În cadrul sfintelor slujbe ale Bisericii Ortodoxe, fiecare obiect liturgic are un rost bine determinat și, dincolo de întrebuințarea sa practică, poartă o semnificație duhovnicească.
În cultul Bisericii, nimic nu este întâmplător. Lumina, veșmintele, cădelnița, icoanele și gesturile slujitorilor au fiecare un rost și o semnificație aparte. Între obiectele care atrag atenția mai ales în timpul unei Liturghii arhierești se numără dicherul și tricherul, două sfeșnice folosite de arhiereu pentru binecuvântarea credincioșilor.
Dicherul are două lumânări, iar tricherul are trei. Această deosebire nu este una pur decorativă. Numărul lumânărilor exprimă două dintre adevărurile fundamentale ale credinței creștine: dicherul simbolizează cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos: dumnezeiască și omenească, iar tricherul simbolizează cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Ce este dicherul?
Denumirea de dicher provine din grecescul dikirion și desemnează un sfeșnic cu două brațe, în care sunt așezate două lumânări. El face parte dintre însemnele liturgice caracteristice slujirii arhierești și poate fi observat îndeosebi în timpul Sfintei Liturghii săvârșite de episcop.
Cele două lumânări ale dicherului nu sunt alese întâmplător, ci au un profund înțeles dogmatic. Ele reprezintă cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos: firea dumnezeiască și firea omenească.
Biserica mărturisește că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om fără să înceteze să fie Dumnezeu. În Persoana Sa sunt unite în chip neamestecat și nedespărțit dumnezeirea și omenitatea. Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat.
Astfel, atunci când arhiereul binecuvântează poporul cu dicherul, cele două lumini devin o mărturisire vizibilă a tainei Întrupării. Credinciosul nu vede numai un sfeșnic frumos împodobit, ci este chemat să-și amintească de Cel Care, fiind Dumnezeu din veșnicie, S-a făcut Om pentru mântuirea noastră.
Dicherul ne trimite, așadar, spre centrul credinței creștine: Persoana Mântuitorului Iisus Hristos.
Ce este tricherul?
Dacă dicherul are două lumânări, tricherul are trei. Numele său provine din grecescul trikirion și desemnează sfeșnicul cu trei brațe și trei lumini, întrebuințat, asemenea dicherului, în cadrul slujirii arhierești.
Cele trei lumânări simbolizează cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Credința în Sfânta Treime este temelia vieții creștine. Creștinul este botezat „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, își începe rugăciunea în numele Sfintei Treimi și Îl slăvește pe Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane.
Prin cele trei lumini ale tricherului este exprimat simbolic tocmai acest adevăr. Sunt trei lumânări, dar ele alcătuiesc un singur sfeșnic și răspândesc împreună lumină. Imaginea ne ajută să ne îndreptăm gândul către taina Dumnezeului Celui Unul, mărturisit în trei Persoane.
Trebuie însă înțeles că simbolul liturgic nu încearcă să explice sau să reducă taina Sfintei Treimi la un obiect material. Tricherul este un semn văzut care îndreaptă mintea credinciosului către realitatea dumnezeiască mărturisită de Biserică.
De ce sunt folosite la slujbele arhierești?
Dicherul și tricherul sunt legate în mod deosebit de slujirea arhierească. Ele sunt folosite mai ales în cadrul Sfintei Liturghii arhierești, în anumite momente rânduite de tipicul bisericesc.
Cu aceste sfeșnice, arhiereul îi binecuvântează pe credincioși. În alte momente ale slujbei, ele sunt purtate de diaconi, inclusiv la vohoadele sau intrările liturgice.
Prezența lor subliniază caracterul solemn al slujbei arhierești, dar nu trebuie înțeleasă numai ca un element de ceremonial. Gestul binecuvântării este însoțit de o mărturisire de credință. Prin dicher este vestită taina lui Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, iar prin tricher este mărturisit Dumnezeul Treimic.
În acest fel, cultul ortodox unește rugăciunea, gestul și simbolul. Ceea ce Biserica exprimă prin cuvintele Crezului este vestit, într-o altă formă, și prin obiectele și gesturile sale liturgice.
Lumina, simbol al prezenței lui Dumnezeu
Pentru a înțelege mai bine dicherul și tricherul, trebuie să avem în vedere și semnificația luminii în viața Bisericii. Lumânarea aprinsă este una dintre prezențele cele mai familiare în bisericile ortodoxe. Credincioșii aprind lumânări înaintea icoanelor, la rugăciune, la Sfânta Liturghie, la Botez, la Cununie și la slujbele săvârșite pentru cei adormiți.
