De ce observarea păsărilor este cea mai importantă tendință de bunăstare a sezonului

Photo of author

By Ramona Fustos

Observarea păsărilor este mult mai mult decât o tendință de pe TikTok. Este o modalitate de a ridica privirea spre cer și de a te uita în interiorul tău.

Observarea păsărilor, „birdwatching” în engleză, constă în observarea păsărilor în mediul lor natural. Puteți să vă dedicați acestei activități purtând șosete de lână și o jachetă din fleece, fără a uita să luați cu voi pe teren o pereche de binocluri, un ghid ornitologic sau o aplicație bună de recunoaștere a păsărilor pe smartphone și, poate, un aparat foto profesional. Instrumente care, mult mai mult decât simple accesorii, ne obligă să ridicăm privirea. Asta pentru a observa ceea ce ne depășește, dar ne ajută, de asemenea, să vedem mai bine în adâncul nostru.

Un fenomen ecologic, social și legat de modă

Dacă, în cazul jurnalului și al tricotatului – pentru a menționa doar două dintre cele mai populare hobby-uri din ultimii ani – atenția se îndreaptă spre materie și acțiune. Observarea păsărilor ne obligă să apreciem așteptarea. Lăsând animalelor sarcina de a ne spune o poveste și de a trezi în noi emoții. O schimbare de paradigmă care, în ritmul frenetic al lumii de astăzi, unde chiar și un hobby trebuie adesea optimizat din lipsă de timp, este în sine revoluționară.

Observarea păsărilor, atât ca hobby, cât și ca activitate organizată, a luat naștere între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Chiar dacă omul observă ceea ce îl înconjoară încă din zorii timpurilor. Acest lucru o face mai degrabă o redescoperire. Și asta doar dintr-o perspectivă colectivă, având în vedere că, pentru pasionați, fenomenul nu și-a pierdut niciodată popularitatea. Ascensiunea #BirdTok pe rețelele sociale a dat roade, transformând observarea păsărilor într-un fenomen accesibil unui public mai larg. Nu doar al adulților de o anumită vârstă, calificați de Condé Nast Traveler drept „generația post-pensionare”, adesea asociați cu publicul-țintă al acestui fenomen.

Călătoriile dedicate observării păsărilor sunt în creștere

Aceeași revistă arată că, în 2026, călătoriile dedicate observării păsărilor sunt în creștere. Dar, dincolo de influența acestei activități în domeniul turismului, experții constată o recrudescență a fenomenului într-un moment cu totul neașteptat. Într-adevăr, deși observarea păsărilor se asociază cu aerul liber, creșterea popularității sale a fost înregistrată, în mod paradoxal, tocmai în momentul în care am fost nevoiți să rămânem izolați la noi acasă. „Datele unor mari platforme internaționale indică un interes crescând, cu o accelerare în timpul pandemiei de Covid”, explică dr. Giorgio Vallortigara, profesor de neuroștiințe la Universitatea din Trento, Italia, ale cărui lucrări acoperă atât studiul minții umane, cât și al minții animale. „Cred că o parte din această atracție se datorează accesibilității. Păsările sunt animale sălbatice pe care le putem întâlni chiar și când mergem să cumpărăm pâine. Nu este nevoie să organizăm o expediție. Putem începe chiar de la fereastră sau de pe balcon.”

Beneficiile observării păsărilor

La fel ca la teatru, observarea păsărilor în habitatul lor natural oferă un spectacol remarcabil. „Știm astăzi că toate activitățile care îl cufundă pe individ în medii naturale, în contact cu mirosurile, sunetele și imaginile biodiversității, au un efect relaxant și antistres. Nu este o coincidență că se vorbește despre «silvoterapie»”, explică Roberto Marchesini, referindu-se la terapia prin pădure. Observarea păsărilor nu este mai prejos. Iar diverși factori ne stimulează mintea în timpul acestei activități.

Între mișcare, culoare și sunet, Giorgio Vallortigara nu crede că există o „clasificare valabilă pentru toți”: „Mișcarea ocupă totuși un loc vechi în istoria noastră biologică. Creierele noastre sunt deosebit de sensibile la indiciile care semnalează prezența unei alte creaturi.” La mișcare se adaugă apoi valoarea cântecului, a culorilor, a experienței, precum și un detaliu deosebit. „Multe dintre ornamentele pe care le admirăm la aceste animale au evoluat datorită alegerilor femelelor… Când rămânem uimiți în fața unui penaj, suntem, ca să zicem așa, ca într-o expoziție unde nu am fost primii vizitatori”.

Nu suntem singurii, în calitate de spectatori, care beneficiem de această practică

Simplul fapt de a intra în contact cu un mediu natural și de a învăța să apreciem relația dintre om și animal, observând, chiar și în mod amator, modul în care acesta evoluează în mediul său, ne conferă o anumită conștiință a spațiului, care se traduce prin conservarea acestuia. În plus, „abia când învățăm să recunoaștem cine locuiește într-un loc, acel loc capătă toată importanța sa”, spune Giorgio Vallortigara. „Gardul viu pe care am vrea să-l îndepărtăm poate deveni locul în care își face cuib o specie pe care am ajuns să o cunoaștem.” Toate acestea, cu o precizie care se impune. Pătrunderea în spațiul altuia nu este întotdeauna benefică pentru animalul care trăiește acolo.

„Nu devii ornitolog amator de la o zi la alta”, avertizează Roberto Marchesini. „Dar trebuie să deții cunoștințele adecvate. De exemplu cu privire la momentele potrivite pentru a face acest lucru, evitând să deranjezi păsările atunci când clocesc sau își îngrijesc puii, păstrând o distanță suficientă pentru a nu le speria sau a le face să fugă. Și, mai ales, să eviți să folosești momeală alimentară sau orice alt element susceptibil să le altereze comportamentul”.

Giorgio Vallortigara oferă, de asemenea, câteva sfaturi în acest sens. „A te apropia prea mult de un cuib, a urmări un animal pentru a-l fotografia, a-l forța în repetate rânduri să-și întrerupă hrănirea poate avea consecințe nefaste. Chiar și reproducerea cântecului său cu ajutorul unui telefon pentru a-l atrage poate perturba comportamentul său. Ceea ce pentru noi nu este decât un truc fotografic poate fi, pentru el, un rival redutabil cu care trebuie să se confrunte.”