În fiecare an, la data de 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi cinstește cu deosebită evlavie pe Sfinții și întru tot lăudații Apostoli Petru și Pavel, două dintre cele mai strălucite personalități ale creștinismului.
Deși au avut origini, caractere și drumuri de viață diferite, amândoi au devenit stâlpi ai Bisericii lui Hristos și mărturisitori neînfricați ai Evangheliei.
„Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.”
Sfântul Petru este numit „Apostolul celor tăiați împrejur”, adică al iudeilor, iar Sfântul Pavel este cunoscut drept „Apostolul neamurilor”, pentru că a propovăduit credința creștină în lumea păgână. Viața lor reprezintă o lecție de credință, pocăință, curaj și iubire față de Dumnezeu.
Prin moartea lor mucenicească la Roma, în timpul persecuției împăratului Nero, cei doi apostoli au pecetluit cu sângele lor adevărul Evangheliei și au rămas modele de credință pentru toate generațiile de creștini.
Sfântul Apostol Petru, piatra credinței
Sfântul Apostol Petru s-a născut în Galileea, într-o familie de iudei. Numele său era Simon, însă Mântuitorul Iisus Hristos i-a schimbat numele în Chefa sau Petru, care înseamnă „Piatră”.
Evanghelistul Ioan consemnează acest moment:
„Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru).” (Ioan 1, 42)
Petru era fratele Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat la apostolie și ocrotitorul României. De profesie pescar, Petru ducea o viață simplă și cinstită pe malurile Mării Galileii.
Chemarea sa la apostolie a avut loc după pescuirea minunată săvârșită de Mântuitorul. Uimit de puterea lui Hristos, Petru s-a aruncat la picioarele Sale.
Atunci Domnul i-a spus:
„Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.” (Luca 5, 10)
Petru a devenit unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Iisus. El a fost martor la Schimbarea la Față, la Învierea fiicei lui Iair și la multe alte minuni.
Caracterul său era puternic și entuziast. De multe ori vorbea înaintea celorlalți apostoli și își manifesta cu sinceritate dragostea pentru Hristos.
Tot el este cel care a mărturisit dumnezeirea Mântuitorului:
„Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” (Matei 16, 16)
Pentru această mărturisire, Domnul i-a răspuns:
„Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.” (Matei 16, 17)
Totuși, Petru a avut și momente de slăbiciune. În noaptea pătimirilor Domnului, de frică, s-a lepădat de trei ori de Învățătorul său. După cântatul cocoșului și-a dat seama de greșeala sa și a plâns cu amar.
Pocăința sinceră l-a readus însă în harul lui Dumnezeu.
După Înviere, Hristos l-a întrebat de trei ori:
„Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.” (Ioan 21, 15)
Prin răspunsurile sale pline de dragoste, Petru și-a mărturisit credința și a primit din nou misiunea de păstor al credincioșilor.
După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Petru a devenit unul dintre cei mai activi propovăduitori ai Evangheliei. Cartea Faptele Sfinților Apostoli consemnează numeroase predici și minuni săvârșite prin el.
În ultima parte a vieții sale a ajuns la Roma, unde a fost arestat în timpul persecuției împăratului Nero. Potrivit tradiției, a cerut să fie răstignit cu capul în jos, considerându-se nevrednic să moară asemenea Mântuitorului său.
Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor
Dacă Petru a fost chemat direct de Hristos în timpul vieții Sale pământești, Pavel a fost ales într-un mod minunat după Înălțarea Domnului.
Născut în cetatea Tars, într-o familie de iudei de seamă, el purta numele Saul. Aparținea seminției lui Beniamin și era fariseu, fiind instruit de celebrul învățat Gamaliel.
În tinerețe, Saul a fost un aprig prigonitor al creștinilor. Considerând noua credință drept o amenințare pentru Legea lui Moise, îi urmărea și îi aresta pe cei care mărturiseau numele lui Hristos.
Cartea Faptele Sfinților Apostoli amintește că a fost prezent la uciderea Sfântului Arhidiacon Ștefan, primul martir al creștinismului.
Momentul decisiv al vieții sale a avut loc pe drumul Damascului. Mergând să-i prigonească pe creștini, Saul a fost învăluit de o lumină cerească și a auzit glasul Domnului:
„Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” (Fapte 9, 4)
Uimit, el a întrebat:
„Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.” (Fapte 9, 5).
În urma acestei întâlniri, Saul și-a pierdut vederea pentru trei zile. Episcopul Anania l-a botezat și, prin lucrarea lui Dumnezeu, și-a recăpătat vederea.
Din acel moment, viața lui s-a schimbat radical. Din prigonitor a devenit cel mai mare misionar al creștinismului.
Sfântul Pavel a călătorit mii de kilometri, propovăduind Evanghelia în Asia Mică, Grecia, Macedonia și Roma. A întemeiat numeroase comunități creștine și a îndurat nenumărate suferințe pentru Hristos.
Despre încercările sale, el mărturisește:
„Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu mai mult decât ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.” (II Corinteni 11, 23)
A fost întemnițat de mai multe ori și supus multor persecuții. Cu toate acestea, nimic nu l-a putut despărți de dragostea lui Hristos.
Una dintre cele mai cunoscute mărturisiri ale sale este:
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.” (II Timotei 4, 7)
Această frază reprezintă testamentul său spiritual și rezumă întreaga sa viață.
Fiind cetățean roman, Pavel nu a fost răstignit, ci decapitat la Roma.
Învățăturile lăsate Bisericii
Moștenirea spirituală a celor doi apostoli este uriașă.
Sfântul Petru ne-a lăsat două epistole pline de îndemnuri la credință, răbdare și sfințenie.
El îi îndeamnă pe creștini:
„Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii.” (I Petru 1, 15)
Sfântul Pavel a scris paisprezece epistole care constituie o parte importantă a Noului Testament. În ele găsim învățături despre credință, dragoste, har, Biserică și viața creștină.
Poate cea mai frumoasă descriere a iubirii creștine se află în Epistola întâi către Corinteni:
„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.” (I Corinteni 13, 4)
Prin scrierile lor, Petru și Pavel continuă să lumineze sufletele credincioșilor până astăzi.
Pilda lor pentru creștinii de astăzi
Viețile celor doi apostoli ne învață că Dumnezeu poate lucra prin orice om care Îi deschide inima.
Petru ne arată puterea pocăinței sincere. Deși s-a lepădat de Hristos, lacrimile sale au devenit începutul unei vieți sfinte.
Pavel ne arată puterea convertirii. Din prigonitor a devenit apostol, dovedind că nimeni nu este prea departe de mila lui Dumnezeu.
Amândoi au pus mai presus de toate iubirea pentru Hristos și au acceptat moartea pentru credința lor. Curajul, smerenia și râvna lor rămân modele pentru fiecare creștin.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt două coloane de neclintit ale Bisericii lui Hristos
Unul a fost pescar simplu, celălalt învățat fariseu; unul L-a urmat pe Hristos din timpul vieții Sale pământești, celălalt L-a întâlnit pe drumul Damascului. Cu toate acestea, amândoi au ajuns la aceeași sfințenie și la aceeași cunună a muceniciei.
Prăznuirea lor la 29 iunie ne amintește că adevărata credință cere mărturisire, jertfă și statornicie. Prin rugăciunile lor, Dumnezeu să întărească Biserica Sa, să dăruiască pace lumii și să ne călăuzească pe calea mântuirii, pentru ca și noi să putem spune împreună cu Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa am păzit”.