Educația ar putea avea un rol important în reducerea riscului de demență și de boală Alzheimer, potrivit unui nou studiu publicat în revista științifică PNAS. Cercetătorii au analizat efectele unei reforme introduse în Marea Britanie în anii 1970, care a obligat elevii să rămână în școală cu un an mai mult, și au identificat dovezi că această schimbare ar fi contribuit la reducerea incidenței demenței la vârsta adultă. Rezultatele sunt deosebit de interesante pentru persoanele cu risc genetic ridicat, însă oamenii de știință avertizează că amploarea exactă a efectului nu poate fi stabilită cu precizie.
Legătura dintre nivelul de educație și sănătatea creierului este studiată de mult timp. Cercetările anterioare au arătat că persoanele care urmează mai mulți ani de școală tind să prezinte un risc mai mic de a dezvolta demență, inclusiv boala Alzheimer. De asemenea, un nivel mai ridicat de educație a fost asociat cu beneficii pentru sănătate și cu o speranță de viață mai mare, notează sciencealert.
Până acum, însă, a existat o problemă importantă: cea mai mare parte a dovezilor provenea din studii observaționale. Acestea pot identifica asocieri între două fenomene, dar nu pot demonstra cu certitudine că unul îl provoacă pe celălalt.
De exemplu, persoanele care petrec mai mulți ani în sistemul de educație pot beneficia și de venituri mai mari, condiții de viață mai bune sau acces diferit la servicii medicale. În același timp, genetica și mediul familial din copilărie pot influența atât parcursul școlar, cât și riscul de apariție a unor boli la vârste înaintate.
O nouă cercetare încearcă să depășească această limitare folosind o schimbare legislativă care a afectat generații diferite de elevi în mod distinct.
Reforma școlară din 1972, folosită pentru a investiga legătura dintre educație și demență
Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători care a analizat efectele pe termen lung ale unei reforme introduse în Marea Britanie în 1972.
Legea privind creșterea vârstei minime de părăsire a școlii, cunoscută sub denumirea de Raising of School-Leaving Age Act (ROSLA), a modificat regulile aplicate elevilor din Anglia, Scoția și Țara Galilor.
Înaintea reformei, tinerii puteau părăsi școala la împlinirea vârstei de 15 ani. După schimbarea legislativă, aceștia au fost obligați să continue studiile până la vârsta de 16 ani.
Modificarea a creat o oportunitate neobișnuită pentru cercetători. Noua regulă s-a aplicat persoanelor născute după 1 septembrie 1957, ceea ce a permis compararea a două grupuri de oameni născuți în perioade foarte apropiate.
Primul grup a fost format din persoanele care au putut părăsi școala la 15 ani, înainte de intrarea în vigoare a noii reguli. Al doilea a inclus persoanele care au fost obligate să rămână în sistemul de învățământ cel puțin încă un an.
Cele două grupuri au ajuns la vârste adulte în condiții istorice relativ apropiate, dar au fost supuse unor cerințe școlare diferite.
Cercetătorii au folosit această diferență pentru a investiga dacă anul suplimentar de educație a avut efecte asupra riscului de apariție a bolii Alzheimer și a altor forme de demență.
Abordarea este cunoscută drept un experiment natural. În loc să oblige un grup de oameni să urmeze mai multă școală și să compare rezultatele cu cele ale unui grup de control, oamenii de știință au profitat de o schimbare legislativă care a influențat durata studiilor în funcție de data nașterii.
Cercetătorii consideră că această metodă oferă unele dintre cele mai convingătoare dovezi de până acum privind un posibil efect cauzal al educației asupra riscului de demență.
Ce au descoperit oamenii de știință după analiza datelor
Pentru a investiga efectele reformei, echipa de cercetare a folosit informații din UK Biobank, unul dintre cele mai mari proiecte de colectare și analiză a datelor despre sănătatea populației britanice.
Rezultatele au indicat o scădere a incidenței cumulative a bolii Alzheimer și a demențelor asociate în rândul persoanelor născute după 1 septembrie 1957, care au fost obligate să urmeze încă un an de școală.
