Numărul persoanelor care au nevoie de un transplant de inimă este în creștere, în timp ce organele disponibile pentru transplant rămân o resursă limitată. Vârsta donatorului reprezintă unul dintre criteriile importante luate în calcul, medicii preferând, în general, inimile mai tinere, deoarece organele mai în vârstă au fost asociate cu rezultate mai slabe.
Un nou studiu preliminar sugerează însă că vârsta unui organ transplantat ar putea fi mai puțin rigidă decât s-a crezut. Cercetătorii au observat că o inimă transplantată pare să își schimbe anumite caracteristici biologice în funcție de vârsta beneficiarului, iar o inimă provenită de la un animal mai în vârstă a prezentat semne de „întinerire” după ce a fost transplantată la un beneficiar mai tânăr.
Studiul a fost publicat sub forma unui preprint pe serverul bioRxiv, ceea ce înseamnă că rezultatele sunt preliminare și necesită cercetări suplimentare.
Cercetătorii au urmărit vârsta biologică a inimilor transplantate
Echipa condusă de Jesse Poganik, instructor în medicină la Harvard Medical School, a analizat modul în care vârsta biologică a unei inimi se poate modifica după transplant.
Cercetătorii au realizat experimente pe șoareci tineri, de vârstă mijlocie și bătrâni. Inimile au fost transplantate între animale de vârste diferite, în timp ce fiecare beneficiar și-a păstrat inima proprie.
Pentru a determina modul în care transplantul influențează vârsta biologică a organului, oamenii de știință au analizat metilarea ADN-ului, un tip de modificare chimică asociată procesului de îmbătrânire.
Au fost utilizate, de asemenea, trei „ceasuri epigenetice”, instrumente folosite pentru estimarea vârstei biologice pe baza acestor modificări chimice.
Rezultatele au indicat o diferență importantă între vârsta donatorului și cea a beneficiarului. Inimile tinere transplantate la șoareci mai în vârstă păreau să fie biologic mai îmbătrânite decât ar fi fost de așteptat. În schimb, inimile provenite de la șoareci mai bătrâni și transplantate la animale tinere prezentau semne de „întinerire” biologică.
Și alte teste privind procesul de îmbătrânire au indicat aceeași tendință.
Mediul în care ajunge organul ar putea conta mai mult decât se credea
Jesse Poganik consideră că rezultatele indică faptul că mediul sistemic al unui organism tânăr poate inversa anumite aspecte ale vârstei biologice, deși alte modificări ar putea fi ireversibile.
Cu alte cuvinte, organul nu pare să fie complet izolat de organismul în care este transplantat. Odată ajuns într-un corp cu o altă vârstă biologică, anumite caracteristici ale sale se pot modifica.
Peter Scriven, cofondator și director clinic și științific al unei clinici dedicate longevității din Anglia, care nu a participat la studiu, consideră că rezultatele oferă un motiv pentru cercetători să analizeze cât de mult poate fi modificat procesul de îmbătrânire al unui organ.
Deocamdată, mecanismul exact prin care apar aceste schimbări nu este cunoscut.
Poganik suspectează că întregul mediu al organismului beneficiar ar putea avea un rol, prin procese care contribuie la eliminarea unor acumulări de deteriorări sau prin expunerea organului transplantat la factori imunitari asociați unui organism mai tânăr.
Și activitatea mitocondriilor s-a modificat
Cercetătorii au observat și modificări în activitatea unor gene implicate în funcționarea mitocondriilor, structurile celulare care produc energia necesară celulelor.
Aceste gene au devenit mai active în inimile provenite de la șoareci mai bătrâni și transplantate la animale tinere. În schimb, activitatea lor a scăzut în inimile tinere transplantate la șoareci mai în vârstă.
Observația este importantă pentru direcția viitoare a cercetărilor, deoarece ridică posibilitatea existenței unor factori capabili să influențeze procesul de îmbătrânire al organelor.
Peter Scriven vorbește despre posibilitatea unor factori de „rejuvenare” care s-ar putea transfera de la organismul beneficiar către organul transplantat. Activitatea mitocondrială și alte semnale asociate proceselor antiîmbătrânire ar putea fi implicate.
El sugerează că, în viitor, mitocondriile sănătoase ar putea fi analizate inclusiv ca o posibilă modalitate de a influența procesul de îmbătrânire al unui organ.
Inima transplantată pare să fie influențată de vârsta beneficiarului
Cercetătorii nu s-au limitat însă la experimentele realizate pe șoareci. Pentru a verifica dacă observațiile pot fi întâlnite și la oameni, echipa a analizat biopsii de inimă păstrate din cazul a 11 beneficiari de transplant, între donatori și beneficiari existând diferențe mari de vârstă.
