În istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț strălucește asemenea unei făclii nestinse, fiind chip al smereniei, nevoinței și iubirii dumnezeiești. Trăitor în secolul al XIV-lea, într-o vreme de mari frământări politice și religioase în Transilvania, acest cuvios egumen și ierarh a fost pentru credincioșii români din Țara Moților un far duhovnicesc, un părinte rugător și tămăduitor, izvor de nădejde și lumină. Prăznuit în fiecare an la 30 iunie, Sfântul Ghelasie rămâne până astăzi un grabnic ajutător al celor care se închină cu credință moaștelor sale, păstrate la Mănăstirea Râmeț.
Rădăcini duhovnicești în Țara Moților
Sfântul Ierarh Ghelasie era originar din zona Munților Apuseni, iar râvna sa pentru Dumnezeu s-a arătat încă din tinerețe. Încă de tânăr, a luat jugul cel bun al Domnului Iisus Hristos și a căutat să urmeze pilda celor mai iscusiți sihaștri, nevoindu-se pe valea pârâului Râmeț, în post, rugăciune și tăcere. În această perioadă de formare duhovnicească, Cuviosul Ghelasie s-a curățit de patimi, dobândind liniștea inimii și darul facerii de minuni.
După o vreme de isihie, s-a alăturat obștii monahale de la Râmeț, mănăstire care, încă din secolul al XIII-lea, devenise un important centru de viață spirituală ortodoxă în Transilvania. Aici a fost ales egumen, conducând mănăstirea cu dragoste, înțelepciune și asprime părintească. Viața monahală din obștea sa era rânduită cu acrivie: muncă și rugăciune, post și priveghere, tăcere și ascultare.
O viață închinată Domnului Iisus Hristos
Sfântul Ierarh Ghelasie a avut doisprezece ucenici apropiați, cu care se ruga și se nevoia zi și noapte. În timpul săptămânii nu primea mâncare, ci se hrănea doar cu Preacuratele Taine, iar sâmbăta și duminica se așeza împreună cu frații la masa de obște. Ziua mergea cu monahii la muncă, iar noaptea petrecea în priveghere și săvârșea Sfânta Liturghie cu lacrimi și frică de Dumnezeu. Era nu doar povățuitor al călugărilor, ci și al sihaștrilor din peșterile Râmețului, pe care îi vizita în posturi, rugându-se împreună cu ei.
De asemenea, era părintele duhovnicesc al multor credincioși din Țara Moților, care-l căutau cu dragoste pentru sfat, spovedanie și rugăciune. Cei bolnavi, mai ales cei stăpâniți de duhuri necurate, se vindecau prin rugăciunile sale, iar cei împovărați sufletește aflau mângâiere și pace.
Minuni și semne dumnezeiești
Una dintre minunile care s-a păstrat în tradiția locului este izvorârea unei fântâni de apă în poiana Hopați. Într-o zi toridă, pe când se afla cu ucenicii la adunat fân și sufereau de sete, Sfântul Ghelasie a căzut în genunchi la rugăciune, și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a izvorât acolo un izvor cu apă limpede și rece, care există până astăzi și poartă numele „Izvorul Cuviosului Ghelasie”. Mulți credincioși vin și azi să ia apă din acel izvor pentru sănătate și binecuvântare.
O altă întâmplare minunată este legată de momentul trecerii sale la cele veșnice. Cunoscându-și dinainte sfârșitul, Sfântul Ierarh Ghelasie și-a chemat ucenicii, i-a sfătuit să trăiască în dragoste, să păzească poruncile Domnului Iisus Hristos și să se ferească de păcate, apoi și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Tradiția spune că, în clipa când trupul său era coborât de pe munte pe asin, clopotele bisericilor din satele învecinate au început să sune singure, vestind moartea sfântului. A fost înmormântat cu evlavie lângă zidul bisericii mănăstirii, iar la mormântul său mulți bolnavi s-au vindecat.
