În istoria duhovnicească a neamului românesc, puține figuri strălucesc cu atâta blândețe, rânduială și har precum Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți, primul episcop cunoscut al acestei cetăți moldovene și unul dintre cei dintâi sfinți ai pământului românesc. Viața lui, trăită între slujirea arhierească și nevoința sihăstrească, constituie un model de smerenie, rugăciune neîncetată și dragoste față de Domnul Iisus Hristos și Biserica Sa.
Copilăria și chemarea duhovnicească
Sfântul Ierarh Leontie s-a născut la începutul secolului al XIV-lea, în orașul Rădăuți, din părinți dreptmăritori creștini. Încă din fragedă pruncie, a fost cuprins de o dragoste adâncă față de casa lui Dumnezeu. Împreună cu părinții săi, mergea cu râvnă la biserica voievodală din Rădăuți, unde asculta cu atenție slujbele și se apropia tot mai mult de slujitorii sfântului altar. Văzând evlavia și râvna sa, părinții catedralei l-au primit în obștea lor, unde a împlinit cu credință toate ascultările rânduite.
Viața sa duhovnicească a sporit atât de mult, încât a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Râvna pentru nevoințele duhovnicești l-a determinat să părăsească cetatea și să se retragă în liniștea codrilor din apropierea Putnei, unde s-a alăturat unui grup de sihaștri.
Slujire și înțelepciune
Locul unde s-a stabilit Lavrentie avea să devină o vatră de lumină duhovnicească, Schitul Laura sau Mănăstirea Sfântului Lavrentie. Aici, în această mănăstire sihăstrească, viața lui duhovnicească a înflorit, iar Dumnezeu l-a învrednicit cu daruri deosebite, printre care și darul facerii de minuni. A fost hirotonit preot de către Mitropolitul Moldovei Iosif Mușat, care, văzând rânduiala frumoasă a obștii, l-a rânduit pe Lavrentie și egumen al schitului.
Sub povățuirea sa, au crescut mulți ucenici, cel mai cunoscut fiind Cuviosul Daniil Sihastrul, care mai târziu va deveni sfetnicul și duhovnicul domnitorului Ștefan cel Mare. În Schitul Laura, Lavrentie a fost părinte, dascăl și îndrumător, iar rugăciunile sale aduceau alinare bolnavilor și nădejde celor în suferință.
Chemarea la arhierie
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, s-a înființat Episcopia de Rădăuți, iar cuviosul Lavrentie a fost chemat la această mare slujire. A primit cu smerenie jugul arhieriei, păstrând totodată nevoințele și rânduiala sihăstrească. A devenit astfel primul episcop cunoscut al Rădăuților, păstorind cu înțelepciune și dragoste turma încredințată lui de Dumnezeu.
Ca ierarh, Sfântul Leontie a sfințit biserici, a hirotonit preoți și diaconi, a întărit viața liturgică și monahală, fiind un apărător al rânduielilor canonice și un iscusit povățuitor sufletesc. Veghea asupra păstoriților săi cu aceeași râvnă cu care, în tinerețe, slujea în obștea catedralei.
Nu a încetat nici o clipă a se ruga, a posti și a priveghea, rămânând un exemplu viu de dăruire totală lui Dumnezeu.
Retragerea la liniște și adormirea în Domnul
După ani de păstorire plină de jertfă, simțindu-se slăbit cu trupul, s-a retras din scaunul episcopal și a revenit la mănăstirea sa de metanie, Laura. Aici a primit schima cea mare, luând numele de Leontie, și s-a nevoit în liniște, asemenea marilor sihaștri. Trăia ca un înger în trup, iar darul minunilor se arăta și mai lămurit.
Simțindu-și apropiat sfârșitul, a chemat întreaga obște pentru a le oferi ultimele povețe părintești. L-a rânduit egumen pe cel mai apropiat ucenic al său, Cuviosul Daniil Sihastrul, și i-a binecuvântat pe toți. Apoi, cu pace, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, întru nădejdea învierii.
La mormântul său, credincioșii veneau ca la un izvor de har, primind alinare, binecuvântare și vindecări. Vestea despre minunile sale s-a răspândit repede, iar cinstitele sale moaște au fost mutate în biserica episcopală din Rădăuți, unde au devenit loc de pelerinaj și rugăciune.
Tainica dispariție a sfintelor moaște
În anul 1639, în urma prădării bisericii de la Rădăuți, moaștele Sfântului Ierarh Leontie au fost pierdute. Unele izvoare spun că au fost luate de năvălitori, altele că au fost ascunse de călugări în zidurile sau pământul bisericii, pentru a le salva de profanare. Cert este că, până astăzi, locul unde se află sfintele sale moaște rămâne necunoscut, taină pe care doar Dumnezeu o știe.
Cu toate acestea, cinstirea Sfântului Ierarh Leontie nu a încetat. Mărturii scrise, precum cea a ieromonahului Zaharia Kopystenski din Kiev, întăresc faptul că Leontie era recunoscut ca făcător de minuni și părinte al poporului dreptcredincios. Acest lucru a dus, în cele din urmă, la canonizarea sa oficială de către Biserica Ortodoxă Română în data de 20 iunie 1992, când a fost rânduită și pomenirea sa la 1 iulie.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Leontie
Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți este un chip luminos al Ortodoxiei românești, un model de slujire dublă, monahală și ierarhică, o punte între sihăstrie și Biserica vizibilă, între viața lăuntrică și slujirea pastorală. A fost un om al păcii, al rânduielii, al rugăciunii și al dragostei pentru aproapele.
L-a format pe Sfântul Daniil Sihastrul, care, la rândul său, a devenit un sfetnic al domnitorului Ștefan cel Mare. Astfel, lucrarea duhovnicească a Sfântului Leontie a influențat nu doar viața monahală și bisericească, ci și istoria politică a Moldovei medievale.
Într-o epocă de început a statului moldovean, când Biserica era chemată să formeze conștiința poporului, Sfântul Ierarh Leontie a fost piatra de temelie a acestei lucrări. Prin el, Rădăuțiul a devenit nu doar un centru administrativ, ci și un loc de propagare a sfințeniei.
Viața Sfântului Ierarh Leontie este o dovadă vie a lucrării harului lui Dumnezeu în mijlocul poporului român
Prin smerenie, ascultare, rugăciune și dragoste de Biserică, a devenit un adevărat luminător al Moldovei. Chiar dacă moaștele sale s-au pierdut, harul său continuă să fie lucrător în inimile celor care îi cer ajutorul.
Astăzi, în fiecare an, la 1 iulie, Biserica îl pomenește cu evlavie. Fie ca exemplul vieții sale să rămână mereu o călăuză pentru toți cei care doresc să-L urmeze pe Hristos cu râvnă și credință.
Amin.
Troparul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi
Glas 8
Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.