În viaţa creştinului ortodox, postul ocupă un loc deosebit, fiind una dintre căile prin care omul se apropie de Dumnezeu, îşi curăţeşte sufletul şi dobândeşte puterea de a birui ispitele.
Pe lângă cele patru mari posturi de peste an, Sfânta Biserică a rânduit ca zilele de miercuri şi vineri să fie zile de post, de rugăciune şi de adâncă cercetare sufletească.
Aceste două zile ne amintesc de momentele dureroase ale Pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos: vinderea Sa de către Iuda şi răstignirea pe Crucea Golgotei. Prin post, credinciosul este chemat să păstreze vie amintirea jertfei dumnezeieşti şi să răspundă, prin nevoinţă şi pocăinţă, iubirii nemărginite a Celui Care Şi-a dat viaţa pentru mântuirea lumii.
Miercurea şi vinerea, zile de aducere-aminte a Pătimirilor Domnului
Dintre cele şapte zile ale săptămânii, trei au o însemnătate aparte în spiritualitatea ortodoxă: duminica, miercurea şi vinerea. Duminica este ziua bucuriei, a Învierii şi a biruinţei vieţii asupra morţii. Miercurea şi vinerea sunt însă zile în care suntem chemaţi să ne îndreptăm gândurile către suferinţele Mântuitorului.
Preotul Maxim Kozlov, în lucrarea sa Spovedania copiilor. Sfaturi practice pentru preoţi, părinţi şi copii, ne aminteşte:
„Miercurea şi vinerea sunt cele mai întristătoare zile: miercurea, Iuda L-a trădat pe Mântuitorul, iar vinerea a fost răstignit El pe Cruce.”
Aceste cuvinte ne îndeamnă să înţelegem că postul săptămânal nu reprezintă o simplă obligaţie alimentară, ci o mărturisire a credinţei şi a dragostei noastre faţă de Hristos. Fiecare miercuri şi fiecare vineri devin prilejuri de întoarcere către Dumnezeu, de recunoştinţă şi de conştientizare a preţului cu care am fost răscumpăraţi din robia păcatului.
Postul de miercuri, amintirea trădării Mântuitorului
Miercurea este ziua în care ne amintim de hotărârea lui Iuda Iscarioteanul de a-L vinde pe Învăţătorul său pentru treizeci de arginţi. Cel care fusese ales între cei doisprezece Apostoli, care ascultase cuvintele dumnezeieşti şi fusese martor al minunilor Domnului, a îngăduit iubirii de arginţi să-i întunece sufletul.
Sfânta Evanghelie ne spune:
„A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.” (Matei 26, 15).
Trădarea lui Iuda nu trebuie privită numai ca un eveniment petrecut cu două milenii în urmă, ci şi ca un prilej de cercetare a propriului suflet.
Ori de câte ori alegem păcatul în locul virtuţii, ne îndepărtăm de Hristos.
Postind miercurea, suntem chemaţi să ne cercetăm conştiinţa, să descoperim slăbiciunile care ne stăpânesc şi să cerem Domnului puterea de a-I rămâne credincioşi în toate împrejurările vieţii.
Postul de vineri, cinstirea jertfei de pe Cruce
Vinerea ne aminteşte de Răstignirea şi moartea Mântuitorului Iisus Hristos. Pe Golgota, Fiul lui Dumnezeu a primit de bunăvoie suferinţa şi moartea pentru mântuirea neamului omenesc.
În acea zi cutremurătoare, întunericul a cuprins pământul, catapeteasma templului s-a rupt în două, iar pietrele s-au despicat, după cum mărturisesc Sfintele Evanghelii. Întreaga creaţie părea să participe la durerea pricinuită de răstignirea Ziditorului ei.
Cu toate acestea, Crucea nu este pentru creştini numai simbolul suferinţei, ci şi semnul biruinţei, al iubirii şi al mântuirii.
„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16).
Prin postul de vineri, credinciosul îşi exprimă recunoştinţa faţă de jertfa Mântuitorului. Renunţarea la anumite alimente şi plăceri reprezintă o mică nevoinţă pe care o aducem înaintea Celui Care a răbdat ocări, batjocură, lovituri şi moarte pe Cruce pentru noi.
O rânduială păstrată din primele veacuri creştine
Postul de miercuri şi vineri îşi are rădăcinile în vechimea Bisericii. Încă din primele veacuri, creştinii obişnuiau să postească în aceste zile, mărturisindu-şi astfel credinţa în Hristos Cel răstignit şi înviat.
Una dintre cele mai vechi scrieri creştine, Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli, aminteşte explicit despre postirea în zilele de miercuri şi vineri. Această mărturie arată că practica postului săptămânal făcea parte din viaţa comunităţilor creştine timpurii.
De-a lungul secolelor, Sfinţii Părinţi au subliniat importanţa postului, arătând că acesta este un mijloc de întărire a voinţei, de înfrânare a patimilor şi de sporire în rugăciune.