Canonizarea și confirmarea sfințeniei
Deși Sfântul Ghelasie a fost cinstit de popor ca sfânt din vechime, confirmarea oficială a sfințeniei sale a venit mult mai târziu. În anul 1978, în vechea biserică a mănăstirii a fost descoperită o inscripție extrem de valoroasă, care îl menționa pe „Arhiepiscopul Ghelasie” în anul 1377, pictat de Mihul de la Crișul Alb. Această inscripție atestă faptul că Sfântul Ghelasie a fost primul ierarh ortodox cunoscut cu numele din Transilvania. A fost atât egumen al Râmețului, cât și păstor al românilor ortodocși din Arhiepiscopia Transilvaniei.
Datorită evlaviei populare și a nenumăratelor minuni săvârșite la moaștele sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut oficial în rândul sfinților în anul 1992, stabilindu-i ca zi de pomenire data de 30 iunie.
Moaștele și minunile din zilele noastre
În decursul vremii, Dumnezeu a îngăduit descoperirea în chip minunat a unor părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ghelasie. În vara anului 1924, după o viitură care a afectat cimitirul mănăstirii, craniul Sfântului Ghelasie a fost scos la lumină și s-a oprit în fereastra bisericii vechi. De atunci este păstrat cu cinste în sfântul altar și este izvor de nenumărate vindecări.
Mărturiile contemporane despre minunile Sfântului Ghelasie sunt impresionante. O femeie din Negrești-Oaș, pe nume Maria, bolnavă de epilepsie, a avut un vis în care un porumbel a îndemnat-o să meargă la Mănăstirea Râmeț și să se atingă de moaștele Sfântului. Ascultând îndemnul, s-a vindecat. O altă femeie, Elisabeta din Albina,Timiș, și-a vindecat mâna bolnavă în urma rugăciunilor stăruitoare la moaștele sfântului. De asemenea, un bărbat din Cocora, Alba, paralizat și căzut din dreapta credință, a fost dus în car cu boii la mănăstire și, prin rugăciunile sale și ale călugărilor, a fost vindecat trupește și sufletește, asemenea paraliticului din Evanghelie.
Moștenirea spirituală
Sfântul Ierarh Ghelasie rămâne nu doar o figură istorică, ci un mijlocitor viu și prezent în viața credincioșilor. Moștenirea sa este una de credință, nevoință, dragoste pentru Biserică și jertfelnicie pentru aproapele. Într-o lume tot mai tulburată, pilda sa este chemare la pocăință, la întoarcere la izvoarele sfințeniei.
Mănăstirea Râmeț, unde se păstrează cu cinste moaștele sale, a devenit loc de pelerinaj și de reînnoire sufletească pentru mii de credincioși din întreaga țară. Aici, în liniștea munților, credinciosul regăsește duhul sfințeniei, al rugăciunii curate și al dragostei smerite pe care Sfântul Ghelasie le-a întrupat în viața sa.
Viața Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț este o mărturie vie a lucrării harului lui Dumnezeu în mijlocul poporului român
El nu a fost un om de cuvinte mari, ci un om al rugăciunii, al smereniei și al iubirii fără margini. Prin nevoințele și minunile sale, Sfântul Ghelasie ne cheamă la o viață în Hristos, la o credință lucrătoare prin fapte bune și la nădejde în mila Domnului.
Să-l cinstim cu evlavie, să-i cerem mijlocirea în necazuri și să urmăm, pe cât putem, pilda vieții sale, știind că în ceata Sfinților, Sfântul Ghelasie se roagă pentru noi toți. Amin.
Condacul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
Glasul 4
Mărturisitor al credinţei ortodoxe şi bun apărător al Bisericii lui Hristos, Prea Fericite Părinte Ghelasie, purtătorule de biruinţă ocroteşte cu rugăciunile tale pe binecredincioşii care îţi cântă pururea: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru.
Troparul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
Glasul 1
De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, sprijinitorul celor în necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti. Cu aceştia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.