Și în acest caz, vârsta biologică a inimilor transplantate a fost mai strâns asociată cu vârsta beneficiarilor decât cu vârsta donatorilor.
Echipa a analizat, de asemenea, o bază de date care include sute de persoane care au trecut printr-un transplant de inimă. Unele măsurători privind funcționarea inimii au urmărit mai degrabă vârsta beneficiarului decât vârsta donatorului.
Un exemplu important a fost capacitatea de efort. VO2 max, indicator al capacității organismului de a utiliza oxigenul în timpul exercițiului fizic, precum și capacitatea de efort au fost mai scăzute la beneficiarii mai în vârstă, indiferent de vârsta inimii primite.
Acest lucru sugerează că inima transplantată ar putea îmbătrâni într-o anumită măsură împreună cu restul organismului beneficiarului.
Transplantul nu a schimbat însă toate organele beneficiarului
Cercetătorii au observat că transplantarea inimii nu pare să fi modificat vârsta biologică a inimii proprii a beneficiarului, care a rămas în organism. Nici ficatul și sângele nu au prezentat același tip de schimbare.
În același timp, transplantul în sine a fost asociat cu unele modificări care indică un proces de îmbătrânire, inclusiv o creștere a inflamației.
Prin urmare, rezultatele nu indică pur și simplu că un organ poate fi făcut mai tânăr prin transplant. Cercetătorii au identificat atât modificări asociate cu „întinerirea” în anumite condiții, cât și efecte asociate proceselor de îmbătrânire.
Cercetătorii avertizează că rezultatele sunt încă preliminare
Deși rezultatele sunt considerate interesante, există și limite importante. Michael Sagner, consilier clinic în domeniul longevității și medicinei preventive la King’s College London, care nu a fost implicat în cercetare, atrage atenția asupra instrumentelor utilizate pentru estimarea vârstei biologice.
Potrivit acestuia, modelele existente folosite în studiu sunt încă experimentale și nu reprezintă neapărat, în forma actuală, o măsurare definitivă a vârstei biologice reale.
Faptul că studiul este disponibil sub forma unui preprint este, de asemenea, relevant. Rezultatele prezentate reprezintă o etapă a cercetării și nu sunt suficiente pentru a determina, în acest moment, schimbări în modul în care sunt selectate organele pentru transplant.
Ar putea fi reconsiderate inimile donatorilor mai în vârstă?
Una dintre cele mai importante întrebări ridicate de cercetare este dacă inimile provenite de la donatori mai în vârstă, care în prezent pot fi mai puțin preferate în anumite situații, ar putea fi considerate în anumite condiții pentru beneficiari mai tineri.
Jesse Poganik subliniază însă că este nevoie de mult mai multe cercetări înainte ca astfel de rezultate să poată sta la baza unor modificări ale sistemului de donare și transplant.
Deocamdată, studiul oferă mai degrabă o nouă direcție de cercetare decât o schimbare a practicii medicale. Rezultatele indică faptul că vârsta biologică a unui organ transplantat ar putea fi influențată de mediul în care acesta ajunge, iar relația dintre vârsta donatorului, vârsta beneficiarului și evoluția organului ar putea fi mai complexă decât se credea.
Cercetarea aduce o perspectivă nouă asupra modului în care organele transplantate interacționează cu organismul în care sunt introduse. Experimentele pe șoareci, analiza biopsiilor umane și datele provenite de la sute de beneficiari de transplant au indicat că anumite caracteristici biologice și funcționale ale inimii transplantate pot fi mai apropiate de vârsta beneficiarului decât de cea a donatorului.
În cazul inimilor mai vechi transplantate la beneficiari tineri, cercetătorii au identificat semnale asociate cu o „întinerire” biologică, în timp ce inimile tinere introduse în organisme mai în vârstă au prezentat modificări în direcția opusă. Totuși, mecanismele care stau la baza acestor schimbări nu sunt încă pe deplin înțelese, iar metodele utilizate pentru evaluarea vârstei biologice rămân experimentale.
Pentru moment, rezultatele nu schimbă criteriile de transplant, dar deschid o întrebare importantă pentru cercetarea medicală: cât de mult din procesul de îmbătrânire al unui organ este determinat de vârsta sa și cât de mult poate fi influențat de organismul în care ajunge?
VEZI – Horoscop octombrie 2026. Zodiile care intră într-o perioadă plină de schimbări