Câți dintre voi au auzit de Mary Elizabeth Anderson?
Doamna din imagine, născută pe 19 februarie 1866 în Greene County, Alabama, decedată la 27 iunie 1953 în Monteagle, Tennessee, Statele Unite ale Americii, a fost o dezvoltatoare imobiliară, fermieră, viticultoare și inventatoare a…ștergătorului de parbriz.
Vizitând orașul New York în iarna lui 1902, Mary Anderson, aflată într-un tramvai, a observat că vatmanul abia reușea să vadă dincolo de ferestre din cauza lapoviței care cădea continuu. Deși fusese proiectat pentru vizibilitate pe vreme rea, parbrizul nu se comporta conform așteptărilor, astfel încât vatmanul trebuia să oprească și să coboare pentru a-l șterge cu mâinile. Anderson, care nu era inginer, ci antreprenor, a identificat problema și potenţialul acestei oportunități. Ea și-a imaginat un ștergător de parbriz sub formă de lamă pe care șoferul l-ar fi putut manevra din interior și care ar fi menținut parbrizul curat.
Când s-a întors în Alabama, a angajat pe cineva care să-i deseneze dispozitivul şi a cerut unei companii locale să-i producă un model funcţional. Cererea de brevet a fost depusă la 18 iunie 1903. La 10 noiembrie 1903, Oficiul de Brevete al Statelor Unite i-a acordat lui Anderson brevetul cu numărul 743.801, valabil 17 ani, pentru dispozitivul său de curățare a geamurilor acționat din interiorul mașinii, numit ștergător de parbriz.
Dispozitivul ei consta dintr-o pârghie aflată în interiorul vehiculului, care controla o lamă de cauciuc din exteriorul parbrizului. Pârghia putea fi acţionată pentru a face ca braţul cu arc să se mişte înainte şi înapoi pe parbriz. A fost folosită o contragreutate pentru a asigura contactul dintre ștergător și geam. Dispozitivul putea fi îndepărtat cu ușurință, dacă se dorea acest lucru, la sfârșitul iernii. Existaseră niște încercări de a crea dispozitive asemănătoare și înainte dar cel al lui Mary Anderson a fost primul care s-a dovedit eficient.
Din păcate, în 1903, când Anderson a solicitat brevetul, mașinile nu erau foarte populare. Iar parbrizul pentru automobile nu a apărut decât în 1904 și timp de mai mulți ani a fost considerat o dotare opțională. Oldsmobile a făcut istorie auto în 1915, incluzând parbrizul drept caracteristică standard. Inventatoarea a încercat să găsească firme dispuse să producă în serie acest dispozitiv însă nu a avut succes. Iar în 1905, când a încercat să-și vândă drepturile asupra invenției printr-o firmă canadiană renumită, Dinning and Eckenstein, a fost refuzată fiindcă aceștia nu credeau că are vreo valoare comercială. În plus, mulți nu au înțeles importanța invenției ei, fiind convinși că atenția șoferului avea să fie distrasă de ștergătorul aflat în mișcare.
Până în 1913, industria automobilistică se dezvoltase exponențial iar în 1922 Cadillac Automobile Company a devenit primul producător care a adoptat ștergătoarele de parbriz ca echipament standard. Cu toate acestea, Mary Anderson nu a profitat niciodată de pe urma invenției ei, brevetul expirând în 1920. Una dintre stră-strănepoatele ei este convinsă că motivul acestui eșec este faptul că Anderson era o femeie independentă, fără susținerea unui bărbat–tată, frate, soț ori fiu–și din cauza aceasta nu a fost luată în serios, lumea de atunci fiind un loc al bărbaților.