Ortodoxia prețuiește în mod deosebit femeile care, printr-o viață curată, smerită și plină de rugăciune, devin adevărate icoane ale virtuții și ale sfințeniei. Una dintre aceste bineplăcute lui Dumnezeu este Sfânta Cuvioasă Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul de la Muntele Minunat. Pomenirea ei, la data de 4 iulie, aduce în fața noastră un model de mamă creștină, de ascultătoare a voii divine și de slujitoare a celor săraci, bolnavi și neputincioși.
Nașterea și chemarea dumnezeiască
Sfânta Cuvioasă Marta s-a născut în Antiohia, într-o familie binecredincioasă, fiind crescută în frica lui Dumnezeu. De tânără, a arătat râvnă pentru feciorie și s-a hotărât să își închine viața curăției trupești și sufletești. Însă, Dumnezeu a avut alt plan pentru ea. Într-o vedenie cerească petrecută în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, Marta a primit porunca de a se supune părinților și de a se căsători. Ascultătoare și smerită, ea a primit acest cuvânt cu credință, împlinind astfel voia lui Dumnezeu, nu propria dorință.
Din această căsătorie binecuvântată s-a născut Sfântul Simeon, cel ce avea să ajungă mare nevoitor și stâlpnic, vas ales al Sfântului Duh. Ceea ce Marta nu a înțeles pe moment, s-a dovedit a fi rânduiala tainică a lui Dumnezeu: fecioria i-a fost păstrată prin curăția sufletească, iar sfințenia i-a fost dăruită prin nașterea și creșterea unui sfânt.
Văduvie și creștere duhovnicească
Nu a trăit mult alături de soțul său, căci a rămas văduvă curând după naștere. Această încercare nu a doborât-o, ci a întărit-o în lucrarea rugăciunii și a slujirii. A crescut cu grijă și rugăciune pe pruncul Simeon, învățându-l să urmeze calea sfințeniei. Asemenea prorociței Ana, care l-a dat pe Samuil în slujba Domnului, așa și Marta s-a rugat să fie vrednică de a-i dărui pe fiul său lui Dumnezeu.
Într-o vedenie înaltă, Marta s-a văzut pe sine înălțând pruncul la cer, zicând: „O, fiule, astfel am dorit să văd înălțarea ta … am aflat dar de la Dumnezeu, ca una ce m-am învrednicit a-I da rodul pântecelui meu”. Această viziune nu a fost decât o întărire cerească a misiunii ei de mamă a unui sfânt.
Chip al rugăciunii și al milei
Sfânta Cuvioasă Marta s-a făcut cunoscută prin viața sa desăvârșit bisericească. Mergea cu osârdie la toate slujbele, nu lipsea de la pravilele bisericești și era prima care intra în sfântul locaș și ultima care ieșea. Participa la privegheri, la sărbători și la slujbele de noapte, cu lacrimi de pocăință și smerenie. Se împărtășea cu vrednicie, fața ei strălucind de lumină după primirea Sfintelor Taine, semn al curăției și al unirii cu Hristos.
Acasă, își petrecea nopțile în rugăciune, sculându-se înainte de miezul nopții, asemenea călugărilor. Își uda fața cu lacrimi, cugetând la Dumnezeu neîncetat. Iubirea sa pentru Creator era întreagă, curată, lipsită de vreo împărțire.
În paralel cu viața de rugăciune, Marta era neobosită în faptele milei: hrănea pe cei flămânzi, îmbrăca pe cei goi, îngrijea bolnavii și îi pregătea pe morți pentru înmormântare. Lucra cu mâinile sale haine albe pentru cei care primeau botezul, fiind plină de o blândețe, răbdare și smerenie rar întâlnite. Nu se mânia niciodată, nu grăia în deșert, iubea tăcerea și păstra pacea între oameni. Era făcătoare de pace și învățătoare a vieții curate, un adevărat far duhovnicesc în vremea sa.
