Timp Real (CCTV Național): obligativitatea instalării de camere video de înaltă rezoluție deasupra fiecărui banc de lucru, la topitorie, la seifuri și în zona de vânzare a bijuteriilor, conectate direct printr-un flux securizat transmis 24/7 către un server central al Antifraudei/ANPC.
- Obligația ca înainte de turnarea sau producerea oricărui model nou, producătorul să încarce fișierul CAD/3D într-o bază de date națională. Un algoritm de inteligență artificială ar compara instant designul cu toate modelele înregistrate global pentru a bloca producția în caz de suspiciune de copiere sau contrafacere.
Etc.
Va urma.
Vezi si :https://jurnal365.ro/deputatul-pnl-hutuca-bogdan-iulian-dispret-abuz-si-nesimtire/
Vezi si :https://jurnal365.ro/horia-constantinescu-si-anpc-aroganta-abuz-si-incompetenta/