Există în viața creștinului o prezență nevăzută, discretă și plină de grijă, despre care Biserica vorbește încă din primele veacuri: îngerul păzitor.
Nu îl vedem cu ochii trupești și, de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama în câte împrejurări am fost feriți de primejdii, întăriți în clipe grele sau îndemnați spre bine. Știm însă, din Sfânta Scriptură și din Sfânta Tradiție, că Dumnezeu nu îl lasă pe om singur în lupta sa.
De aici apare o întrebare firească: când primește omul înger păzitor? Încă de la zămislire? La naștere? Sau odată cu intrarea sa în Biserică, prin Sfântul Botez?
Răspunsul pe care îl găsim în tradiția liturgică a Bisericii ne conduce către Taina Sfântului Botez.
Îngerul păzitor și Sfântul Botez
Potrivit învățăturii transmise de Sfânta Tradiție, îngerul păzitor îi este rânduit creștinului la Sfântul Botez. Un argument limpede îl găsim chiar în rugăciunile rostite de preot înaintea săvârșirii Tainei.
În rugăciunea a cincea de la facerea catehumenului, Biserica Îi cere lui Dumnezeu:
„Însoțește-i viața lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază și de nălucirile rele”.
Cuvintele acestea sunt deosebit de importante. Biserica nu vorbește despre îngerul păzitor ca despre un simbol frumos sau despre o imagine menită să ne liniștească, ci se roagă concret ca viața celui ce urmează să fie botezat să fie însoțită de „înger de lumină”.
Prin Botez, omul se unește cu Hristos, devine mădular al Bisericii și începe o viață nouă. În cadrul acestei vieți duhovnicești, Dumnezeu îi dă și ajutorul nevăzut al îngerului păzitor.
Aceasta ne arată cât de mare este darul primit prin Sfântul Botez. Creștinul nu primește numai iertarea păcatelor și harul înfierii, ci intră într-o viață în care cerul însuși îi vine în ajutor.
Cine sunt îngerii și care este lucrarea lor?
Sfânta Scriptură vorbește în numeroase locuri despre îngeri. Ei sunt ființe spirituale create de Dumnezeu, slujitori ai voii Sale și vestitori ai lucrărilor dumnezeiești.
Sfântul Apostol Pavel spune despre ei:
„Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14).
Acest verset ne descoperă un adevăr plin de mângâiere. Îngerii, deși sunt ființe duhovnicești mai presus de om prin firea lor netrupească, sunt trimiși de Dumnezeu spre ajutorul oamenilor care merg pe calea mântuirii.
Aceasta nu înseamnă că îngerul ia locul lui Dumnezeu sau că trebuie să ne punem nădejdea în el în locul Creatorului. Îngerul este slujitor al lui Dumnezeu. Puterea și lucrarea lui sunt îngăduite și rânduite de Dumnezeu.
Prin urmare, atunci când vorbim despre ocrotirea îngerului păzitor, vorbim în primul rând despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de om.
Dumnezeu a trimis îngeri oamenilor din toate timpurile
Sfânta Scriptură este plină de momente în care îngerii intervin în viața oamenilor la porunca lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament îi vedem venind în ajutorul sau spre povățuirea unor oameni precum Lot, Avraam, Iacob, Moise, Ghedeon, prorocul Ilie și prorocul Daniel. Îngerii apar în momente hotărâtoare, vestesc voia lui Dumnezeu, îi întăresc pe cei aflați în încercare și îi izbăvesc din primejdii.
În Noul Testament, prezența lor devine și mai evidentă.
Arhanghelul Gavriil este trimis la Preasfânta Fecioară Maria pentru a-i vesti taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Îngerii vestesc păstorilor din Betleem Nașterea Mântuitorului. Un înger îi vorbește lui Iosif în vis. Îngerii vestesc Învierea Domnului femeilor mironosițe și îi sprijină pe Apostoli în lucrarea lor.
Toate aceste mărturii ne arată că lumea văzută nu este despărțită de cea nevăzută. Dumnezeu lucrează pentru mântuirea omului și prin slujitorii Săi cerești.
Nu numai îngerul păzitor ne poate veni în ajutor
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria amintea un lucru deosebit de frumos: pe lângă îngerul păzitor primit la Sfântul Botez, Dumnezeu poate trimite și alți îngeri spre ajutorul omului.
Aceștia pot fi trimiși pentru a-l ajuta, pentru a-l îndrepta și pentru a-l întări în ispitele și încercările vieții duhovnicești.
Această realitate se vede limpede în Sfânta Scriptură. Nu toate intervențiile îngerilor descrise acolo sunt prezentate ca lucrări ale unui înger păzitor personal. Uneori, Dumnezeu trimite un înger cu o anumită misiune, într-un anumit moment al vieții omului.
