Biserica Ortodoxă prăznuiește în ziua de 15 iunie pe Sfântul Prooroc Amos, unul dintre cei doisprezece prooroci „mici” ai Vechiului Testament. Deși numit „mic” în raport cu întinderea scrierilor sale, Amos este mare prin puterea cuvântului, prin curajul cu care a înfruntat păcatul și prin credința neclintită în Dumnezeul cel Viu. Prorociile sale, rostite într-o vreme de decădere morală și idolatrie, rămân actuale și astăzi, chemând fiecare suflet la pocăință, la sinceritate și la închinare curată.
Originea și chemarea sa profetică
Sfântul Prooroc Amos s-a născut în satul Tecoa, aflat în Iudeea, nu departe de Betleem. Provenind dintr-o familie modestă, el a dus o viață simplă, fiind păstor de oi și culegător de poame sălbatice. Cu toate acestea, Dumnezeu, Cel care nu se uită la statutul social, ci la curăția inimii, l-a ales spre a fi prooroc, chemându-l din mijlocul naturii, precum pe Moise sau pe David, spre o slujire profetică de mare importanță.
Amos însuși mărturisea cu smerenie chemarea sa: „Şi a răspuns Amos şi a zis către Amasia: «Eu nu sunt prooroc şi nici fecior de prooroc, ci sunt păstor şi adunător de sicomore;Şi de la turmă m-a luat Domnul şi mi-a zis: «Du-te şi proroceşte în poporul Meu Israel!». ” (Amos 7, 14-15). Astfel, omul simplu din Tecoa devine purtător al cuvântului dumnezeiesc, trimițându-i-se să mustre păcatele și rătăcirile regatului de nord, Israel.
Contextul istoric și moral al activității sale
Amos a trăit și a prorocit în secolul al VIII-lea î.Hr., pe vremea împăraților Ieroboam al II-lea în Israel și Ozia (sau Azaria) în Iudeea. Deși în plan politic și economic Israelul cunoștea o perioadă de stabilitate și prosperitate, starea morală a poporului era una de adâncă decădere. Idolatria, nedreptatea, desfrânarea și corupția făceau ravagii în viața religioasă și socială. Închinarea la vițeii de aur din Dan și Betel, introduși încă din vremea primului Ieroboam, devenise o practică oficială, tolerată și chiar încurajată de autorități.
Poporul lui Israel, deși cunoscuse minunile lui Dumnezeu, eliberarea din robia Egiptului, trecerea Mării Roșii, hrănirea în pustie, biruințele asupra neamurilor păgâne, se întorsese împotriva Celui ce îi dăduse viață, preferând idolii de aur și petrecerile păgâne.
Mustrarea păcatului și chemarea la pocăință
În acest context, Sfântul Prooroc Amos vine ca o flacără arzătoare a adevărului. El nu se teme să înfrunte corupția, să mustre nedreptatea și să strige împotriva păcatului, chiar dacă aceasta îi va aduce persecuție și moarte. Prorociile sale sunt directe, fără înflorituri, dar pline de putere. El nu cruță pe nimeni: nici pe bogații lacomi care asupresc pe cei săraci, nici pe femeile desfrânate, nici pe preoții care slujesc idolilor, nici pe împăratul care îngăduie asemenea urâciuni.
Prin glasul său, Dumnezeu osândește nu doar pe Israel, ci și pe popoarele din jur: Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon și Moab. Dar cea mai grea condamnare vine asupra lui Israel, căci, deși era popor ales, s-a întors de la Dumnezeu. Amos exprimă limpede acest adevăr: „«Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pământului; pentru aceasta vă voi pedepsi pe voi pentru toate fărădelegile voastre. ” (Amos 3, 2).
Chemarea la pocăință este profundă și stăruitoare. Proorocul îndeamnă la întoarcerea sinceră spre Dumnezeu, la renunțarea la jertfele idolatre și la trăirea dreptei credințe. El cere dreptate, milă și sinceritate: „Urâţi răul şi iubiţi binele şi hotărâţi judecata cea dreaptă la porţi, poate că Domnul Dumnezeu Savaot Se va milostivi de cei rămaşi ai lui Iosif. ” (Amos 5, 15).