Cu alte cuvinte, grupul care a beneficiat de o perioadă mai lungă de educație a prezentat un nivel mai redus al riscului măsurat de cercetători.
Autorii studiului au concluzionat că rezultatele susțin existența unui efect cauzal negativ al educației asupra incidenței demenței. În limbaj statistic, acest lucru înseamnă că un nivel mai ridicat de educație ar putea contribui la reducerea apariției acestor afecțiuni.
Totuși, cercetătorii au atras atenția asupra unei limite importante a analizei.
Calculele lor au indicat că un an suplimentar de școală ar fi redus incidența cumulativă a bolii Alzheimer și a demențelor asociate cu aproximativ 0,88 puncte procentuale în grupul analizat.
Efectul estimat este neobișnuit de mare, mai ales în condițiile în care prevalența acestor afecțiuni în eșantionul studiat era sub 1%.
Din acest motiv, autorii nu consideră că valoarea calculată poate fi interpretată drept o estimare exactă a numărului de cazuri de demență prevenite printr-un an suplimentar de educație.
Problema ține, în parte, de caracteristicile datelor. Deși eșantionul UK Biobank este mare, demența rămâne un rezultat relativ rar în aceste generații, care se află încă la vârste mai mici decât cele la care afecțiunile sunt cel mai frecvent întâlnite.
În astfel de situații, metodele statistice folosite pentru a identifica efectele unei schimbări legislative pot avea nevoie de eșantioane foarte mari pentru a produce estimări precise.
Prin urmare, cercetătorii spun că pot susține mai credibil direcția efectului decât dimensiunea sa exactă.
Rezultatul nu înseamnă că un an suplimentar de școală reduce automat riscul de demență cu 0,88 puncte procentuale pentru fiecare persoană. Valoarea reprezintă estimarea obținută în analiza respectivă, iar amploarea reală a efectului rămâne incertă.
Educația ar putea influența riscul de Alzheimer chiar și la persoanele cu predispoziție genetică
Una dintre cele mai importante componente ale studiului a fost analiza relației dintre educație și riscul genetic de apariție a demenței.
Cercetătorii au examinat și informațiile genetice ale participanților, împărțindu-i în grupuri cu risc genetic mai ridicat sau mai scăzut pentru boala Alzheimer și demențele asociate.
Printre factorii luați în calcul s-au numărat anumite variații genetice, inclusiv APOE4, o variantă a genei APOE asociată cu un risc crescut de Alzheimer.
Rezultatele au indicat diferențe importante între persoanele care au putut părăsi școala la 15 ani și cele care au fost obligate să continue studiile până la 16 ani.
În grupul născut înainte de schimbarea regulilor școlare, persoanele cu risc genetic ridicat au prezentat o incidență semnificativ mai mare a demenței.
În schimb, în grupul afectat de reformă, anul suplimentar de educație a fost asociat cu o reducere semnificativă a incidenței în rândul persoanelor cu risc genetic ridicat.
Această observație este importantă deoarece sugerează că predispoziția genetică nu determină în mod inevitabil apariția bolii.
Leandro Carvalho, economist specializat în domeniul sănătății la Universitatea California de Sud și unul dintre coautorii cercetării, a subliniat că rezultatele pot fi încurajatoare pentru persoanele care știu că au un risc genetic crescut.
„Genele contribuie la modelarea riscului de boală, dar nu determină neapărat rezultatul”, a explicat acesta.
Cu toate acestea, descoperirea nu demonstrează că educația poate anula efectele unei predispoziții genetice și nici că persoanele care au o anumită variantă genetică sunt protejate de Alzheimer dacă urmează mai mulți ani de școală.
Rezultatele indică o asociere compatibilă cu un efect protector al educației, inclusiv în grupul cu risc genetic ridicat, însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate.
De ce ar putea un an în plus de școală să protejeze creierul
O întrebare importantă rămâne fără un răspuns definitiv: ce anume din educație ar putea contribui la reducerea riscului de demență?
Studiul nu a identificat un mecanism unic care să explice rezultatele.