Câtă mângâiere se ascunde în acest adevăr! Omul poate avea impresia că este singur, că nimeni nu îi cunoaște durerea sau că lupta sa trece neobservată. Credința ne spune însă că Dumnezeu vede totul și că ajutorul Lui poate veni inclusiv pe căi pe care ochiul omenesc nu le poate percepe.
Ce face îngerul păzitor pentru om?
Nu trebuie să ne imaginăm îngerul păzitor într-un mod sentimental, ca pe un personaj care ne ferește automat de orice necaz. Viața creștină presupune cruce, încercare, libertate și luptă duhovnicească.
Îngerul păzitor îl îndeamnă pe om spre bine, îl păzește de lucrarea celui rău, îl ajută în ispite și îl însoțește pe drumul către Dumnezeu. Lucrarea lui este întotdeauna îndreptată spre mântuire.
Însă îngerul nu anulează libertatea omului.
Putem primi gândul cel bun sau îl putem respinge. Putem alege rugăciunea sau nepăsarea. Putem fugi de păcat sau putem merge de bunăvoie spre el.
Dumnezeu nu ne mântuiește împotriva voinței noastre, iar îngerul păzitor nu ne transformă în ființe lipsite de libertate. El ne ajută, ne îndeamnă și ne ocrotește, dar alegerea rămâne a noastră.
De aceea, creștinul trebuie să se străduiască să ducă o viață curată, să se roage, să se spovedească, să participe la viața Bisericii și să se ferească de păcat.
Ne părăsește îngerul păzitor atunci când păcătuim?
Aceasta este o altă întrebare care îi preocupă pe mulți credincioși.
Păcatul îl îndepărtează pe om de Dumnezeu și întunecă viața sufletului. Sfinții Părinți vorbesc adesea despre întristarea îngerului atunci când omul se predă păcatului. Nu trebuie însă să înțelegem aceasta într-un mod simplist, ca și cum la fiecare cădere îngerul ar pleca definitiv de lângă noi.
Mai curând, trebuie să înțelegem gravitatea alegerilor noastre. Prin păcat, omul se împotrivește tocmai lucrării spre care îngerul îl îndeamnă: apropierea de Dumnezeu.
Iar când omul se pocăiește sincer, când se ridică și se întoarce la Dumnezeu, viața sa duhovnicească începe din nou să se lumineze.
De aceea, nu trebuie să cădem nici în nepăsare, dar nici în deznădejde. Creștinismul este credința ridicării prin pocăință.
Să nu uităm să ne rugăm îngerului păzitor
Biserica ne învață să cerem ajutorul îngerului păzitor. În rugăciunile de dimineață și de seară, în rânduiala slujbelor și în evlavia creștină, întâlnim această conștiință a prezenței ocrotitoare a îngerului.
Rugăciunea către îngerul păzitor nu este o formulă magică și nici o garanție că nu vom întâmpina necazuri. Este expresia credinței că Dumnezeu ne-a rânduit un ajutor nevăzut pentru călătoria noastră pământească.
Ar trebui să ne amintim mai des de această prezență.
Poate că multe dintre primejdiile de care am fost feriți au rămas necunoscute nouă. Poate că unele gânduri bune venite în clipe hotărâtoare, unele opriri inexplicabile de la o alegere greșită sau unele îndemnuri spre rugăciune au fost legate și de această tainică purtare de grijă dumnezeiască.
Nu este nevoie să căutăm semne extraordinare și nici să încercăm să vedem îngeri. Este suficient să trăim cu credință, smerenie și recunoștință înaintea lui Dumnezeu.
Omul nu merge singur pe drumul mântuirii
Potrivit Sfintei Tradiții și rugăciunilor Bisericii, îngerul păzitor îi este rânduit omului la Sfântul Botez. Din acel moment, creștinul are alături un slujitor ceresc care îl însoțește și îl ajută în călătoria către mântuire.
Dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu se oprește aici. Așa cum arată Sfânta Scriptură, Dumnezeu poate trimite și alți îngeri pentru ajutorul oamenilor, după nevoile și încercările lor.
Este unul dintre marile adevăruri mângâietoare ale credinței: omul credincios nu este niciodată cu adevărat singur.
Chiar și atunci când nu vede nicio ieșire, când rugăciunea pare grea și când încercările îl apasă, Dumnezeu nu încetează să poarte grijă de el.
De aceea, să ne amintim de îngerul nostru păzitor nu doar atunci când ne este frică sau când trecem printr-o primejdie. Să îi cerem ajutorul în fiecare zi, mai ales pentru ceea ce contează cu adevărat: să ne păzească de păcat, să ne întărească în ispite, să ne îndemne spre rugăciune și să ne însoțească pe drumul care duce la Hristos.
Pentru că cea mai mare ocrotire nu este aceea de a trece prin viață fără încercări, ci de a trece prin toate fără să pierdem calea către Dumnezeu.