În cadrul slujbelor Bisericii Ortodoxe întâlnim numeroase momente în care textele Sfintei Scripturi sunt citite pentru a pregăti, a lumina și a adânci înțelesul unei sărbători.
Printre aceste lecturi se numără și Paremiile, fragmente biblice pe care credincioșii le aud mai ales la Vecernie, în timpul marilor sărbători și în perioada Postului Mare.
Pentru cel care participă la slujbă fără să cunoască în amănunt rânduiala liturgică, termenul „paremie” poate părea mai greu de înțeles. În realitate, rostul Paremiilor este cât se poate de limpede: ele ne ajută să vedem legătura profundă dintre diferitele momente ale istoriei mântuirii și să înțelegem cum Vechiul Testament pregătește și vestește împlinirea lucrării lui Dumnezeu în Noul Testament.
Paremiile nu sunt, așadar, simple lecturi introduse în slujbă pentru a aminti credincioșilor anumite episoade biblice. Ele au un rol liturgic și duhovnicesc bine definit, fiind alese în funcție de sărbătoarea sau perioada bisericească în care sunt citite.
Ce înseamnă Paremiile?
Paremiile sunt lecturi biblice alese din anumite cărți ale Vechiului și Noului Testament, rânduite pentru a fi citite în cadrul unor slujbe ale Bisericii, în special la Vecernie. Cele mai multe dintre ele provin din Vechiul Testament și au fost alese deoarece cuprind profeții, preînchipuiri sau evenimente care luminează sărbătoarea celebrată în ziua respectivă.
În cultul ortodox, Sfânta Scriptură nu este despărțită de rugăciunea Bisericii. Ea este ascultată și tâlcuită în lumina întregii lucrări mântuitoare a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, atunci când Biserica prăznuiește un eveniment important, credincioșii sunt adesea purtați prin intermediul Paremiilor spre textele Vechiului Testament care au pregătit acel eveniment.
Astfel putem înțelege de ce aceste lecturi au o importanță atât de mare. Ele ne arată că planul mântuirii nu este alcătuit din evenimente izolate. Între Vechiul și Noul Testament există o continuitate, iar ceea ce este vestit sau preînchipuit în vechime își găsește împlinirea în Hristos.
Când se citesc Paremiile?
În rânduiala Bisericii, Paremiile se citesc după prochimen, la Vecernie. Le întâlnim la Vecernia sărbătorilor din perioada Octoihului și a Penticostarului, dar și la Vecernia anumitor zile din perioada Triodului.
În mod deosebit, ele ocupă un loc important în Postul Mare, când caracterul slujbelor devine mai sobru, iar lectura Vechiului Testament capătă o prezență liturgică mai accentuată.
În săptămâna brânzei, Paremiile sunt rânduite miercuri și vineri seara, pregătind intrarea credincioșilor în perioada de nevoință a Postului Mare. Apoi, pe parcursul Păresimilor, ele sunt citite la Vecernia zilelor de rând, potrivit rânduielilor specifice acestei perioade.
Prin aceste lecturi, Biserica îi cheamă pe credincioși nu numai la postirea trupească, ci și la o apropiere mai profundă de Cuvântul lui Dumnezeu. Postul devine astfel și o perioadă de ascultare, învățare și redescoperire a istoriei mântuirii.
De ce sunt alese anumite texte biblice?
Paremiile nu sunt alese întâmplător. Fiecare lectură are legătură cu sărbătoarea, sfântul sau evenimentul liturgic al zilei.
Un exemplu foarte important îl reprezintă sărbătorile Maicii Domnului. La acestea se citesc fragmente din Vechiul Testament pe care Biserica le înțelege ca profeții sau preînchipuiri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale rolului ei în taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
În acest fel, evenimente și imagini biblice din vechime primesc o lumină nouă. Biserica le citește privind spre împlinirea lor în istoria mântuirii.
Același principiu se aplică și marilor sărbători închinate Mântuitorului Iisus Hristos. Fragmentele alese, de cele mai multe ori din Vechiul Testament, pot fi profeții referitoare la venirea lui Mesia sau texte care ajută la înțelegerea semnificației duhovnicești a praznicului.
Credinciosul care ascultă Paremiile este astfel invitat să descopere unitatea Sfintei Scripturi. Vechiul Testament pregătește, vestește și preînchipuie, iar Noul Testament descoperă împlinirea făgăduințelor dumnezeiești.
Câte Paremii se citesc?
Numărul Paremiilor diferă în funcție de zi și de importanța sărbătorii.
La Vecernia sărbătorilor din perioadele Octoihului și Penticostarului se citesc, de regulă, trei Paremii. Există însă și alte rânduieli. La Vecernia de miercuri și vineri seara din săptămâna brânzei se citește o singură Paremie, însoțită de două prochimene, iar la Vecerniile zilelor de rând din Postul Mare sunt rânduite câte două.
Marile praznice se disting însă și printr-un număr mult mai mare de lecturi.
