În viața de zi cu zi, mulți oameni spun că sunt credincioși, merg la biserică, se roagă și țin posturile rânduite de Biserică.
Cu toate acestea, aceeași oameni se tem de pisica neagră, de cifra 13, de întoarcerea din drum sau de faptul că au spart o oglindă. Unii cred că nu este bine să spele vinerea, să înceapă un lucru marțea ori să dea bani lunea. Alții poartă talismane, ață roșie sau cred în vise, horoscop și în semne misterioase.
Aceste practici nu țin însă de credința creștină autentică, ci de superstiții. Biserica Ortodoxă condamnă astfel de credințe false, deoarece ele slăbesc încrederea omului în Dumnezeu și îl fac să trăiască în teamă și nesiguranță.
Creștinul adevărat nu trebuie să se lase condus de frica semnelor și a întâmplărilor, ci de credința în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Mântuitorul Iisus Hristos ne învață limpede:
„Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.” (Ioan 14, 1)
Adevărata viață creștină este o viață trăită în libertate, în pace și în încredere deplină în Dumnezeu, nu în frica de superstiții.
Ce sunt superstițiile?
În învățătura ortodoxă, superstiția este o credință falsă, lipsită de temei dumnezeiesc. Ea vine din lumea păgână și din necunoașterea adevărului revelat de Dumnezeu.
Pravila bisericească spune că superstiția este „o credință de prisos”, prin care Dumnezeu este defăimat. De aceea, credința în superstiții este considerată păcat, deoarece omul ajunge să pună mai multă încredere în semne, obiecte sau practici omenești decât în voia lui Dumnezeu.
Mulți oameni cred că anumite lucruri aduc noroc sau ghinion: o pisică neagră, o oglindă spartă, o zi a săptămânii sau anumite gesturi ritualice. În realitate, acestea nu au nici o putere asupra vieții omului. Singurul care conduce lumea și viața noastră este Dumnezeu.
Sfânta Scriptură condamnă practicile păgâne și ghicitoria:
„Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,” (Deuteronom 18, 10)
Superstițiile îi fac pe oameni să devină robi ai fricii. Omul ajunge să creadă că destinul lui este controlat de întâmplări mărunte și nu de Dumnezeu. Astfel, credința adevărată slăbește, iar sufletul se îndepărtează de pacea dumnezeiască.
De ce cred oamenii în superstiții?
Mulți oameni spun că anumite superstiții „s-au adeverit”. Dacă cineva a avut o experiență neplăcută după ce s-a întors din drum sau după ce i-a trecut o pisică neagră prin față, începe să creadă că există o legătură între acel semn și necazul trăit.
De cele mai multe ori însă, aceste coincidențe sunt interpretate greșit. Omul reține întâmplările negative și uită numeroasele situații în care nu s-a întâmplat nimic rău.
Diavolul folosește adesea aceste frici pentru a-l ține pe om departe de adevărata credință. În loc să se roage și să aibă nădejde în Dumnezeu, omul ajunge să trăiască într-o permanentă neliniște.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii.” (II Timotei 1, 7)
Creștinul trebuie să înțeleagă că viața sa este în mâinile lui Dumnezeu și că nimic nu se poate întâmpla fără îngăduința Lui. Când omul are credință adevărată, frica de superstiții dispare.
Superstiții întâlnite în viața de zi cu zi
Biserica Ortodoxă a atras atenția asupra multor obiceiuri considerate greșit „adevăruri” sau „tradiții”.
Nu este păcat să mături seara, să speli vinerea sau să începi un lucru marțea ori sâmbăta. Nu există nici o bază religioasă pentru ideea că anumite zile aduc ghinion.
La fel, nu există nici o nenorocire dacă două persoane se șterg cu același prosop sau dacă cineva se întoarce din drum. Pisica neagră este doar un animal creat de Dumnezeu și nu poate influența destinul nimănui.
