Sfânta Împărtășanie, numită și Sfânta Euharistie, este una dintre cele mai mari Taine ale Bisericii Ortodoxe și centrul vieții liturgice a creștinului.
Prin ea, credinciosul nu primește doar un simbol sau o amintire a Jertfei Mântuitorului, ci, potrivit credinței Bisericii, se împărtășește cu adevărat cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.
Dar când a fost întemeiată această Sfântă Taină și ce s-a petrecut în acel moment? Răspunsul îl găsim în Sfintele Evanghelii: Taina Sfintei Împărtășanii a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, în Joia Mare, cu puțin timp înainte de Patimile și răstignirea Sa.
Cina cea de Taină și întemeierea Sfintei Euharistii
În seara dinaintea Patimilor Sale, Mântuitorul S-a așezat la masă împreună cu ucenicii. Era ultima Cină pe care avea să o petreacă împreună cu Apostolii înainte de răstignire, dar și momentul în care avea să le încredințeze una dintre cele mai mari Taine ale vieții creștine.
Sfântul Evanghelist Matei descrie limpede momentul întemeierii Sfintei Împărtășanii:
„Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26, 26-28).
Aceste cuvinte ale Domnului se află la temelia Sfintei Liturghii. Ceea ce Hristos a săvârșit la Cina cea de Taină Biserica săvârșește, prin lucrarea Sfântului Duh, la fiecare Dumnezeiască Liturghie.
Prin urmare, Joia Mare nu reprezintă numai amintirea ultimei Cine a Mântuitorului cu Apostolii, ci și ziua în care Domnul a dăruit Bisericii Sfânta Euharistie.
„Luați, mâncați, acesta este trupul Meu”
Cuvintele Mântuitorului sunt categorice: „Acesta este trupul Meu” și „Acesta este sângele Meu”. Biserica Ortodoxă a păstrat aceste cuvinte cu sfințenie și mărturisește că, în cadrul Sfintei Liturghii, pâinea și vinul aduse înaintea lui Dumnezeu se prefac, prin lucrarea Duhului Sfânt, în adevăratul Trup și adevăratul Sânge al lui Hristos.
Tocmai de aceea, apropierea de Sfântul Potir nu este un gest obișnuit și nici simpla participare la o ceremonie religioasă. Credinciosul vine înaintea lui Hristos și Îl primește pe Hristos.
Sfânta Împărtășanie reprezintă astfel cea mai profundă unire a omului cu Mântuitorul în viața pământească. Creștinul se împărtășește pentru a primi har, vindecare sufletească, întărire în lupta cu păcatul și înnoirea vieții sale duhovnicești.
De aceea, în rugăciunile rostite înaintea împărtășirii, credinciosul este chemat la pocăință, smerenie și conștientizarea măreției Darului pe care urmează să-l primească.
De ce a întemeiat Hristos Sfânta Împărtășanie?
Sfânta Euharistie este legată în mod direct de Jertfa Mântuitorului de pe Cruce. La Cina cea de Taină, Hristos vorbește despre Sângele Său „care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”. Câteva ore mai târziu aveau să înceapă Patimile Sale, urmate de răstignirea pe Golgota.
Euharistia nu poate fi, așadar, despărțită de Cruce și de Înviere. Hristos Se dăruiește oamenilor pentru ca omul să poată primi viața cea adevărată și să intre în comuniune cu Dumnezeu.
Mântuitorul vorbise despre această taină chiar înainte de Cina cea de Taină. În Evanghelia după Ioan întâlnim cuvintele:
„Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.” (Ioan 6, 53).
Mai departe, Domnul arată și făgăduința legată de această împărtășire: cel care se împărtășește cu Trupul și Sângele Lui și rămâne în comuniune cu El primește arvuna vieții veșnice.
Sfânta Împărtășanie nu este, prin urmare, doar pentru viața de acum. Ea îl pregătește pe om pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Sfânta Împărtășanie, hrană pentru suflet
Trupul are nevoie de hrană pentru a trăi. În același fel, sufletul are nevoie de hrană duhovnicească. Iar cea mai înaltă hrană a sufletului este Însuși Hristos.
Arhimandritul Ioanichie Bălan subliniază că Sfânta Împărtășanie se dă oamenilor dreptcredincioși spre iertarea păcatelor și spre înnoirea vieții lor duhovnicești. În lucrarea Rânduiala Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii, părintele arată legătura dintre Tainele fundamentale ale vieții creștine: Botezul, Mirungerea, Spovedania și Sfânta Împărtășanie.
