,,Dimineața vei auzi glasul meu; dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea.”(Ps. 5, 3)
În viața de zi cu zi, dimineața este adesea asociată cu graba. Ne trezim, ne gândim la ceea ce avem de făcut, la drumuri, la familie, la serviciu și la toate grijile zilei care începe. Duminica însă, Biserica ne cheamă să schimbăm această rânduială a grabei cu una a rugăciunii. Ne cheamă să-I oferim lui Dumnezeu începutul zilei și să intrăm în biserică nu doar atunci când începe Sfânta Liturghie, ci, pe cât ne este cu putință, mai devreme, pentru a participa și la Utrenie.
De ce să venim de dimineață la Biserică? Pentru că Sfânta Liturghie nu este un eveniment izolat, desprins de celelalte slujbe, iar sufletul nostru are nevoie de pregătire pentru întâlnirea cu Hristos. Utrenia ne ajută să trecem de la grijile lumii la pacea rugăciunii, de la împrăștiere la adunarea minții și de la preocupările obișnuite la taina Împărăției lui Dumnezeu.
Dimineața, începutul pe care îl dăruim lui Dumnezeu
Există o frumusețe aparte în a începe ziua în biserică. Înainte ca lumea să-și intre deplin în ritmul ei, înainte ca zgomotul și grijile să ne cuprindă, creștinul vine înaintea lui Dumnezeu pentru a-I mulțumi.
Utrenia este tocmai slujba de dimineață prin care Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru noaptea care a trecut, pentru odihnă, pentru viață și pentru lumina unei noi zile. În același timp, Îi cerem ajutorul, binecuvântarea și călăuzirea pentru ceea ce urmează.
Sfântul Simeon al Tesalonicului vorbește despre Utrenie ca despre o „jertfă de mulțumire” adusă Celui care dăruiește lumina, risipește întunericul înșelăciunii și ne conduce către lumina adevăratei credințe.
A veni de dimineață la biserică înseamnă, așadar, mai mult decât respectarea unei ore. Înseamnă a mărturisi prin însăși prezența noastră: „Doamne, înainte de toate celelalte lucruri ale acestei zile, vin la Tine”.
Iar această alegere poate schimba întreaga zi.
Utrenia ne pregătește sufletul pentru Sfânta Liturghie
Uneori privim participarea la slujbă ca pe îndeplinirea unei obligații: trebuie să ajungem la Liturghie și, dacă am prins măcar o parte din ea, considerăm că este suficient. Dar viața liturgică a Bisericii ne învață o altă atitudine.
Întâlnirea cu Dumnezeu cere pregătire.
Când mergem la un eveniment important din viața noastră, ne pregătim. Cu atât mai mult este nevoie de pregătire când venim înaintea lui Dumnezeu și, mai ales, când ne apropiem de Sfânta Împărtășanie.
Utrenia este una dintre treptele acestei pregătiri. Rugăciunile, psalmii, cântările, citirea Sfintei Evanghelii și întreaga atmosferă a slujbei ne ajută să ne desprindem treptat de ceea ce am lăsat în afara bisericii.
Nu putem trece întotdeauna într-o clipă de la agitație la rugăciune. Putem intra în biserică, dar mintea noastră să rămână încă pe drum, acasă, la serviciu sau în problemele pe care le avem.
De aceea avem nevoie de timp.
Venind mai devreme, îi oferim sufletului posibilitatea să se liniștească. Ascultând Utrenia, gândurile se așază, inima se încălzește prin rugăciune, iar omul începe să înțeleagă înaintea Cui se află.
Utrenia ne amintește de patimile Mântuitorului
Slujba Utreniei are și o profundă semnificație legată de viața și lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos.
Ea ne amintește de pătimirile îndurate de Domnul în timpul nopții și spre dimineață, înainte de Răstignire. Ne duce cu gândul la ducerea Sa de la Ana la Caiafa, la judecata nedreaptă, la batjocurile, scuipările și loviturile pe care le-a primit.
În liniștea dimineții, Biserica ne pune înainte această iubire jertfelnică a lui Hristos.
Înțelegem astfel că ziua creștinului nu începe doar cu cereri: „Doamne, ajută-mă!”, „Doamne, dă-mi!”, „Doamne, păzește-mă!”. Ea trebuie să înceapă și cu aducerea aminte de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi.
Hristos a primit suferința pentru mântuirea omului. În fața acestei iubiri, venirea noastră mai devreme la biserică nu mai pare un sacrificiu atât de mare.
De la întuneric la lumină
Utrenia este strâns legată și de două dintre cele mai mari evenimente ale credinței creștine: Nașterea și Învierea Domnului.
Amândouă poartă în ele taina luminii.
Hristos vine în lume pentru a lumina pe omul aflat în întunericul păcatului, iar Învierea Sa este biruința definitivă a luminii asupra întunericului, a vieții asupra morții.
Nu întâmplător, una dintre cântările cunoscute ale Utreniei spune: „Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă…”.
Dimineața devine astfel și o imagine a vieții duhovnicești. După întunericul nopții răsare lumina. După cădere există ridicare. După pocăință există iertare. După moarte există Înviere.
