Motto: Căci, cu judecata cu care judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi;
Matei 7/2
Dosarul nr. 400/118/2021, aflat pe rolul Tribunalului Constanța, privește despăgubirile solicitate de un om de afaceri care, după aproximativ 12 ani de cercetare și judecată pentru evaziune fiscală și spălare a banilor, a fost achitat definitiv, instanțele constatând că „fapta nu există”.
În toată această perioadă, sume de bani și obiecte din aur i-au fost indisponibilizate, astfel încât nu a putut folosi capitalul respectiv în activitatea sa economică.
În procesul intentat statului, omul de afaceri nu a cerut beneficiul pe care susține că l-ar fi putut realiza prin folosirea banilor și a aurului, ci dobânda legală aferentă perioadei de indisponibilizare, calculată la aproximativ 15 milioane de lei.
Două societăți, spețe similare, același calcul. Despăgubiri integrale
Cazul devine interesant prin comparație cu alte două litigii privind două societăți comerciale administrate de același om de afaceri.
În spețe similare, despăgubirile au fost calculate după același algoritm, iar societăților le-au fost acordate integral sumele solicitate. Soluțiile au trecut inclusiv de controlul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dosarul persoanei fizice însă, unde suma solicitată este considerabil mai mare, lucrurile au evoluat diferit.
Judecătoarea Delia Gherasim a amânat succesiv pronunțarea. Nu o dată, nu de două ori, ci până s-au strâns nouă amânări.
În cele din urmă, la 17 iulie, instanța s-a pronunțat: din aproximativ 15 milioane de lei solicitați au fost acordate circa 5 milioane.
De ce numai o treime, în condițiile în care, potrivit documentelor analizate de noi, în celelalte două spețe similare sumele calculate după același algoritm au fost acordate integral?
Răspunsul ar trebui să se afle în motivarea hotărârii.
Numai că acum așteptăm și motivarea.
După nouă amânări ale pronunțării, întârzie și motivarea
De la pronunțarea din 17 iulie au trecut deja cele 30 de zile prevăzute pentru redactarea și semnarea hotărârii, iar motivarea nu a fost încă disponibilă, potrivit informațiilor pe care le avem la data publicării acestui articol.
Astfel, după ce a amânat în mod repetat pronunțarea, judecătoarea Delia Gherasim întârzie acum și redactarea motivării care ar trebui să explice de ce din cele 15 milioane de lei solicitate au fost acordate numai 5 milioane.
Iar succesiunea aceasta ridică inevitabil o întrebare.
Să fie cuantumul despăgubirilor cel care face atât de dificilă tranșarea acestui dosar?
În articolul precedent întrebam dacă suma de 15 milioane de lei ar putea explica seria neobișnuită de amânări.
Acum întrebarea devine și mai apăsată:
„Frige la degete” suma de 15 milioane de lei?
Este, evident, o întrebare jurnalistică, nu o concluzie asupra motivelor judecătorului. Motivele reale pentru care au fost acordate numai 5 milioane de lei ar trebui să rezulte din hotărârea motivată.
Tocmai de aceea așteptarea acesteia este importantă.
Dacă există diferențe juridice între situația omului de afaceri și cea a celor două societăți ale sale, instanța le va putea explica.
Dacă algoritmul de calcul, acceptat în celelalte litigii, nu a fost considerat aplicabil integral în această cauză, vom putea afla de ce.
Iar dacă există alte argumente pentru reducerea despăgubirilor cu aproximativ 10 milioane de lei, acestea vor trebui să se regăsească în considerentele hotărârii.
Până atunci rămâne însă imaginea unui dosar în care pronunțarea a fost amânată de nouă ori, iar după pronunțare se lasă așteptată și motivarea.
Vom reveni asupra cazului imediat ce motivarea va fi disponibilă. Atunci vom putea compara, punct cu punct, argumentele judecătoarei Delia Gherasim cu cele din hotărârile prin care cele două societăți comerciale au primit integral despăgubirile solicitate.
Poate că motivarea va lămuri totul. Deocamdată, însă, întrebarea rămâne: ce are diferit dosarul celor 15 milioane de lei?