Cercetătorii sugerează că efectele ar putea fi legate de avantajele sociale și economice pe care le poate aduce o perioadă mai lungă de școlarizare.
Un an suplimentar de studii poate contribui la obținerea unor calificări mai bune, care, la rândul lor, pot influența veniturile și oportunitățile profesionale.
Pe parcursul mai multor decenii, aceste diferențe s-ar putea acumula și ar putea determina condiții de viață diferite.
Astfel, efectul educației asupra sănătății creierului ar putea fi indirect, prin schimbările pe care le produce în parcursul profesional și socioeconomic al unei persoane.
Persoanele care beneficiază de mai multă educație pot ajunge în situații diferite în ceea ce privește ocupația, resursele financiare și accesul la anumite servicii.
Totuși, acestea sunt explicații posibile, nu mecanisme demonstrate definitiv de cercetarea publicată în PNAS.
Autorii nu au stabilit dacă efectul observat este determinat în principal de dezvoltarea cognitivă asociată școlarizării, de avantajele economice ulterioare sau de o combinație a mai multor factori.
Identificarea acestor mecanisme ar putea ajuta la înțelegerea motivului pentru care educația pare să influențeze riscul de apariție a demenței.
Ce înseamnă descoperirea pentru prevenirea bolii Alzheimer
Boala Alzheimer și alte forme de demență reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea publică, iar identificarea factorilor care pot influența riscul de apariție a acestor afecțiuni este importantă pentru cercetarea medicală.
Studiul din Marea Britanie aduce în discuție rolul pe care îl pot avea experiențele de viață asupra susceptibilității la boală.
Dacă educația contribuie într-adevăr la reducerea riscului, atunci politicile care facilitează accesul la școală ar putea avea efecte care depășesc beneficiile imediate asupra pregătirii profesionale.
O astfel de perspectivă ar extinde discuția despre educație, de la rezultatele școlare și oportunitățile de angajare la posibilele consecințe asupra sănătății pe termen lung.
Totuși, cercetarea nu demonstrează că prelungirea obligatorie a școlarizării va produce aceleași efecte în orice țară sau în orice generație.
Rezultatele provin dintr-un context istoric specific, respectiv reforma aplicată în Anglia, Scoția și Țara Galilor în anii 1970.
Sistemele de educație, condițiile economice și accesul la servicii medicale diferă de la o țară la alta, iar aceste diferențe pot influența rezultatele.
În plus, analiza nu stabilește că educația este singurul factor modificabil care poate influența riscul de demență.
Cercetătorii consideră însă că rezultatele oferă un argument important pentru continuarea investigațiilor privind modul în care experiențele și circumstanțele vieții pot influența evoluția sănătății la vârste înaintate.
Ce nu demonstrează studiul și de ce sunt necesare cercetări suplimentare
Deși rezultatele sunt promițătoare, există câteva limite care trebuie luate în considerare înainte de a trage concluzii generale.
În primul rând, cercetătorii nu au putut stabili cu precizie amploarea reducerii riscului de demență. Estimarea de 0,88 puncte procentuale a fost considerată neobișnuit de mare în raport cu frecvența redusă a afecțiunilor în eșantion.
În al doilea rând, participanții analizați proveneau din generații relativ tinere în raport cu vârstele la care demența este întâlnită cel mai frecvent. Acest lucru limitează numărul cazurilor disponibile pentru analiză și poate afecta precizia estimărilor statistice.
În al treilea rând, reforma a impus un an suplimentar de școală într-un anumit context istoric. Nu se poate presupune automat că aceeași schimbare ar produce rezultate identice în alte sisteme de educație.
De asemenea, studiul nu stabilește exact ce componente ale experienței școlare sunt responsabile pentru efectul observat.
Ar putea fi vorba despre educația în sine, despre calificările obținute, despre oportunitățile profesionale ulterioare sau despre interacțiunea dintre acești factori.
Pentru a răspunde acestor întrebări, vor fi necesare cercetări suplimentare, care să analizeze și alte generații, contexte sociale și perioade istorice.