Pisica neagră, horoscopul, „ceasul rău”, numerele considerate cu ghinion, visele, ghicitul sau diferitele semne pe care oamenii încearcă să le descifreze fac parte dintr-o lume a superstițiilor care, deși pare nevinovată, poate ajunge să ia locul încrederii în Dumnezeu.
Pentru creștinul ortodox, întrebarea esențială nu este dacă un anumit semn îi aduce noroc sau ghinion, ci în Cine își pune nădejdea și cui îi încredințează viața.
Poate o pisică neagră să ne aducă ghinion?
O pisică neagră care trece prin fața noastră este, pur și simplu, o pisică ce își vede de drumul ei. Nu are puterea de a hotărî dacă ziua noastră va fi bună sau rea, dacă vom avea succes sau vom întâmpina necazuri. Culoarea unui animal și direcția în care acesta merge nu pot stăpâni viața omului.
Și totuși, asemenea superstiții au supraviețuit generații întregi. Unii oameni se întorc din drum dacă le taie calea o pisică neagră. Alții evită anumite numere, zile sau gesturi. Unii cred că dacă îi mănâncă palma vor primi bani, că dacă se întorc din drum trebuie să se uite în oglindă sau că un anumit vis prevestește neapărat ceva.
Problema apare atunci când omul începe să-și organizeze viața după aceste „semne”. Din acel moment, nu mai avem doar un obicei popular, ci o formă de teamă care poate ajunge să înlocuiască încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Creștinul nu este chemat să trăiască permanent întrebându-se: „Ce semn am primit?”, ci să se întrebe: „Cum să trăiesc astăzi înaintea lui Dumnezeu?”
De ce superstițiile par uneori să se adeverească?
Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări. Mulți oameni spun: „Știu că Biserica nu încurajează horoscopul, dar mie mi s-a potrivit exact!” Sau: „Mi s-a spus că voi avea o problemă și chiar am avut-o!”
În volumul Îndrumar creștin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Părintele Ambrozie este relatată întâmplarea unei tinere care ajunsese să creadă în horoscop tocmai pentru că unele dintre lucrurile citite păreau să se confirme.
După ce fusese înșelată de niște oameni care îi vânduseră bijuterii false, fata a citit în horoscop că în ziua respectivă putea avea neplăceri legate de aur. Coincidența a impresionat-o atât de mult, încât s-a abonat la ziar special pentru a urmări horoscopul.
Altă dată a citit că trebuie să fie atentă la documente. Tocmai în acea zi, cineva i-a luat din greșeală dosarul. După o căutare îndelungată, documentele au fost recuperate.
Ce s-a întâmplat în sufletul fetei? A început să privească fiecare întâmplare prin prisma horoscopului. Coincidențele deveneau pentru ea „dovezi”, iar lucrurile care nu se potriveau erau uitate.
Așa se poate forma o adevărată robie sufletească: omul caută permanent confirmări pentru ceea ce a început deja să creadă.
Superstiția îl face pe om să trăiască în frică
Credința adevărată și superstiția produc roade foarte diferite.
Credința îl îndreaptă pe om spre Dumnezeu, spre rugăciune, pocăință, nădejde și iubire. Superstiția îl face să fie atent la semne, coincidențe și presupuse avertismente.
În loc să spună: „Doamne, fie voia Ta!”, omul începe să spună: „Astăzi trebuie să fiu atent, pentru că am citit ceva rău în horoscop”.
În loc să înceapă ziua cu rugăciune, începe să caute previziuni.
În loc să-și pună nădejdea în Dumnezeu, ajunge să se teamă de o pisică, de o zi din calendar, de un număr, de un vis sau de cuvintele unei ghicitoare.
Iar aici se vede cât de mare este contradicția: omul se teme de făpturi și de întâmplări, dar uită de Creator.
„Dar dacă ghicitoarea chiar a spus adevărul?”
O altă ispită apare atunci când cineva merge la ghicitoare, vrăjitoare sau la persoane despre care se spune că „văd” lucruri ascunse.
Uneori omul poate spune: „Dar mi-a spus lucruri pe care nu avea de unde să le știe!” Sau: „Am făcut ce mi-a spus și problema s-a rezolvat!”
Tocmai aici este nevoie de discernământ.
În textul atribuit convorbirilor cu Părintele Ambrozie este exprimat un avertisment foarte serios: atunci când omul caută ajutor în asemenea locuri în loc să vină la Dumnezeu, poate ajunge să se prindă într-o plasă din care apoi îi este greu să se elibereze.
