Victoria obținută de Alternativa pentru Germania (AfD) într-un scrutin regional a reaprins dezbaterea privind ascensiunea extremei drepte în Europa. Rezultatul alegerilor din Saxonia-Anhalt a fost sărbătorit de liderii formațiunilor populiste și de extremă dreapta de pe continent și vine într-o perioadă în care nemulțumirea alegătorilor față de partidele tradiționale este alimentată de o serie de probleme, de la costul vieții și imigrație până la războiul Rusiei împotriva Ucrainei și tensiunile comerciale cu China și Statele Unite.
Succesul AfD este cu atât mai important cu cât reprezintă prima victorie a partidului într-un scrutin pentru un parlament regional german. Formațiunea nu a reușit însă să obțină majoritatea absolută care i-ar fi permis să formeze singură primul guvern regional de extremă dreapta din Germania de după perioada nazistă, scrie presa internațională.
Totuși, posibilitatea ca AfD să ajungă în continuare la guvernare nu este exclusă, iar rezultatul a provocat reacții puternice atât în Germania, cât și în restul Europei.
Alegerile care urmează în mai multe state europene în lunile și anii următori ar putea arăta dacă succesul formațiunii germane reprezintă un moment de cotitură pentru politica europeană sau dacă este doar un nou exemplu al modului în care alegătorii nemulțumiți sancționează partidele aflate la putere.
Extrema dreaptă a câștigat teren în mai multe țări europene
În ultimii ani, formațiunile de extremă dreapta, populiste și anti-imigrație au reușit să-și crească influența în mai multe state europene. Unele dintre ele au ajuns chiar să facă parte din guverne sau să obțină portofolii importante.
Unul dintre cele mai importante exemple este Italia, unde Giorgia Meloni a devenit premier în fruntea unui partid cu rădăcini neo-fasciste. Meloni a candidat inițial pe o platformă eurosceptică, însă, odată ajunsă la guvernare, a adoptat o poziție mai moderată.
Această schimbare i-a adus aprecieri din mai multe zone ale Europei și a contribuit la formarea unuia dintre cele mai stabile guverne italiene din ultimele decenii. În același timp, Meloni se confruntă acum cu o provocare venită din partea dreptei, prin apariția unei formațiuni conduse de un general în rezervă.
Formațiunile de extremă dreapta au mai ajuns la guvernare sau au obținut poziții importante și în Finlanda, Croația și Slovacia.
Un alt moment important a fost reprezentat de alegerile pentru Parlamentul European din 2024, când partidele populiste și anti-imigrație au înregistrat câștiguri importante în mai multe state membre.
Între timp, Partidul Popular European, principala forță de centru-dreapta din Parlamentul European, a început să coopereze tot mai mult cu formațiunile de extremă dreapta. Un exemplu important îl reprezintă reforma amplă a politicii europene privind migrația, susținută în acest an și de această alianță politică, dar criticată de foști aliați din zona de centru-stânga și de organizații pentru drepturile omului.
Sophia Russack, cercetătoare la Centre for European Policy Studies din Bruxelles, a descris situația drept un paradox: partidele tradiționale ajung să colaboreze cu extrema dreaptă pentru a împiedica aceste formațiuni să devină și mai puternice.
Nu toate partidele populiste au avut succes
Ascensiunea extremei drepte nu a fost însă una constantă în Europa. În mai multe țări, formațiunile populiste au suferit înfrângeri importante sau au întâmpinat dificultăți după ce au ajuns să exercite influență politică.
Ungaria a fost timp de 16 ani unul dintre principalele exemple ale succesului extremei drepte europene. Viktor Orbán a devenit un reper pentru mișcările populiste de pe continent și o sursă de inspirație pentru liderii acestora din întreaga lume.
În aprilie, însă, Orbán a pierdut categoric alegerile în fața unui fost aliat care și-a construit campania în jurul luptei împotriva corupției.
În Olanda, Geert Wilders, unul dintre cei mai cunoscuți lideri ai extremei drepte europene, a provocat la rândul său destrămarea coaliției pe care contribuise la formarea ei. Partenerii săi de guvernare nu au acceptat planurile sale de înăsprire radicală a politicilor privind imigrația.
Și în Marea Britanie, Reform UK a devenit una dintre formațiunile care au atras tot mai mult atenția. Partidul anti-imigrație și de extremă dreapta a fost marele câștigător al alegerilor locale din luna mai, rezultat care a contribuit la declanșarea unei perioade de criză pentru Partidul Laburist.
Reform UK este condus de Nigel Farage și are doar opt dintre cele 650 de mandate din Camera Comunelor. Cu toate acestea, formațiunea a condus în repetate rânduri sondajele de opinie și a dominat dezbaterile politice pe tema imigrației.
Partidul a avut rezultate deosebit de bune în zonele care au votat pentru Brexit la referendumul din 2016.