Prin Botez, omul se naște la viața cea nouă în Hristos. Prin Mirungere primește pecetea darului Sfântului Duh. Prin Spovedanie dobândește iertarea păcatelor mărturisite cu pocăință, iar prin Sfânta Împărtășanie se unește în chip tainic cu Hristos.
Aceste Taine nu trebuie privite izolat, ca simple momente din viața religioasă a omului. Ele aparțin aceleiași vieți în Hristos și îl călăuzesc pe credincios pe drumul mântuirii.
De ce trebuie să ne pregătim pentru Sfânta Împărtășanie?
Tocmai pentru că Sfânta Euharistie este un Dar atât de mare, creștinul este chemat să se apropie de Sfântul Potir cu credință, pocăință și cu pregătirea rânduită de Biserică.
Sfânta Împărtășanie nu trebuie privită nici ca o răsplată acordată celor care se consideră fără păcat, nici ca un act îndeplinit mecanic. Nimeni nu se poate socoti vrednic prin propriile sale puteri de Trupul și Sângele Domnului. Omul se apropie cu smerenie, cunoscându-și slăbiciunile și punându-și nădejdea în mila lui Dumnezeu.
Pregătirea pentru împărtășire presupune o viață de rugăciune și pocăință, împăcarea cu semenii, cercetarea conștiinței și respectarea rânduielilor bisericești, sub îndrumarea duhovnicului.
Spovedania și Împărtășania sunt strâns legate în viața duhovnicească. Prin pocăință, omul își mărturisește căderile și caută vindecarea; prin Euharistie, el primește hrana care îl întărește pentru continuarea luptei duhovnicești.
Sfânta Liturghie continuă Cina cea de Taină
De aproape două milenii, cuvintele rostite de Mântuitorul în Joia Mare răsună în Biserică. Sfânta Liturghie nu este o simplă comemorare istorică a Cinei celei de Taină, ci participarea Bisericii la Taina Jertfei și Învierii lui Hristos.
În centrul fiecărei Sfinte Liturghii se află Euharistia. Credincioșii aduc pâinea și vinul, iar Biserica se roagă ca Dumnezeu să trimită Duhul Său cel Sfânt peste Darurile puse înainte.
Astfel, fiecare Sfântă Liturghie ne conduce duhovnicește spre foișorul Cinei celei de Taină, spre Golgota și spre lumina Învierii. Hristos Cel care S-a dăruit Apostolilor este Același Hristos care Se dăruiește credincioșilor în Sfântul Potir.
Din acest motiv, participarea la Sfânta Liturghie este chemarea de a intra într-o comuniune vie cu Dumnezeu și cu întreaga Biserică.
Împărtășirea cu Hristos trebuie să ne schimbe viața
Primirea Sfintei Împărtășanii nu se încheie odată cu plecarea din biserică. Darul primit trebuie să rodească în viața de fiecare zi.
Unirea cu Hristos îl cheamă pe creștin să trăiască după poruncile Lui: să ierte, să iubească, să fie milostiv, să fugă de păcat și să caute pacea. Nu putem despărți Sfântul Potir de felul în care ne purtăm cu oamenii din jurul nostru.
Adevărata viață euharistică înseamnă ca omul să-L primească pe Hristos și, prin harul primit, să se străduiască să devină tot mai asemenea Lui.
De aceea, Sfânta Împărtășanie este atât iertare și vindecare, cât și chemare la înnoire. Credinciosul nu se apropie de Potir pentru a rămâne același, ci pentru ca Hristos să lucreze în el și să-i lumineze întreaga existență.
Darul vieții veșnice
Taina Sfintei Împărtășanii a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, în Joia Mare, când a dăruit Apostolilor pâinea și vinul, spunând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu” și „Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu”.
De atunci, Sfânta Euharistie se află în centrul vieții Bisericii. Prin primirea Trupului și Sângelui Domnului, credinciosul se unește cu Hristos, primește întărire sufletească și este chemat la înnoirea vieții sale.
Astfel, chemarea rostită la Cina cea de Taină, „Luați, mâncați…”, răsună la fiecare Sfântă Liturghie, chemându-ne la comuniunea cu Hristos și la viața veșnică.