Un simplu test de sânge ar putea oferi informații importante despre riscul ca persoanele în vârstă să dezvolte probleme cognitive în următorii cinci până la 10 ani. Cercetătorii de la Mayo Clinic au identificat o posibilă metodă de estimare a acestui risc, bazată pe măsurarea unei proteine asociate cu boala Alzheimer. Descoperirea ar putea contribui la o evaluare mai personalizată a persoanelor care prezintă modificări biologice specifice bolii, chiar dacă nu au încă simptome de declin cognitiv.
Studiul, publicat în revista medicală JAMA Neurology, a analizat nivelurile unei proteine numite tau 217 fosforilat (p-tau217), considerată un biomarker asociat cu boala Alzheimer. Cercetarea a inclus 2.178 de adulți cu vârste cuprinse între 60 și 90 de ani, care nu prezentau deficiențe cognitive la momentul evaluării.
Pe lângă nivelul proteinei p-tau217, oamenii de știință au luat în calcul și alte caracteristici ale participanților, precum vârsta, sexul și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc mai mare de Alzheimer.
Participanții au provenit din două proiecte de cercetare, Mayo Clinic Study of Aging și Alzheimer’s Disease Neuroimaging Initiative. Aceștia au trecut prin teste pentru identificarea biomarkerilor din sânge, analize genetice și mai multe evaluări ale funcțiilor cognitive.
Ce au descoperit cercetătorii despre proteina asociată cu Alzheimer
Rezultatele arată că nivelurile crescute ale proteinei p-tau217 pot oferi indicii despre probabilitatea apariției unor probleme cognitive în următorii ani. Cercetătorii au observat că riscul nu depinde doar de prezența acestei proteine, ci și de vârsta persoanei evaluate.
Un exemplu prezentat în studiu evidențiază diferența dintre două persoane cu același nivel crescut de p-tau217. În cazul unui adult de 65 de ani, riscul estimat de apariție a unei tulburări cognitive ușoare în următorii cinci ani era de 6%. Pentru o persoană de 85 de ani, cu același nivel al biomarkerului, estimarea ajungea la 37%.
Prin urmare, vârsta a avut o asociere importantă cu riscul de declin cognitiv. Varianta genetică APOE ε4 a fost, de asemenea, asociată cu riscul, însă legătura a fost mai modestă după ce cercetătorii au luat în calcul nivelul proteinei p-tau217.
Boala Alzheimer este caracterizată prin acumularea în creier a unor plăci și aglomerări anormale de proteine, care sunt asociate cu deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive.
Clifford Jack Jr., neuroradiolog la Mayo Clinic și autor principal al studiului, a explicat că analiza poate indica prezența modificărilor patologice asociate bolii printr-o simplă recoltare de sânge. Potrivit acestuia, nivelurile mai ridicate ale acestor modificări sunt asociate cu o probabilitate mai mare de trecere de la funcții cognitive normale la tulburări cognitive.
De ce ar putea fi important un test de sânge
Una dintre posibilele avantaje ale acestei metode este că ar putea reprezenta o alternativă mai puțin invazivă și, potențial, mai ușor de utilizat la scară largă decât investigațiile PET folosite pentru măsurarea acumulării de amiloid în creier.
Depozitele de amiloid reprezintă un element caracteristic bolii Alzheimer și sunt asociate cu riscul unor viitoare probleme cognitive.
Alicia Algeciras-Schimnich, cercetătoare în cadrul departamentului de medicină de laborator și patologie de la Mayo Clinic și prima autoare a studiului, a explicat că obiectivul cercetării este dezvoltarea unei metode prin care medicii să poată oferi estimări individualizate ale riscului de declin cognitiv.
Astfel, rezultatul nu s-ar limita la o simplă clasificare a testului ca pozitiv sau negativ pentru prezența modificărilor asociate amiloidului. În schimb, ar putea oferi o estimare mai relevantă pentru fiecare persoană, luând în considerare mai mulți factori.