În ultima perioadă, însă, Reform UK a suferit mai multe lovituri electorale. Formațiunea a pierdut mai multe alegeri parțiale și s-a confruntat inclusiv cu întrebări legate de finanțarea sa.
Înfrângerile nu înseamnă dispariția extremei drepte
Jeremy Cliffe, director editorial al European Council on Foreign Relations, consideră că aceste rezultate transmit un mesaj cu două fețe.
Pe de o parte, înfrângerile arată că partidele de extremă dreapta nu sunt invincibile și pot fi învinse la urne. Pe de altă parte, faptul că astfel de formațiuni pot ajunge la putere și pot guverna fără să provoace neapărat haos le poate consolida imaginea în rândul alegătorilor.
Prin urmare, succesul sau eșecul unei formațiuni populiste într-o anumită țară nu oferă, în sine, o imagine completă asupra tendinței politice europene.
Victoria AfD din Saxonia-Anhalt readuce însă în prim-plan întrebarea dacă partidele tradiționale mai pot opri extinderea extremei drepte sau dacă formațiunile anti-imigrație vor continua să câștige teren pe fondul nemulțumirii populației.
Franța și Spania, următoarele mari teste pentru extrema dreaptă
Alegerile programate anul viitor în Franța și Spania ar putea deveni două dintre cele mai importante teste pentru direcția politică a Europei.
Lisa Musiol, șefa departamentului pentru afaceri europene al International Crisis Group, consideră că cele două scrutinuri reprezintă oportunități importante pentru extrema dreaptă de a-și continua ascensiunea, dar și momente în care aceasta ar putea suferi un nou eșec.
În Spania, premierul Pedro Sánchez se confruntă cu presiuni politice și proteste legate de criza de la granița cu Ceuta. Sánchez este apreciat de stânga internațională pentru pozițiile sale în privința migrației și a războaielor din Gaza și Iran.
În același timp, Vox, formațiunea de extremă dreapta și anti-imigrație, este considerată în poziția de a obține mai multe mandate. Partidul are în prezent 32 de locuri în parlamentul spaniol, care numără 350 de membri.
Vox a reușit deja să încheie acorduri de guvernare cu Partidul Popular, principala formațiune de centru-dreapta din Spania, în patru regiuni.
Pedro Sánchez a reacționat luni la rezultatul obținut de AfD în Germania și a avertizat că succesul partidului reprezintă un semnal de alarmă.
Premierul spaniol a susținut că amenințarea reprezentată de extrema dreaptă este în creștere atât în Europa, cât și la nivel mondial și a pledat pentru o coaliție guvernamentală progresistă.
Franța, unul dintre cele mai importante fronturi
Situația din Franța va fi urmărită cu o atenție deosebită. Marine Le Pen, liderul extremei drepte franceze, este considerată favorita pentru a-i succeda președintelui Emmanuel Macron.
Macron nu poate candida pentru un al treilea mandat, conform Constituției, iar Le Pen se află de mult timp într-o poziție puternic critică față de Uniunea Europeană și politicile privind imigrația.
Adunarea Națională, formațiunea condusă de Le Pen, reprezintă una dintre cele mai puternice forțe ale dreptei radicale europene, iar alegerile prezidențiale franceze vor avea o importanță majoră pentru direcția politică a continentului.
Ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot, a reacționat dur după rezultatul din Germania. Oficialul, a cărui formațiune de centru-dreapta face parte din grupul de partide care încearcă să o învingă pe Le Pen, a descris rezultatul din Germania drept o victorie pentru extrema dreaptă „neo-nazistă, anti-europeană și pro-Putin”.
Barrot a avertizat, de asemenea, că politicienii europeni trebuie să înțeleagă motivele care îi determină pe alegători să se îndrepte către astfel de formațiuni.
O Europă aflată în fața unei alegeri politice importante
Rezultatul din Saxonia-Anhalt apare într-un moment în care multe dintre partidele tradiționale europene încearcă să răspundă unor crize simultane. Problemele legate de nivelul de trai și accesibilitatea vieții de zi cu zi se suprapun peste războiul din Ucraina, tensiunile comerciale cu Statele Unite și China și dezbaterile tot mai aprinse privind imigrația.
Toate aceste teme au oferit formațiunilor populiste și de extremă dreapta posibilitatea de a-și construi mesajele electorale în jurul nemulțumirilor existente în societate.
În același timp, rezultatele din Ungaria, Olanda și Marea Britanie arată că ascensiunea acestor partide nu este inevitabilă și că ele pot fi învinse electoral sau pot pierde sprijinul atunci când ajung să exercite puterea.
Victoria AfD din Germania adaugă însă un nou capitol unei evoluții care este urmărită cu îngrijorare în capitalele europene. Următoarele alegeri importante din Franța și Spania vor arăta dacă succesul formațiunii germane reprezintă începutul unei noi etape pentru extrema dreaptă europeană sau dacă va rămâne un episod într-un val politic marcat, în egală măsură, de victorii și înfrângeri.