Un paradox trist este faptul că unii oameni spun că au credință în Dumnezeu, dar se tem mai tare de o superstiție decât de păcat. Astfel, frica de Dumnezeu este înlocuită de frica de semne și superstiții.
De asemenea, Biserica respinge purtarea talismanelor și a amuletelor. Mulți poartă cruciulițe nu ca simbol al credinței, ci ca obiecte „norocoase”. Crucea nu este talisman, ci semnul iubirii și jertfei lui Hristos.
Sfânta Scriptură spune:
„Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Psalmul 26, 1)
Cel care se încrede în Dumnezeu nu mai caută protecție în obiecte sau practici superstițioase.
Superstițiile legate de moarte și boală
Există multe superstiții și în legătură cu boala sau moartea. Unii cred că dacă o cucuvea cântă aproape de casă urmează moartea cuiva. Alții cred că împărtășirea unui bolnav grav sau săvârșirea Sfântului Maslu ar grăbi sfârșitul acestuia.
Aceste idei sunt greșite și chiar periculoase pentru suflet. Sfintele Taine nu aduc moarte, ci har, întărire și vindecare sufletească și trupească.
Sfântul Apostol Iacov spune:
„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.” (Iacov 5, 14)
Prin urmare, Sfântul Maslu este rânduit pentru vindecare și întărire, nu pentru moarte.
Tot superstiție este și credința că întâlnirea cu preotul aduce ghinion. Preotul este slujitorul lui Dumnezeu și purtător al harului dumnezeiesc. A considera întâlnirea cu el drept semn rău înseamnă lipsă de respect față de lucrarea lui Dumnezeu.
Credința în vise și în practici oculte
Mulți oameni acordă o mare importanță viselor. Există persoane care își conduc viața după ceea ce au visat, caută interpretări și trăiesc cu teamă din cauza unor imagini apărute în somn.
Biserica îndeamnă la multă prudență în privința viselor. Cele mai multe vise sunt rodul grijilor, al imaginației sau al stării sufletești. Uneori, diavolul poate folosi visele pentru a tulbura omul.
De asemenea, ghicitul în cafea, horoscopul, descântecele și alte practici asemănătoare sunt păcate grave. Ele îl îndepărtează pe om de Dumnezeu și îl apropie de înșelare.
Sfânta Scriptură spune limpede:
„Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” (Levitic 19, 31)
Un creștin adevărat nu trebuie să caute viitorul în semne și practici oculte, ci să-și pună viața în mâinile lui Dumnezeu.
Libertatea celui care crede în Dumnezeu
Omul dominat de superstiții trăiește permanent în teamă. Se teme de zile, de semne, de vise și de întâmplări. În schimb, omul care are credință adevărată trăiește în pace și libertate sufletească.
Mântuitorul ne învață:
„Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 32)
Creștinul trebuie să-și întărească credința prin rugăciune, participare la Sfânta Liturghie, spovedanie și împărtășanie. Astfel, fricile și superstițiile vor dispărea treptat.
În loc să bată în lemn sau să poarte talismane, omul trebuie să facă semnul Sfintei Cruci și să spună o rugăciune. În loc să creadă în „noroc”, trebuie să creadă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Superstițiile sunt o rămășiță a păgânismului și o dovadă a slăbirii credinței adevărate
Ele îl fac pe om să trăiască în frică, neliniște și confuzie. Biserica Ortodoxă îi îndeamnă pe credincioși să renunțe la aceste practici și să-și pună întreaga nădejde în Dumnezeu.
Pisica neagră, cifra 13, visele, talismanele sau întoarcerea din drum nu pot hotărî viața omului. Dumnezeu este singurul Stăpân al vieții și al lumii.
Adevăratul creștin nu trebuie să fie rob al fricii, ci om al credinței și al încrederii în Dumnezeu. Când sufletul este unit cu Hristos, nici o superstiție nu mai are putere asupra lui.
„Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.” (Filipeni 4, 13)