Sfânta Biserică a păstrat această rânduială până în zilele noastre, oferindu-ne posibilitatea de a transforma fiecare săptămână într-un urcuş duhovnicesc către Dumnezeu.
Adevăratul post nu înseamnă doar înfrânare de la mâncare
Una dintre cele mai frecvente greşeli este reducerea postului la schimbarea alimentaţiei. Deşi înfrânarea trupească are o importanţă deosebită, ea trebuie însoţită de lucrarea lăuntrică a sufletului.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că nu este suficient să postească numai gura, ci trebuie să postească şi ochii, urechile, mâinile şi toate mădularele trupului.
Ce folos avem dacă ne abţinem de la anumite bucate, dar continuăm să judecăm, să bârfim, să ne mâniem sau să păstrăm răutate în inimă? Ce folos avem dacă masa noastră este de post, însă sufletul rămâne împovărat de invidie, mândrie şi neiertare?
Postul adevărat presupune rugăciune, smerenie, milostenie, iertare şi luptă împotriva păcatului. El ne ajută să devenim mai răbdători, mai îngăduitori şi mai atenţi la suferinţele aproapelui.
În zilele de miercuri şi vineri, suntem îndemnaţi să înmulţim rugăciunea, să citim din Sfânta Scriptură, să rostim cuvinte ziditoare şi să săvârşim fapte de milostenie.
Cum se ţine postul de miercuri şi vineri?
Potrivit rânduielii ortodoxe, în aceste zile credincioşii se înfrânează de la consumul alimentelor de origine animală, respectând şi celelalte prevederi ale postului, potrivit calendarului bisericesc.
Există însă perioade în care Biserica a rânduit dezlegări sau zile de harţi, când postul săptămânal nu se ţine. De aceea, este bine să urmărim calendarul creştin-ortodox şi să cerem îndrumarea duhovnicului.
Copiii, vârstnicii, bolnavii, femeile însărcinate şi persoanele aflate în împrejurări deosebite pot primi pogorământ, potrivit puterilor şi nevoilor lor.
Dumnezeu nu doreşte vătămarea trupului, ci vindecarea sufletului. Postul trebuie să fie săvârşit cu discernământ, smerenie şi binecuvântare, fără exagerări şi fără judecarea celor care nu pot posti asemenea nouă.
Roadele duhovniceşti ale postului săptămânal
Respectarea cu statornicie a postului de miercuri şi vineri aduce numeroase roade în viaţa creştinului. Prin această nevoinţă, omul învaţă să-şi stăpânească dorinţele, să se desprindă de grijile lumeşti şi să acorde mai multă atenţie vieţii sale sufleteşti.
Postul întăreşte voinţa, cultivă răbdarea şi ne ajută să înţelegem că adevărata libertate nu constă în împlinirea tuturor dorinţelor, ci în puterea de a nu deveni robii lor.
Totodată, postul săptămânal ne pregăteşte pentru marile posturi ale Bisericii: Postul Sfintelor Paşti, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Naşterii Domnului.
Prin statornicie în această lucrare, credinciosul dobândeşte o mai mare sensibilitate faţă de cele sfinte şi învaţă să trăiască fiecare zi în prezenţa lui Dumnezeu.
Postul, o mărturisire a iubirii faţă de Hristos
Într-o lume preocupată tot mai mult de confort, consum şi satisfacerea imediată a dorinţelor, postul reprezintă o mărturisire discretă, dar profundă, a credinţei creştine.
A posti miercurea şi vinerea înseamnă a-I face loc lui Dumnezeu în viaţa noastră. Înseamnă a ne aminti că nu suntem chemaţi să trăim numai pentru cele trecătoare, ci să căutăm Împărăţia cerurilor.
Nu trebuie să postim pentru a fi lăudaţi de oameni, nici pentru a ne considera mai virtuoşi decât ceilalţi. Mântuitorul ne îndeamnă să postim în ascuns, cu bucurie şi smerenie, căutând răsplata Tatălui ceresc.
Valoarea postului nu stă numai în asprimea nevoinţei, ci mai ales în dragostea cu care aceasta este împlinită.
Postul de miercuri şi vineri este un dar al Sfintei Biserici, o chemare la pocăinţă, rugăciune şi apropiere de Dumnezeu. Miercurea ne aminteşte de durerea trădării, iar vinerea de iubirea jertfelnică a Mântuitorului.
Sfinţirea săptămânii prin post şi rugăciune
Să privim aceste zile nu ca pe o povară, ci ca pe binecuvântate prilejuri de înnoire sufletească. Să postim nu numai cu trupul, ci şi cu inima, lepădând toate cele care ne îndepărtează de Dumnezeu.
Căci fiecare post ţinut cu credinţă, smerenie şi dragoste este un pas către Hristos şi către bucuria nepieritoare a Învierii.