Lumina trimite cu gândul la Dumnezeu și la viața cea adevărată.
Însuși Mântuitorul spune:
„Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8, 12).
De aceea, lumânările dicherului și tricherului nu pot fi desprinse de simbolismul general al luminii în cultul creștin. Ele nu sunt simple ornamente, ci lumini purtătoare ale unui mesaj teologic.
Dicherul Îl mărturisește pe Hristos în cele două firi ale Sale, iar tricherul mărturisește Sfânta Treime. Lumina devine astfel un limbaj al credinței.
Originea dicherului și a tricherului
Istoria acestor sfeșnice ne conduce către ceremonialul bizantin. Potrivit explicațiilor oferite de marele liturgist român Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, dicherul și tricherul își au originea în sfeșnicele folosite în cadrul ceremonialului imperial bizantin.
În vechime, înaintea arhiereului era purtat și un sfeșnic cu o singură făclie, numit monovamboulos, adică sfeșnic unic. Exista, de asemenea, divamboulos, sfeșnicul cu două brațe și lumini, purtat înaintea împăraților și a patriarhilor.
În contextul bizantin, sfeșnicul cu două lumini putea simboliza îndoita putere, lumească și bisericească, asociată împăratului. În timp, în cadrul cultului bisericesc, dicherul și tricherul au primit și au exprimat semnificații teologice precise, legate de hristologie și de credința în Sfânta Treime.
Acest aspect istoric ne ajută să înțelegem un fenomen întâlnit și în alte elemente ale ceremonialului bizantin: anumite însemne provenite din viața publică a Imperiului au fost asumate în spațiul bisericesc și integrate într-un limbaj liturgic propriu.
Două sfeșnice, o mărturisire de credință
Privite împreună, dicherul și tricherul formează o adevărată mărturisire teologică exprimată prin lumină.
Două lumânări, cele două firi ale lui Hristos. Trei lumânări, cele trei Persoane ale Sfintei Treimi.
Prin dicher, credinciosul este îndreptat spre taina Mântuitorului. Cel născut din Fecioara Maria este Fiul lui Dumnezeu întrupat. El a luat fire omenească adevărată și a rămas Dumnezeu adevărat. Mântuirea omului este legată tocmai de această taină a unirii firii dumnezeiești și a celei omenești în unica Persoană a lui Hristos.
Prin tricher, privirea se îndreaptă către taina Sfintei Treimi. Dumnezeul creștinilor nu este o putere impersonală, ci Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeu Cel Unul, izvorul vieții și al iubirii.
De aceea, atunci când arhiereul ridică aceste sfeșnice și binecuvântează poporul, gestul său cuprinde o adevărată cateheză. Fără explicații lungi, două și trei lumini vorbesc despre adevăruri pe care Biserica le mărturisește de veacuri.
Ce trebuie să înțeleagă credinciosul când vede dicherul și tricherul?
Cunoașterea semnificației obiectelor liturgice ne poate ajuta să participăm mai conștient la slujbele Bisericii. Există riscul ca, neînțelegând sensul lor, să vedem anumite gesturi doar ca pe un ceremonial solemn și impresionant.
În realitate, frumusețea cultului ortodox nu este despărțită de credință. Ea este pusă în slujba acesteia.
Când vedem dicherul, ne putem aminti că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Cel Care S-a făcut asemenea nouă pentru a ne ridica spre Dumnezeu.
Când vedem tricherul, ne putem îndrepta mintea spre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, către Sfânta Treime în numele Căreia am fost botezați și pe Care o mărturisim în rugăciunile noastre.
În felul acesta, participarea la slujbă nu rămâne doar exterioară. Gesturile pe care le vedem devin prilej de rugăciune, aducere-aminte și aprofundare a credinței.
Dicherul și tricherul sunt două dintre cele mai expresive însemne ale slujirii arhierești ortodoxe
Deși originea lor istorică este legată de ceremonialul bizantin, semnificația pe care o au în cultul Bisericii este profund teologică.
Dicherul, cu cele două lumânări ale sale, simbolizează cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos: dumnezeiască și omenească. Tricherul, cu cele trei lumânări, simbolizează cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Atunci când arhiereul binecuvântează credincioșii cu aceste sfeșnice, lumina lor vorbește fără cuvinte despre două dintre marile taine ale credinței ortodoxe: taina lui Hristos și taina Sfintei Treimi.
În cultul Bisericii, frumusețea nu este lipsită de sens, iar simbolul nu este un simplu ornament. Dicherul și tricherul ne arată tocmai acest lucru: chiar și câteva lumânări aprinse pot deveni, în cadrul sfintei slujbe, o mărturisire luminoasă a credinței.