Ultimul ritual (Thóra Gudmundsdóttir #1)—Yrsa Sigurðardóttir
Titlu original: Þriðja táknið (Þóra Guðmundsdóttir #1)
Traducerea: Sanda Munteanu
Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Thriller & Mystery
An apariție: 2007
Nr pagini: 400
Cotația Goodreads: 3,58
Rating personal: 4/5*
Harald Guntlieb, un tânăr german aflat la studii de masterat în Islanda, a fost ucis, cadavrul a fost mutilat grotesc şi o rună misterioasă i-a fost gravată pe trup; familia sa nu este mulţumită de ancheta poliţiei şi de concluziile acesteia, chiar dacă presupusul ucigaş a fost arestat la doar trei zile de la comiterea faptei.
Îşi doresc o altă abordare, un alt investigator, cu anumite calităţi, specificate clar, printre care şi o bună cunoaştere a limbii germane, având în vedere faptul că va trebui să colaboreze cu un fost poliţist din Munchen, Matthias Reich, trimis special în Islanda pentru această anchetă.
Aşa ajunge avocata Dora Gudmundsdóttir să se ocupe de un caz absolut halucinant, în care ingredientele principale sunt obsesia maladivă a lui Harald pentru vânătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu, tortură, execuţii, Malleus Maleficarum, magie neagră, runele magice, jocuri sexuale perverse şi altele asemenea.
„-Şi despre ce probleme neplăcute va trebui să vorbesc eu cu oamenii? Zâmbetul lui Matthias dispăru tot atât de repede pe cât apăruse. -Jocuri sexuale dubioase, cu risc de deces prin asfixie, tortură, masochism, ocultism şi alte comportamente deviante ale unor persoane nu tocmai normale.”
Malleus Maleficarum, una dintre cele mai rău-famate cărţi din istoria omenirii, tipărită prima oară în 1486, un manual pentru inchizitori care urmau să înveţe de acolo cum să recunoască şi să le pună sub scuzare pe vrăjitoare, este motivul pentru care Harald a ales să studieze în Islanda, el aflându-se pe urmele manuscrisului original, dispărut cu sute de ani în urmă.
Încă de la început, studiind dosarul personal al decedatului, întocmit cu meticulozitate nemţească, Dora întrevede anumite aspecte ciudate legate de viaţa lui Harald, în fotografiile de familie din copilărie şi în actele privind scurta, abrupt încheiata experienţă a acestuia în armata germană. Pe măsură ce ancheta înaintează iar relaţia dintre Dora şi Matthias se dezgheaţă, ba chiar devine fierbinte la un moment dat, amănunte din ce în ce mai şocante sunt scoase la iveală, atât de la anturajul extrem de dubios şi foarte reticent al celui ucis cât şi în urma reconstituirii unei călătorii întreprinse de acesta în nordul ţării.
De ce îmi plac romanele Yrsei Sigurðardóttir şi mi se par cu totul speciale? Suspansul se instalează încă de la început, îl dozează cu inteligenţă, menţinând mereu treaz interesul cititorului, pot spune chiar că metoda ei seamănă cu picătura chinezească, frânturi de informaţii incitante, descoperiri mai mult sau mai puţin terifiante ori ciudate au loc în fiecare capitol, mai ales spre finalul acestora, lăsându-te tot mai chinuit de curiozitate şi incapabil să laşi cartea din mână, chiar dacă investigatorii ei sunt perfect normali şi nu-şi croiesc drumul cu pumnul ori cu arma în mână, nici n-au pe urmele lor misterioase asociaţii secrete…
Are umor, nu un umor de să râzi cu gura până la urechi, totuşi observaţiile ironice şi autoironice ale eroinei reuşesc să îndulcească sobrietate şi asprimea oamenilor, locurilor şi a climei, aşa cum apar ele în majoritatea romanelor poliţiste scrise de nordici.
Alt motiv ar fi ca în fiecare volum se găseşte un amestec palpitant—şi de-acum familiar celor care i-au citit cărţile—de secrete adânc îngropate (uneori la propriu), păcate vechi ce erodează temeliile prezentului, crime bizare ce par a-şi trage seva din alte crime la fel de stranii comise în trecutul aproape uitat, ritualuri ancestrale şi superstiţii care dau culoare locală şi fiori de groază.
Iar cel mai important dintre toate—eroina, avocata divorţată, împărţită între îndatoririle de mamă care simte că nu se ocupă îndeajuns de mult de copiii ei (lucru oarecum adevărat dacă ne gândim la surpriza pe care i-o face fiul ei adolescent spre finalul cărţii) şi cazurile ieşite din comun în care o târăsc/împing clienţii ei. Păstrându-şi umorul şi sex-appeal-ul, investighează cu o graţie proprie prin peşteri, case bântuite, orăşele acoperite de lavă ori tabere geologice din Groenlanda.
Cei care au citit seria apărută la editura Trei ştiu despre ce vorbesc, le atrag însă atenţia fanilor ei că Ultimul ritual este de fapt primul volum al seriei Thóra Gudmundsdóttir, chiar dacă, din nu ştiu ce motiv, editura Humanitas a optat pentru varianta Dora.