Problema nu este numai dacă o anumită predicție „s-a potrivit”. Întrebarea creștinului trebuie să fie mai profundă: de unde caut ajutor și în cine îmi pun încrederea?
Nu tot ceea ce pare să funcționeze este folositor sufletului.
Pentru creștin, criteriul nu este succesul imediat, ci fidelitatea față de Dumnezeu.
Horoscopul nu este o alternativă la purtarea de grijă a lui Dumnezeu
Horoscopul pare adesea inofensiv. Mulți spun că îl citesc numai din curiozitate sau pentru distracție.
Dar există o diferență între a întâlni întâmplător un astfel de text și a începe să-i acordăm autoritate asupra vieții noastre.
„Astăzi nu semnez contractul, pentru că zodia mea spune că este o zi nefavorabilă.”
„Nu încep această relație, pentru că zodiile noastre nu sunt compatibile.”
„Săptămâna aceasta sigur voi avea probleme, pentru că așa scrie în horoscop.”
În asemenea situații, horoscopul încetează să mai fie o simplă curiozitate și începe să influențeze deciziile omului.
Perspectiva creștină este cu totul alta. Viața noastră nu este condusă de poziția astrelor, iar omul nu este condamnat să trăiască după predicții astrologice. El este o persoană liberă, chemată la comuniune cu Dumnezeu, la responsabilitate și la alegerea binelui.
Ce să fac atunci când mă cuprinde frica?
Să presupunem că ai crescut într-o familie în care superstițiile erau luate foarte în serios. Poate că ai auzit de mic: „Nu te întoarce din drum”, „Nu face asta marțea”, „Ai grijă, ți-a tăiat pisica neagră calea”.
Chiar dacă mintea îți spune că nu există nicio legătură, frica poate apărea automat.
Nu trebuie hrănită.
Dacă o pisică neagră îți taie calea, continuă-ți drumul liniștit. Dacă ai vărsat sare, strânge-o. Dacă te-ai întors acasă pentru că ai uitat ceva, ia lucrul respectiv și pleacă din nou. Nu este nevoie de ritualuri pentru „anularea ghinionului”.
Iar dacă apare neliniștea, transform-o într-un prilej de rugăciune.
Spune simplu: „Doamne, în Tine îmi pun nădejdea. Păzește-mă și călăuzește-mă după voia Ta.”
Astfel, chiar ispita fricii poate deveni un prilej de apropiere de Dumnezeu.
Creștinul nu caută „noroc”, ci binecuvântarea lui Dumnezeu
Există o diferență profundă între noroc și binecuvântare.
Superstiția spune că viața este controlată de forțe impersonale, semne și coincidențe misterioase. Credința creștină ne învață să ne raportăm la Dumnezeu ca la un Părinte iubitor și să trăim responsabil înaintea Lui.
Aceasta nu înseamnă că unui om credincios nu i se vor întâmpla necazuri. Credința nu este o metodă prin care evităm toate problemele vieții.
Pot exista boli, pierderi, nedreptăți și încercări. Dar ele nu apar pentru că o pisică neagră ne-a trecut prin față sau pentru că am ieșit din casă într-o anumită zi.
Creștinul poate trece prin încercări fără să devină robul fricii, pentru că știe că niciun animal, niciun număr și nicio predicție astrologică nu au ultimul cuvânt asupra vieții sale.
Nu pisica neagră trebuie să ne preocupe, ci direcția sufletului nostru
Așadar, dacă îți taie calea o pisică neagră, nu înseamnă că îți va merge rău. Mergi mai departe fără teamă.
Mai important decât drumul pe care l-a ales pisica este drumul pe care îl alegem noi.
Ne îndreptăm spre Dumnezeu sau spre superstiție? Spre rugăciune sau spre horoscop? Spre încredere sau spre frica de semne? Căutăm ajutorul lui Dumnezeu sau încercăm să aflăm viitorul prin ghicitori, astrologie și tot felul de practici străine credinței creștine?
Superstiția promite omului control asupra necunoscutului, dar îl poate face tot mai temător. Credința nu ne promite o viață lipsită de încercări, ci ne învață în mâinile Cui să ne punem viața.
Când apare frica unui „semn rău”, creștinul are un răspuns simplu: rugăciunea, încrederea în Dumnezeu și continuarea drumului cu pace.
Pisica își vede de drumul ei.
Iar noi să ne vedem de drumul nostru către Dumnezeu.