Maică duhovnicească și sfătuitoare a unui sfânt
În ciuda minunilor care se făceau prin fiul ei, Marta nu se mândrea. Din contră, cu frică de Dumnezeu, îl sfătuia pe Cuviosul Simeon să se păzească de cursele vrăjmașului, să-și aducă aminte de neputința firii omenești și să mulțumească lui Dumnezeu pentru harul revărsat asupra lui. Era un exemplu de mamă înțeleaptă, fără egoism, iubitoare de sfințenie, plină de discernământ duhovnicesc.
Sfântul Ioan Botezătorul, ocrotitorul ei, i-a vestit prin vedenii că nu va fi părăsită niciodată, fiind în toată vremea mijlocitoare pentru ea înaintea lui Dumnezeu. Iar când se apropia de sfârșitul vieții, cu un an mai înainte, i s-a arătat o mulțime de îngeri care i-au vestit ceasul adormirii. Marta și-a sporit nevoințele, și-a adâncit rugăciunea și s-a pregătit cu toată râvna pentru trecerea la cele veșnice.
Adormirea și slava cerească
După o viață plină de fapte bune și rugăciune, Sfânta Cuvioasă Marta a primit de la Dumnezeu moartea cea cu pace. Cu trei luni înainte de mutare la Domnul, și-a luat rămas bun de la fiul său, cerându-i binecuvântarea. Apoi s-a întors la Antiohia, și în ziua de 4 iulie, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, zicând: „Am luat mare dar de la Dumnezeu și sunt în lumină și bucurie negrăită.”
Trupul ei a fost dus cu cinste la Muntele Minunat, unde a fost îngropat lângă stâlpul fiului său. Popor mult, preoți și monahi au însoțit cu lumânări și psalmi această îngropare sfântă. Mulți au văzut cu ochii lor fața ei neschimbată, zâmbitoare, strălucind cu lumină cerească, ca o tânără vie.
Minuni și arătări după adormire
După trecerea sa la Domnul, Sfânta Cuvioasă Marta s-a arătat de multe ori celor bolnavi sau celor ce o cinsteau cu credință. Vindeca boli, alunga diavoli, lumina pe cei orbi, întărea pe cei slabi. Într-o vedenie, ea a spus unui frate că nu este între cei morți, ci între cei vii, și că se roagă pentru cei ce o cinstesc.
Una dintre cele mai cunoscute minuni a fost vindecarea unui tânăr care râsese de procesiunea cu trupul ei. Pentru această necuviință, a fost pedepsit cu amuțire și boală, dar, pocăindu-se și rugându-se la mormântul sfintei, s-a tămăduit.
Într-altă arătare, ea a spus unui bolnav că nu are nevoie de candelă la mormânt, dar că, atunci când oamenii o aprind, o obligă cu dragoste să se roage pentru ei. De atunci, candela de la mormântul ei a ars neîncetat.
Moștenirea duhovnicească
Sfânta Cuvioasă Marta rămâne un simbol al mamei sfinte, al femeii rugătoare, al sufletului închinat lui Dumnezeu în toată ființa. Prin smerenie, tăcere, milostenie, osteneală, post și rugăciune, a ajuns în ceata celor plăcuți lui Dumnezeu. Ea nu s-a sfințit doar pentru că l-a născut pe Sfântul Simeon, ci pentru că a urmat cu statornicie calea Evangheliei. Prin viața și moartea ei, ne arată că sfințenia este posibilă pentru oricine Îl iubește pe Dumnezeu cu toată inima.
Să ne rugăm Sfintei Cuvioase Marta, cu nădejde și încredere, ca, prin rugăciunile ei, să aflăm și noi milă, luminare și întărire întru viața noastră. Amin.
Condacul Sfintei Cuvioase Marta
Glasul 2
Pe cea întru rugăciuni…
În rugăciuni stând înaintea Domnului şi Preacuratei Fecioare, Născătoarei de Dumnezeu cântare şi laude aducându-i, Cinstită Marta, ai născut pe pruncul cel sfinţit, pe preaminunatul Simeon, pe luminătorul a toată lumea; cu care pururea roagă-te pentru noi toţi.
Troparul Sfintei Cuvioase Marta
Glasul 8
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Marta, duhul tău.