Viața creștinului este o luptă necontenită între bine și rău, între chemarea lui Dumnezeu și ispitele lumii acesteia.
Diavolul nu vine întotdeauna în chip înfricoșător, ci adesea se apropie cu viclenie, cu vorbe dulci și cu promisiuni amăgitoare. El îl face pe om să uite scopul adevărat al vieții și îl atrage spre lucruri fără folos, care în cele din urmă îi aduc pagubă sufletească, durere și chiar moarte.
Sfânta Scriptură ne avertizează limpede:
„Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,”(I Petru 5, 8)
Omul care nu este atent poate pierde nu doar bunurile materiale și sănătatea ci și anii cei mai frumoși ai vieții sale. Tocmai această primejdie o arată și următoarea întâmplare povestită de Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, o pildă simplă, dar plină de adevăr duhovnicesc.
Pilda negustorului viclean
Mai demult, în Koniţa nu exista bancă. Oamenii erau nevoiţi să meargă la Ghiannena, când voiau să ia vreun împrumut. Aşadar porneau câţiva din satele din împrejurimi şi mergeau 72 de kilometri pe jos să ia împrumut, ca să cumpere, de pildă, un cal. Atunci, dacă cineva avea un cal, îşi putea întreţine familia. Făcea pereche cu calul altcuiva şi ara. Odată unul a pornit să meargă la Ghiannena să ia împrumut, ca să cumpere un cal să-şi are ogorul, să nu se chinuiască săpând cu hârleţul.
S-a dus aşadar la bancă, de unde a luat împrumutul, după care a trecut şi pe la magazinele evreieşti şi căsca gura l-a văzut un evreu şi l-a tras înăuntru. „Vino înăuntru, omule, am lucruri bune!”. Acela a intrat înăuntru, iar evreul a început să coboare topurile de stofă din rafturi. Le lua, le scutura. „Ia-o”, îi spune, „este bună, iar pentru copiii tăi ţi-o voi da mai ieftin”. Pleca de la unul, mergea mai departe şi căsca gura la altul. „Hai înăuntru, omule”, îi spune evreul, „o să ţi-o dau mai ieftină”. Şi cobora acela stofele, le deschidea le întindea.
Cum îl înșală diavolul pe omul care „cască gura” la ispite
În cele din urmă s-a zăpăcit sărmanul. Avea şi puţină mărime de suflet şi îşi spunea „Acum când a coborât valurile de stofă şi le-a întins…” şi mai ales că „pentru copii este mai ieftin”, a dat banii pe care îi luase de la bancă şi a cumpărat un val de stofă, dar care era stricată. Dar ce să facă cu un val întreg de stofă? Nici un bogat nu ar fi luat un val de stofă, ci numai atât cât îi trebuia. În cele din urmă s-a întors acasă cu un val de stofă putredă. „Unde este calul?” l-au întrebat. „Am adus stofă pentru copii!” le spune. Dar ce să facă cu atâta stofă? S-a îndatorat şi băncii şi nici cal n-a luat, ci numai un val de stofă stricată.
Haide acum iarăşi la săpat cu hârleţul pe ogor, iarăşi să se ostenească pentru ca să înapoieze împrumutul. Dacă ar fi cumpărat un cal, s-ar fi întors şi călare, ar fi cumpărat şi ceva lucruri pentru casă şi nu s-ar fi omorât să sape cu hârleţul. Dar vedeţi ce a păţit dacă a căscat gura la magazinele evreieşti? Aşa face şi diavolul. Te trage de aici, de dincolo, ca negustorul cel viclean, îţi pune piedici şi în cele din urmă te obligă să mergi acolo unde vrea el. În altă parte ai pornit şi în altă parte ajungi dacă nu iei aminte. Te înşeală şi astfel îţi pierzi anii cei mai buni.
Înșelarea sufletului prin lucruri fără folos
Această întâmplare descrie foarte bine felul în care lucrează diavolul în viața omului. Țăranul plecase cu un scop bun și folositor: să cumpere un cal, pentru a-și ușura munca și pentru a-și întreține familia. Însă pe drum și-a pierdut atenția, a început să privească la lucruri care nu îi erau necesare și a căzut în capcana negustorilor vicleni.
La fel se întâmplă și în viața duhovnicească. Omul pornește pe calea mântuirii, dar este atras de griji inutile, de plăceri trecătoare, de mândrie, de iubirea de bani sau de distracții fără măsură. Încet-încet uită scopul pentru care trăiește.
Mântuitorul ne avertizează:
„Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”(Marcu 8, 36).
Diavolul nu îi spune omului direct să facă răul. El îl momește cu lucruri aparent bune, exact cum negustorul îi spunea țăranului că stofa este „pentru copii” și „mai ieftină”. Așa lucrează ispita: sub chipul binelui ascunde paguba sufletească.
Pierderea anilor cei mai buni
Cel mai mare necaz nu este doar pierderea unor bani sau a unor bunuri, ci pierderea timpului dăruit de Dumnezeu pentru pocăință și mântuire.
Mulți oameni își petrec tinerețea alergând după lucruri deșarte, iar mai târziu își dau seama că sufletul lor a rămas gol. Ani întregi pot fi risipiți în păcate, în certuri, în patimi sau în griji fără rost.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.”(Efeseni 5, 16).
Diavolul caută tocmai acest lucru: să fure timpul omului. Îl face să amâne rugăciunea, spovedania, schimbarea vieții. Îi șoptește că mai este vreme, că poate mâine se va îndrepta. Dar astfel trec anii, iar sufletul rămâne tot mai departe de Dumnezeu.
Așa cum țăranul din poveste s-a întors fără cal și cu datorii, tot astfel omul care trăiește fără atenție duhovnicească ajunge să constate că a obosit în zadar, fără să dobândească adevărata pace.
Trebuința trezviei și a rugăciunii
Creștinul trebuie să fie atent la cursele vrăjmașului. Sfinții Părinți numesc această stare „trezvie”, adică priveghere a minții și a inimii.
Domnul Iisus Hristos spune:
„Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.”(Matei 26, 41).
Omul care se roagă, merge la biserică, citește Sfânta Scriptură, viața Sfinților Parinți și se spovedește regulat capătă luminare de la Dumnezeu și poate deosebi adevărul de înșelare.
Diavolul îi biruiește mai ales pe cei neatenți, pe cei care „cască gura” la toate ispitele lumii. De aceea, creștinul trebuie să aibă un scop clar: mântuirea sufletului. Dacă își pierde această țintă, riscă să rătăcească asemenea omului din poveste.
Psalmistul David spune:
„Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.”(Psalmul 118, 105).
Fără lumina lui Dumnezeu, omul poate fi ușor amăgit de strălucirea falsă a lumii.
Pilda spusă de Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul este o lecție profundă pentru fiecare creștin
Diavolul seamănă cu un negustor viclean: promite multe, arată lucruri atrăgătoare, dar în final îl lasă pe om gol sufletește și împovărat de păcat.
De aceea trebuie să fim atenți la drumul pe care mergem și să nu uităm scopul vieții noastre: unirea cu Dumnezeu și dobândirea mântuirii. Dacă omul rămâne aproape de Hristos, nici o înșelare a vrăjmașului nu îl poate birui.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea discernământ, răbdare și inimă trează, pentru a nu pierde anii cei mai buni ai vieții în deșertăciuni, ci să îi folosim spre pocăință, iubire și dobândirea Împărăției Cerurilor.