La Vecernia din ajunul Nașterii Domnului sunt rânduite opt Paremii. Prin ele, Biserica îi pregătește pe credincioși pentru taina venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu și amintește profețiile și preînchipuirile care vestesc Nașterea lui Hristos.
La Vecernia din ajunul Botezului Domnului, sau al Bobotezei, sunt rânduite douăsprezece Paremii.
Un loc aparte îl ocupă Sâmbăta Mare. La Vecernia unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare sunt rânduite nu mai puțin de cincisprezece Paremii. Este unul dintre cele mai impresionante momente de lectură biblică din întreg anul bisericesc.
Acest număr mare nu este lipsit de semnificație. În pragul Învierii, Biserica recitește marile lucrări ale lui Dumnezeu și descoperă în ele pregătirea biruinței lui Hristos asupra morții.
Paremiile ne ajută să înțelegem legătura dintre Vechiul și Noul Testament
Una dintre cele mai importante învățături pe care le putem desprinde din existența Paremiilor este aceea că Vechiul Testament nu poate fi privit ca o realitate străină de viața creștină.
Dimpotrivă, el reprezintă o parte esențială a Sfintei Scripturi și a istoriei mântuirii. Profeții, patriarhii, drepții și evenimentele poporului ales pregătesc, în diferite chipuri, venirea Mântuitorului.
De aceea, atunci când ascultăm o Paremie, nu ascultăm pur și simplu relatarea unui fapt petrecut cu multe secole înainte. Biserica ne invită să privim acel text în lumina lui Hristos.
O profeție devine mărturie despre Mesia. Un eveniment poate deveni preînchipuire a unei taine. O imagine din Vechiul Testament poate descoperi un adevăr despre Maica Domnului, despre Biserică, despre Botez, despre Cruce sau despre Înviere.
Astfel, Paremiile ne învață să citim Scriptura nu fragmentar, ci ca pe o singură istorie a iubirii și lucrării lui Dumnezeu pentru mântuirea omului.
Cum ar trebui să ascultăm Paremiile?
Pentru credincios, Paremiile pot deveni mai mult decât un moment al slujbei pe care îl ascultă fără să-i cunoască sensul. Este folositor să acordăm atenție textului și să încercăm să înțelegem de ce tocmai acel fragment a fost ales pentru sărbătoarea respectivă.
Uneori legătura este evidentă. Alteori ea trebuie descoperită prin tâlcuirea Sfinților Părinți și prin înțelegerea modului în care Biserica citește Sfânta Scriptură.
De asemenea, Paremiile pot fi recitite acasă. Credinciosul poate căuta fragmentul biblic auzit la Vecernie și îl poate pune în legătură cu Evanghelia și cu imnografia sărbătorii. În acest fel, participarea la slujbă continuă printr-o lucrare personală de aprofundare a Cuvântului lui Dumnezeu.
Mai ales în Postul Mare, această practică poate deveni un exercițiu duhovnicesc deosebit de folositor. Citirea atentă a Scripturii, unită cu rugăciunea și postul, îl ajută pe om să privească mai profund atât istoria mântuirii, cât și propria viață.
Paremiile, o pregătire pentru întâlnirea cu taina sărbătorii
Vecernia deschide liturgic o nouă zi bisericească. Din această perspectivă, citirea Paremiilor la Vecernia unei sărbători are și caracterul unei pregătiri.
Înainte ca Biserica să ajungă la deplina bucurie a praznicului, ea îi cheamă pe credincioși să asculte glasul Scripturii. Înaintea împlinirii, sunt amintite făgăduințele. Înaintea luminii depline, sunt prezentate semnele și profețiile care au vestit-o.
Paremiile ne introduc astfel treptat în taina sărbătorii. Ele creează o punte între așteptare și împlinire, între profeție și realitate, între Vechiul Legământ și Noul Legământ.
Paremiile sunt mult mai mult decât niște simple fragmente din Vechiul sau Noul Testament introduse în rânduiala Vecerniei
Ele reprezintă una dintre modalitățile prin care Biserica ne descoperă unitatea Sfintei Scripturi și continuitatea planului dumnezeiesc al mântuirii.
Citite la marile sărbători, în perioada Triodului și mai ales în Postul Mare, Paremiile ne arată că evenimentele mântuitoare prăznuite de Biserică au fost pregătite și vestite de-a lungul istoriei.
Ascultându-le cu atenție, descoperim că profețiile Vechiului Testament își găsesc împlinirea în Hristos, că numeroase imagini biblice luminează taina Maicii Domnului și că întreaga Scriptură conduce spre lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu.
De aceea, data viitoare când la Vecernie auzim îndemnul către ascultarea unei Paremii, merită să fim mai atenți la cuvintele ei. În spatele unui text care poate părea, la prima vedere, doar o istorisire din vechime, Biserica ne invită să descoperim o profeție, o preînchipuire și, mai presus de toate, o mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu în istoria mântuirii.