Prigoana și moartea proorocului
Mesajul lui Amos tulbura liniștea fățarnică a slujitorilor idolatri și neliniștea celor ce trăiau în păcat. Amasia, marele preot idolatru din Betel, îl vede ca pe o amenințare și încearcă să-l discrediteze înaintea regelui. Când nu reușește să-l înfrângă prin intrigi, începe să-l bată, să-l alunge, să-l umilească. Cu toate acestea, Amos nu încetează a predica. Ca și proorocii de mai târziu, el se dovedește un martir al adevărului.
În cele din urmă, fiul lui Amasia, mânat de ură, îl lovește pe Amos cu un toiag în frunte, provocându-i o rană mortală. Proorocul este dus în satul său natal, Tecoa, unde, după două zile de suferință, își dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel, Amos moare ca un mucenic, apărând cu prețul vieții sale dreapta credință și voia lui Dumnezeu.
Mesajul veșnic al Proorocului Amos
Cartea Proorocului Amos, inclusă în Vechiul Testament, este de o frumusețe și forță rară. În cele nouă capitole, cititorul descoperă nu doar mustrări și amenințări, ci și speranță. Ultimele versete sunt o promisiune a restaurării: „În ziua aceea voi ridica cortul cel căzut al lui David şi voi drege spărturile lui şi dărâmăturile le voi ridica la loc şi-l voi zidi ca în vremurile cele dintru început; ” (Amos 9, 11). Această prorocie este o trimitere tainică la venirea lui Mesia, Hristos Domnul, Care va aduce mântuirea și pacea adevărată.
Sfântul Amos rămâne un model de credință, curaj și statornicie. El ne amintește că Dumnezeu cheamă nu pe cei aleși după criterii omenești, ci pe cei smeriți, ascultători și pregătiți să-I urmeze glasul. Ne arată că în fața păcatului nu putem rămâne indiferenți, iar adevărul trebuie rostit chiar și atunci când aduce prigoană.
Amos, proroc pentru timpurile noastre
Mesajul Sfântului Amos este deosebit de actual. Trăim într-o lume în care idolatria ia forme noi, iubirea de arginți, goana după plăceri, îndepărtarea de Dumnezeu. Se prăznuiește păcatul, iar adevărul este adesea disprețuit. În acest context, glasul lui Amos răsună ca o chemare la trezire: „Căutaţi binele şi nu răul, ca să fiţi vii şi aşa Domnul Dumnezeu Savaot va fi cu voi precum ziceţi că este. ” (Amos 5, 14).
Biserica ne învață că rugăciunea, pocăința și viețuirea în Hristos sunt căile spre viață veșnică. Proorocii nu au fost doar oameni ai vremurilor lor, ci purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu pentru toate generațiile. Ei ne învață să iubim dreptatea, să ne smerim și să nu ne temem de suferință atunci când mărturisim adevărul.
Sfântul Prooroc Amos, deși simplu păstor, a devenit trâmbița judecății și a pocăinței în mijlocul unui popor căzut
Cu viață curată și suflet viteaz, el a împlinit voia Domnului până la moarte, iar pilda lui strălucește peste veacuri. Să-l cinstim cu evlavie și să-i urmăm curajul, chemând și noi lumea la Adevăr, cu dragoste și cu puterea Duhului Sfânt. Amin.
Condacul Sfântului Proroc Amos
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi lumii…
Curăţindu-ţi prin Duhul inima cea strălucitoare de lumină, Mărite Prorocule Amos, ai primit de sus harul prorociei şi la margini cu mare glas ai strigat: Acesta este Dumnezeul nostru şi nu se va adăuga altul către Dânsul.
Troparul Sfântului Proroc Amos
Glasul 2
A prorocului Tău Amos pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.