Postul ocupă un loc esențial în viața creștinului ortodox.
El nu este doar o schimbare a alimentației, ci o lucrare profundă de curățire sufletească și trupească, o perioadă în care omul caută să se apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune, pocăință, milostenie și înfrânare. Din nefericire, în zilele noastre postul este redus adesea la o simplă dietă alimentară, iar dimensiunea lui duhovnicească este trecută cu vederea.
Una dintre întrebările care apar frecvent este legată de relațiile intime dintre soți în timpul posturilor. În Sfânta Evanghelie nu găsim o poruncă explicită prin care soților să li se interzică apropierea trupească în perioada postului. Totuși, Tradiția Bisericii, întemeiată pe învățătura Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți, recomandă această înfrânare ca pe o formă de nevoință care ajută la intensificarea vieții duhovnicești.
Această recomandare nu trebuie privită ca o pedeapsă sau ca o depreciere a iubirii dintre soți. Dimpotrivă, ea urmărește să ofere familiei creștine un timp de înnoire sufletească, în care dragostea să se exprime mai ales prin rugăciune, răbdare și apropiere de Dumnezeu.
Postul înseamnă mai mult decât abținerea de la anumite alimente
Când vorbim despre post, primul lucru care ne vine în minte este renunțarea la produsele de origine animală. Totuși, aceasta este doar partea exterioară a postului. Esența lui este înfrânarea întregii ființe.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că adevăratul post nu constă doar în înfrânarea stomacului, ci și în înfrânarea limbii, a mâniei, a ochilor și a tuturor simțurilor. Dacă omul postește alimentar, dar continuă să trăiască în patimi, postul său rămâne incomplet.
Sfânta Scriptură ne îndeamnă:
„«Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire». ” (Ioil 2, 12)
Prin urmare, postul este o chemare la întoarcerea întregii persoane către Dumnezeu. El presupune limitarea tuturor plăcerilor care ne pot risipi mintea și inima.
Înfrânarea conjugală, parte a nevoinței duhovnicești
Relațiile intime dintre soți sunt binecuvântate de Dumnezeu în cadrul Sfintei Taine a Cununiei. Ele nu sunt păcătoase și nici incompatibile cu viața creștină. Totuși, în anumite perioade, Biserica recomandă o înfrânare temporară.
Această recomandare își găsește sprijin chiar în cuvintele Sfântului Apostol Pavel:
„Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. ” (1 Corinteni 7, 5)
Observăm câteva lucruri importante.
În primul rând, înfrânarea trebuie să fie de comun acord. Ea nu poate fi impusă de unul dintre soți.
În al doilea rând, scopul ei este rugăciunea și apropierea de Dumnezeu.
În al treilea rând, această înfrânare este temporară și adaptată puterii fiecărei familii.
Prin urmare, Biserica nu condamnă relațiile conjugale, ci le așază într-un echilibru duhovnicesc.
De ce este recomandată această înfrânare?
Postul urmărește eliberarea inimii de atașamentul față de plăcerile lumești. Nu doar hrana poate deveni o preocupare excesivă, ci orice plăcere trupească.
În perioada postului, creștinul încearcă să-și concentreze atenția asupra lui Dumnezeu. Mai mult timp este dedicat rugăciunii, citirii Scripturii, participării la slujbele bisericii și faptelor bune.
În acest context, și abstinența conjugală capătă un sens profund. Ea nu exprimă respingerea iubirii dintre soți, ci dorința de a orienta pentru o vreme întreaga energie sufletească spre viața duhovnicească.
Așa cum omul renunță de bunăvoie la anumite alimente, tot astfel poate renunța pentru o perioadă și la alte plăceri legitime, oferindu-le lui Dumnezeu ca jertfă de iubire.
Postul nu este o listă de interdicții
Există riscul ca postul să fie privit într-o manieră legalistă, ca o colecție de reguli care trebuie respectate cu orice preț.
Însă adevărata măsură a postului este dragostea.
Dacă cineva respectă toate regulile alimentare, dar își judecă aproapele sau își rănește familia prin asprime, atunci a pierdut tocmai esența postului.
De aceea, Părinții Bisericii vorbesc întotdeauna despre discernământ.
În cazul relațiilor conjugale, discernământul este esențial. Nu există aceeași măsură pentru toate familiile. Fiecare cuplu are propriile încercări, propriile neputințe și propria maturitate duhovnicească.
De aceea, astfel de hotărâri trebuie luate cu pace, cu iubire și, atunci când este nevoie, cu sfatul duhovnicului.
Dumnezeu primește și puținul făcut cu sinceritate
Nu toți oamenii au aceeași putere de nevoință.
Unii reușesc să țină întreg postul cu multă strictețe, iar alții abia fac primii pași.
Dumnezeu nu cere imposibilul.
Dacă cineva nu poate ține postul în forma lui deplină, este mai bine să postească atât cât poate decât să renunțe complet.
Același principiu se aplică și înfrânării conjugale.
Important este ca omul să ofere lui Dumnezeu ceea ce poate cu sinceritate și fără fățărnicie.
Domnul privește mai întâi inima și intenția, nu performanța exterioară.
Există înlesniri în post
Biserica nu este lipsită de înțelegere față de slăbiciunile omenești.
Există situații în care anumite persoane primesc dezlegare de la post din motive de sănătate, de vârstă, de sarcină sau din alte împrejurări bine întemeiate.
La fel, și în viața conjugală există situații particulare care cer discernământ pastoral.
Nu toate familiile pot duce aceeași nevoință și nici nu trebuie judecate după aceleași criterii.
Important este ca orice hotărâre să fie luată cu responsabilitate și în acord cu învățătura Bisericii.
Scopul nu este împovărarea credincioșilor, ci creșterea lor duhovnicească.
Dragostea adevărată înseamnă și jertfă
Soții care aleg să se înfrâneze în timpul postului nu fac aceasta pentru că iubirea lor ar fi mai mică.
Dimpotrivă, ei arată că iubirea lor poate depăși dimensiunea exclusiv trupească.
În acea perioadă, dragostea se exprimă prin atenție, răbdare, sprijin reciproc, rugăciune comună și apropiere sufletească.
Această experiență poate întări familia și poate aduce mai multă armonie între soți.
Înfrânarea temporară îi ajută să redescopere faptul că iubirea adevărată nu se reduce la satisfacerea dorințelor, ci înseamnă și puterea de a face împreună o jertfă pentru Hristos.
Abținerea de la relațiile intime în timpul postului nu este o obligație juridică și nici o condamnare a vieții conjugale
Ea reprezintă o recomandare duhovnicească izvorâtă din dorința Bisericii de a ajuta familia creștină să trăiască mai intens apropierea de Dumnezeu.
Postul este timpul în care omul își simplifică viața, își înfrânează simțurile și își deschide mai mult inima către harul dumnezeiesc. În această lumină trebuie înțeleasă și abstinența conjugală: ca o jertfă liberă, făcută cu dragoste, cu bună învoire și cu discernământ.
Fiecare familie are propria măsură a nevoinței, iar Dumnezeu primește orice efort făcut cu sinceritate și smerenie. Nu cantitatea jertfei contează înaintea Lui, ci iubirea cu care este adusă.
Atunci când postul este unit cu rugăciunea, milostenia, iertarea și înfrânarea, el devine o adevărată cale de sfințire, iar soții descoperă că apropierea de Dumnezeu întărește și înfrumusețează însăși iubirea lor.