Creștinul care vine dimineața la biserică este chemat să trăiască această trecere nu numai în natură, văzând răsăritul soarelui, ci mai ales în propriul suflet.
Nu venim la Biserică doar pentru „momentul principal”
Sfânta Liturghie este centrul vieții liturgice a Bisericii. În cadrul ei se săvârșește Jertfa cea fără de sânge, iar pâinea și vinul se prefac, prin lucrarea Duhului Sfânt, în Trupul și Sângele Mântuitorului.
Tocmai pentru că Liturghia este atât de mare și de sfântă, nu ar trebui să ne apropiem de ea cu nepăsare.
Sfântul Chiril al Alexandriei arată că apropierea de Dumnezeu este legată de starea de jertfă. Iar omul trebuie să se pregătească lăuntric pentru această întâlnire.
Darurile euharistice au o pregătire liturgică înaintea momentului central al Sfintei Liturghii. Într-un mod asemănător, și credinciosul are nevoie de pregătire.
Utrenia ne introduce în această stare.
De aceea nu este bine să privim slujba de dinaintea Liturghiei ca pe ceva destinat doar preotului, cântăreților sau credincioșilor „mai râvnitori”. Slujba este rugăciunea întregii Biserici.
Ce pierdem atunci când ajungem mereu târziu?
Desigur, există situații în care omul nu poate ajunge de la început. Sunt părinți cu copii mici, persoane bolnave sau vârstnice, oameni care vin de la distanțe mari ori care au diferite responsabilități pe care nu le pot evita. Biserica nu ne cheamă să-i judecăm pe ceilalți după ora la care intră pe ușă.
Problema apare atunci când întârzierea devine obișnuință din comoditate.
Dacă știm că putem ajunge mai devreme, dar alegem în fiecare duminică să venim cât mai târziu, pierdem ceva important. Pierdem tocmai timpul în care sufletul nostru s-ar putea pregăti.
Intrăm în biserică în grabă, poate chiar în timpul unei ectenii, al citirii Apostolului sau al Evangheliei. Căutăm un loc, salutăm cunoscuți, aprindem lumânări, iar mintea încearcă să înțeleagă unde ne aflăm în slujbă. Până reușim să ne liniștim, o parte importantă a Liturghiei a trecut.
Venirea mai devreme rezolvă multe dintre aceste probleme fără vreun efort duhovnicesc spectaculos. Este nevoie doar de puțină rânduială.
Copiii învață credința și din obiceiurile părinților
Venirea de dimineață la biserică are o valoare aparte și pentru familii.
Copiii nu învață credința numai din explicații. Ei o învață privind viața părinților. Dacă duminica este ziua în care familia se trezește pentru a merge împreună la biserică, această rânduială se poate imprima adânc în sufletul lor.
Copilul înțelege astfel, chiar înainte de a putea explica teologic, că Dumnezeu are un loc important în viața familiei.
Nu înseamnă că totul va fi întotdeauna ușor. Uneori copiii sunt obosiți, alteori părinții întâmpină dificultăți. Importantă este direcția pe care familia o păstrează: duminica nu începe cu televizorul, cumpărăturile sau distracția, ci, pe cât este posibil, cu Dumnezeu.
Să nu venim din obligație, ci din dor
În cele din urmă, întrebarea cea mai importantă nu este: „Cu câte minute înainte trebuie să ajung la biserică?”, ci: „Cu ce inimă vin la întâlnirea cu Dumnezeu?”.
Creștinismul nu este o contabilitate a minutelor.
Putem ajunge foarte devreme și să fim cu mintea departe de Dumnezeu. După cum putem întârzia dintr-un motiv pe care nu l-am putut evita și să intrăm în biserică având multă pocăință și dor după Hristos.
Dar când avem posibilitatea să venim de dimineață, este bine să o facem.
Să venim pentru a asculta Utrenia. Să venim pentru a mulțumi. Să venim pentru a ne liniști sufletul. Să venim pentru a ne aduce aminte de Patimile și Învierea Domnului. Să venim pentru a ne pregăti pentru Sfânta Liturghie.
Să-I dăruim lui Dumnezeu începutul zilei
Dimineața petrecută în biserică nu este timp pierdut, ci timp câștigat pentru suflet. Într-o lume care ne cere să alergăm încă din primele clipe ale zilei, Biserica ne învață să începem altfel: cu mulțumire, cu liniște și cu rugăciune.
Utrenia ne conduce de la întuneric spre lumină și ne pregătește pentru marea taină a Sfintei Liturghii. Prin cântările și rugăciunile ei, sufletul se așază înaintea lui Dumnezeu și devine mai pregătit pentru întâlnirea cu Hristos.
De aceea, atunci când putem, să nu venim la biserică în ultima clipă. Să încercăm să ajungem de dimineață și să trăim slujba Bisericii de la început, nu din teamă că „pierdem” ceva sau pentru a îndeplini formal o datorie, ci din dorința de a-I dărui lui Dumnezeu începutul zilei.
Pentru că, atunci când Îi oferim lui Dumnezeu începutul, învățăm treptat să-I încredințăm și restul vieții noastre.