În viața Bisericii Ortodoxe, cinstirea sfinților ocupă un loc deosebit.
Ea nu este o simplă manifestare de respect față de oameni care au trăit în trecut, ci o mărturisire a lucrării harului lui Dumnezeu în lume. Sfinții sunt oameni care au răspuns chemării dumnezeiești cu toată ființa lor, devenind vase alese ale Duhului Sfânt și modele vii pentru toți credincioșii.
Privind la viața lor, creștinul descoperă ce poate deveni omul atunci când se unește cu Dumnezeu prin credință, rugăciune, smerenie și iubire. De aceea, Biserica îi cinstește pe sfinți, le sărbătorește pomenirea și îi așază înaintea credincioșilor ca exemple vrednice de urmat.
Sfântul Ioan de Kronstadt ne îndeamnă să stăm cu evlavie înaintea sfinților, conștientizând măreția lor duhovnicească și propria noastră neputință. Această atitudine nu trebuie să nască deznădejde, ci dorința sinceră de a ne îndrepta viața și de a urma calea pe care au mers ei către Împărăția lui Dumnezeu.
Sfinții, oameni ai cerului
Sfântul Ioan de Kronstadt spune că între sfinți și noi există o deosebire la fel de mare precum cea dintre cer și pământ. Această comparație arată înălțimea duhovnicească la care au ajuns cei plăcuți lui Dumnezeu.
Sfinții au trăit pe pământ asemenea nouă. Au avut trup, au cunoscut ispite, necazuri și suferințe. Totuși, prin lupta lor neîncetată împotriva păcatului și prin ascultarea de Dumnezeu, ei au dobândit o viață cerească încă din această lume.
Ei și-au curățit mintea prin rugăciune, și-au sfințit inima prin iubirea lui Dumnezeu și și-au supus voința voii dumnezeiești. În timp ce omul căzut este atras de plăcerile și grijile lumii, sfinții și-au îndreptat întreaga existență spre cele veșnice.
Această stare nu a fost rodul puterilor lor omenești, ci al harului lui Dumnezeu lucrător în ei. De aceea, sfinții sunt dovada vie că Evanghelia poate fi trăită și că poruncile lui Hristos nu sunt imposibile pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu.
Iubirea lor desăvârșită pentru Dumnezeu
Una dintre cele mai mari însușiri ale sfinților este iubirea lor neclintită pentru Dumnezeu. Ei L-au iubit pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lor, împlinind cea dintâi și cea mai mare poruncă.
În timp ce omul obișnuit este adesea stăpânit de iubirea de sine și de atașamentul față de cele trecătoare, sfinții au pus pe Dumnezeu mai presus de orice. Ei au renunțat la bogății, la slavă, la confort și chiar la propria viață pentru a rămâne credincioși lui Hristos.
Mulți dintre ei au părăsit lumea și au ales viața monahală. Alții au rămas în mijlocul oamenilor, dar și-au păstrat inima lipită de Dumnezeu. Toți însă au avut aceeași dorință: să facă voia Domnului și să dobândească împărăția cerurilor.
Iubirea lor pentru Dumnezeu s-a revărsat și asupra semenilor. Ei au ajutat pe cei săraci, au mângâiat pe cei întristați, au întărit pe cei slabi și s-au rugat neîncetat pentru întreaga lume. Astfel, sfinții au devenit icoane vii ale iubirii lui Hristos.
De ce trebuie să-i cinstim pe sfinți
Cinstirea sfinților este o datorie firească a fiecărui creștin. Dumnezeu Însuși i-a proslăvit pe aceștia prin harul Său, prin minunile săvârșite în viața lor și după trecerea lor la Domnul.
Atunci când ne închinăm înaintea icoanelor sfinților, nu ne închinăm materiei, ci îi cinstim pe cei reprezentați și, prin ei, pe Dumnezeu Care a lucrat în viața lor. După cum în familie cinstim fotografia unei persoane dragi, tot astfel cinstim și icoana sfântului care ne este ocrotitor și mijlocitor.
Biserica a păstrat această tradiție încă din primele veacuri. Creștinii se adunau la mormintele martirilor, le cinsteau moaștele și se rugau cerând ajutorul lor. Această practică nu este o invenție omenească, ci expresia comuniunii dintre membrii Bisericii luptătoare de pe pământ și cei ai Bisericii triumfătoare din cer.
