În rândul sfinților nevoitori ai Bisericii Ortodoxe, care prin viața lor au luminat întunericul acestei lumi, se numără și Sfântul Cuvios Lampadie, pomenit de Biserică în fiecare an la data de 5 iulie. Chip de nevoință aspră, strălucind cu lumina cerească și înțelepciunea de sus, Sfântul Lampadie s-a învrednicit de darul facerii de minuni, fiind tămăduitor al bolilor și izgonitor al duhurilor necurate. Viața lui este o pildă grăitoare despre cum iubirea față de Dumnezeu, însoțită de rugăciune, post și înfrânare, poate face dintr-un om un sfânt, o făclie aprinsă care călăuzește și luminează sufletele celor rătăciți.
Din pruncie, prieten al Domnului Iisus Hristos
Sfântul Cuvios Lampadie s-a născut în secolul al X-lea, într-o familie credincioasă din părțile Isauriei, o regiune din Asia Mică cunoscută pentru viața duhovnicească intensă și pentru mulțimea de sihaștri care s-au nevoit în munți și pustietăți. Încă din pruncie, sufletul lui a fost cuprins de dorința fierbinte de a-L urma pe Domnul Iisus Hristos. Nu s-a lăsat atras de frumusețile și ispitele acestei lumi, ci a alergat către singurătate și liniște, unde putea să vorbească în taină cu Dumnezeu.
Se spune despre el că și-a dat trupul supunerii duhului, adică a biruit pornirile firești ale trupului și și-a stăpânit patimile prin post aspru, prin priveghere și prin rugăciune neîncetată. Trupul i s-a topit prin nevoință, dar sufletul i-a fost întărit și luminat de harul Duhului Sfânt. Astfel, prin înfrânarea poftelor și prin rugăciuni dese și curate, el a devenit vas ales al harului dumnezeiesc.
Sihastru în peștera Irinopolisului
Locul nevoinței sale a fost o peșteră aproape de cetatea Irinopolis, un loc pustiu și neumblat de oameni, dar transformat de rugăciunile și lacrimile Sfântului Cuvios Lampadie într-un colț de Rai. Aici s-a luptat ani îndelungați cu asprimile firii, cu ispitele diavolești și cu gândurile care tulbură liniștea sufletească. Dar toate le-a biruit cu puterea rugăciunii și cu nădejdea neclintită în Domnul nostru Iisus Hristos.
Această peșteră, care fusese martoră a lacrimilor și a rugăciunilor lui, avea să devină, după mutarea sa la Domnul, loc de tămăduire și izvor de binecuvântare pentru toți cei care se apropiau cu credință. Moaștele sale, păstrate acolo, au fost și sunt izvorâtoare de minuni, ca mărturie a sfințeniei vieții sale și a milei lui Dumnezeu revărsate prin mijlocirea cuviosului.
Strălucire ca a soarelui
Despre Sfântul Cuvios Lampadie se spune că „a strălucit ca soarele” și „a luminat pe cei ce erau întunecaţi cu demonice înşelăciuni”. Această metaforă grăitoare ne arată nu doar sfințenia vieții lui, ci și lucrarea lui de călăuzire duhovnicească. Prin cuvântul său, dar mai ales prin viața sa curată și rugăciunea fierbinte, el a scos din întunericul înșelării sufletele chinuite de diavol. Demonii fugeau de el, iar cei posedați găseau alinare și eliberare. Era ca o făclie aprinsă în noaptea păcatelor, călăuzind spre lumina adevărului pe toți cei rătăciți.
Dar această strălucire nu era una pământească, ci o lumină duhovnicească izvorâtă din comuniunea profundă cu Dumnezeu. Cineva care l-ar fi întâlnit pe Sfântul Cuvios Lampadie în viață poate că l-ar fi văzut ca pe un simplu sihastru, îmbrăcat în zdrențe și cu fața arsă de post, dar cei cu ochi duhovnicești ar fi putut vedea în el slava tainică a unui om îndumnezeit.
Darul facerii de minuni
Una dintre trăsăturile sfințeniei recunoscute de Biserică este darul facerii de minuni. Și acest dar l-a avut din belșug Sfântul Cuvios Lampadie, atât în viața sa pământească, cât și după trecerea sa la Domnul. Credincioșii care îl căutau în viață plecau de la el vindecați de boli, întăriți în credință, eliberați de patimi sau chiar izbăviți de duhuri rele.
După adormirea sa, harul lucrător nu a încetat, ci s-a intensificat. Peștera în care s-a nevoit, în apropierea Irinopolisului, a devenit loc de pelerinaj pentru cei bolnavi și necăjiți. Mulți dintre aceștia au primit tămăduire trupului și alinare sufletului, atingându-se cu credință de moaștele cuviosului și cerându-i mijlocirea.
Astfel, viața și moartea sa nu au fost pierdere, ci câștig pentru toți cei care s-au apropiat cu credință de el. Într-o lume plină de suferință și întuneric, Sfântul Cuvios Lampadie s-a dovedit a fi un stâlp al adevărului, o lumină care nu se stinge și un izvor de nădejde.
Moștenirea duhovnicească
Deși despre Sfântul Cuvios Lampadie nu ni s-au păstrat multe detalii biografice, mărturiile despre sfințenia lui, recunoscută de Biserica Ortodoxă, sunt suficiente pentru a-i înțelege măreția sufletească. Într-o lume în care curentele moderne promovează confortul, plăcerea și desfătarea trupului, viața Sfântului Cuvios Lampadie ne cheamă la înfrânare, la rugăciune și la comuniune cu Dumnezeu.
El este chipul monahului adevărat, al omului care și-a biruit firea și s-a făcut locaș al Duhului Sfânt. El este modelul celui care nu se teme de singurătate, ci o caută pentru a-L întâlni pe Dumnezeu. El este dovada vie că sfințenia nu ține de faima lumii sau de faptele zgomotoase, ci de smerenie, tăcere, răbdare și dragoste de Hristos.
Chemare la rugăciune și pocăință
Viața Sfântului Cuvios Lampadie este o chemare pentru fiecare dintre noi. Ne îndeamnă să ne cercetăm conștiința, să ne lepădăm de patimi și să ne apropiem de Dumnezeu. Ne amintește că rugăciunea este izvorul întăririi, că înfrânarea este calea spre curăție și că smerenia deschide porțile cerului. El nu a fost episcop, nu a scris cărți și nu a condus mulțimi, dar a condus suflete către Dumnezeu prin tăcerea și nevoința sa.
Să ne rugăm, așadar, Sfântului Cuvios Lampadie, să mijlocească pentru noi la Tronul Domnului, să ne învețe să iubim rugăciunea, să prețuim curăția sufletului și să trăim în lumină. Să-i cerem ajutorul în lupta cu ispitele, în boală, în tulburări sufletești și în toată vremea vieții noastre.
Troparul Sfântului Cuvios Lampadie
Glasul 8
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Lampadie, duhul tău.