Cercetătorii consideră că această abordare ar putea deveni deosebit de importantă dacă tratamentele aflate în fază de investigare vor demonstra că pot preveni sau întârzia apariția declinului cognitiv.
Într-un asemenea scenariu, informațiile obținute prin test ar putea ajuta pacienții și medicii să discute mai bine despre posibilele beneficii și riscuri ale intervențiilor preventive.
Care sunt limitele studiului și de ce testul nu este recomandat momentan tuturor
Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetătorii atrag atenția că metoda are încă limite importante și nu poate fi considerată, în acest moment, un instrument destinat screeningului de rutină pentru persoanele fără simptome cognitive.
Una dintre problemele identificate ține de populația pe care a fost dezvoltat modelul de estimare a riscului. O parte dintre date provin din Mayo Clinic Study of Aging, care include persoane dintr-o anumită regiune geografică.
Clifford Jack Jr. a subliniat că populația vârstnică din sud-estul statului Minnesota nu este reprezentativă pentru întreaga populație a Statelor Unite. Din acest motiv, rezultatele trebuie confirmate prin cercetări realizate și în alte regiuni și pe alte categorii de populație.
Deși metodele utilizate ar putea fi aplicate și în alte grupuri, cercetătorii consideră necesară replicarea rezultatelor înainte ca modelul să poată fi folosit pe scară largă.
O altă limitare importantă este lipsa, în prezent, a unui tratament aprobat pentru persoanele care nu prezintă simptome, dar au modificări patologice asociate bolii Alzheimer la nivelul creierului.
Clifford Jack Jr. a explicat că, în absența unui astfel de tratament, identificarea riscului la persoanele asimptomatice nu ar modifica în mod concret conduita medicală. Din acest motiv, echipa de cercetare nu recomandă utilizarea testului pentru screeningul de rutină al acestei categorii de persoane.
Cercetătorul a precizat însă că situația s-ar putea schimba dacă vor deveni disponibile tratamente preventive care să demonstreze că pot întârzia sau împiedica apariția declinului cognitiv.
Ce înseamnă descoperirea pentru viitorul diagnosticării bolii Alzheimer
Studiul de la Mayo Clinic aduce în atenție o direcție importantă pentru cercetarea bolii Alzheimer: identificarea unor metode prin care riscul individual să poată fi estimat înainte de apariția problemelor cognitive.
Posibilitatea de a măsura printr-o analiză de sânge nivelul unui biomarker asociat bolii ar putea simplifica, în anumite condiții, procesul de evaluare a persoanelor în vârstă. Mai mult, combinarea rezultatului cu informații precum vârsta și profilul genetic ar putea oferi o imagine mai detaliată asupra riscului individual.
Totuși, rezultatele nu înseamnă că un test pozitiv confirmă automat că o persoană va dezvolta Alzheimer și nici că un nivel crescut al proteinei indică în mod cert apariția demenței într-un interval stabilit. Cercetarea urmărește estimarea probabilității de apariție a declinului cognitiv, nu stabilirea cu certitudine a evoluției fiecărui pacient.
De asemenea, studiul nu demonstrează că efectuarea periodică a unor astfel de analize poate preveni demența sau poate îmbunătăți rezultatele medicale ale pacienților.
Pentru moment, descoperirea reprezintă un pas în direcția dezvoltării unor instrumente mai precise de evaluare a riscului asociat bolii Alzheimer. Eficiența metodei în populații diferite și utilitatea sa în practica medicală vor trebui confirmate prin cercetări suplimentare. Iar dacă tratamentele preventive vor deveni disponibile, astfel de teste ar putea căpăta un rol mult mai important în identificarea persoanelor care ar putea beneficia de intervenții înainte de apariția simptomelor.
VEZI ȘI – De ce observarea păsărilor este cea mai importantă tendință de bunăstare a sezonului