Prin cinstirea sfinților, creștinul își amintește că scopul vieții sale este sfințenia. El înțelege că este chemat să urmeze aceeași cale a pocăinței și a iubirii de Dumnezeu.
Sfinții, modele pentru viața creștină
Nu este suficient doar să îi admirăm pe sfinți. Sfântul Ioan de Kronstadt subliniază că trebuie să căutăm să le urmăm viața și credința.
Fiecare sfânt ne oferă un exemplu concret. Martirii ne învață curajul mărturisirii credinței. Cuvioșii ne arată puterea rugăciunii și a postului. Ierarhii ne învață dreapta credință și dragostea pastorală. Drepții ne oferă pildă de viață curată și de ascultare față de Dumnezeu.
Citind viețile sfinților, descoperim cum au biruit ei patimile, cum au trecut prin încercări și cum au rămas statornici în credință. Aceste exemple ne încurajează și pe noi să luptăm împotriva păcatului și să nu ne pierdem nădejdea.
În fața ispitelor vieții moderne, modelele oferite de lume sunt adesea înșelătoare. De aceea, Biserica ne îndreaptă privirea către sfinți, adevărații eroi ai credinței și ai iubirii.
Sfinții, rugători și mijlocitori pentru noi
Un alt motiv pentru care trebuie să stăm cu evlavie înaintea sfinților este faptul că ei se roagă pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu.
Sfânta Scriptură ne arată că rugăciunea dreptului are mare putere înaintea lui Dumnezeu. Dacă rugăciunea celor drepți de pe pământ este atât de puternică, cu atât mai mult rugăciunea sfinților care se află în slava cerească.
Sfinții nu sunt despărțiți de noi prin moarte, deoarece în Hristos toți sunt vii. Ei continuă să participe la viața Bisericii și să poarte în rugăciunile lor nevoile credincioșilor.
De-a lungul veacurilor, nenumărate minuni au fost săvârșite prin mijlocirea sfinților. Bolnavi au fost vindecați, oameni aflați în primejdii au fost salvați, suflete deznădăjduite au primit mângâiere și întărire.
Atunci când ne rugăm sfinților, nu îi considerăm izvorul harului, ci mijlocitori înaintea lui Dumnezeu. Toată puterea și tot ajutorul vin de la Dumnezeu, însă El voiește să lucreze și prin prietenii Săi, sfinții.
Icoanele sfinților, ferestre către cer
În bisericile ortodoxe, chipurile sfinților sunt zugrăvite pretutindeni. Aceste icoane nu sunt simple opere artistice, ci mărturii ale prezenței lor în viața Bisericii.
Privind icoana unui sfânt, credinciosul își ridică mintea de la cele pământești către cele cerești. El își amintește că sfințenia este posibilă și că Dumnezeu lucrează în oameni.
Sfântul Ioan de Kronstadt amintește că în biserici sunt reprezentați prorocii, apostolii, mucenicii și toți cei care au mărturisit adevărul credinței prin viața și jertfa lor. Ei sunt martori veșnici ai puterii Evangheliei și stâlpi neclintiți ai Bisericii.
Prin icoane, credincioșii intră într-o comuniune tainică cu acești slujitori ai lui Dumnezeu și primesc îndemn spre rugăciune, smerenie și pocăință.
Sfinții sunt podoaba Bisericii și rodul cel mai frumos al lucrării harului dumnezeiesc în lume
Ei au biruit păcatul, au dobândit iubirea desăvârșită și au ajuns la măsura sfințeniei prin credință, rugăciune și nevoință.
De aceea, fiecare creștin este chemat să stea cu evlavie înaintea sfinților, să-i cinstească după vrednicia lor și să le urmeze credința și viața. Privind la exemplul lor, inima noastră se umple de nădejde și de dor după Dumnezeu, iar sufletul se întărește în lupta pentru mântuire.
Să ne apropiem cu dragoste de sfinții lui Dumnezeu, să le cerem rugăciunile și ajutorul, iar prin pilda lor luminoasă să ne străduim și noi să devenim fii ai luminii, pentru ca într-o zi să ne bucurăm împreună cu ei de vederea veșnică a lui Dumnezeu în Împărăția cerurilor, unde domnesc fără sfârșit iubirea, adevărul, pacea și bucuria cea veșnică.