Un tip special de țesut adipos, cunoscut sub numele de grăsime brună, ar putea avea un rol important în sănătatea metabolică și cardiovasculară. Un studiu amplu, realizat pe peste 100.000 de pacienți și publicat în revista Nature, a identificat asocieri între prezența acestui țesut și o prevalență mai redusă a diabetului de tip 2, a bolilor cardiace și a unor afecțiuni psihice. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că medicamentul losartan a crescut activitatea celulelor adipoase brune în experimentele realizate, deschizând noi direcții de cercetare pentru posibile tratamente metabolice.
Grăsimea corporală nu are un rol exclusiv în depozitarea energiei. În timp ce țesutul adipos alb stochează energia sub formă de grăsimi, țesutul adipos brun o utilizează pentru a produce căldură. Această diferență a atras atenția cercetătorilor, care încearcă să înțeleagă dacă activitatea grăsimii brune ar putea contribui la protejarea organismului împotriva unor boli asociate obezității.
Un nou studiu publicat în revista Nature analizează legătura dintre acest țesut și o gamă largă de afecțiuni. Cercetătorii au folosit datele medicale a 101.243 de pacienți, precum și instrumente de inteligență artificială pentru a evalua activitatea grăsimii brune și relația acesteia cu diferite rezultate medicale.
Rezultatele indică asocieri favorabile în special în cazul bolilor cardiometabolice. Totuși, acestea nu demonstrează că grăsimea brună previne în mod direct bolile respective și nici că activarea sa ar putea înlocui tratamentele consacrate.
Ce este grăsimea brună și de ce îi interesează pe oamenii de știință
Țesutul adipos brun, cunoscut și prin abrevierea BAT, de la denumirea engleză brown adipose tissue, are o funcție diferită de cea a grăsimii albe.
Grăsimea albă depozitează energia în organism și se găsește atât sub piele, cât și în jurul organelor interne. Acumularea grăsimii viscerale este asociată cu un profil metabolic mai puțin favorabil și cu un risc mai mare de afecțiuni precum diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare.
În schimb, grăsimea brună consumă energie pentru a produce căldură, printr-un proces numit termogeneză. Prezența sa la adulți a fost demonstrată în cercetări anterioare, iar studiile au indicat că persoanele la care acest țesut poate fi identificat prezintă, în general, o prevalență mai redusă a unor boli cardiometabolice.
Cu toate acestea, rolul exact al grăsimii brune în organismul uman nu este pe deplin înțeles. Cercetătorii încearcă să stabilească dacă efectele sale diferă în funcție de localizarea țesutului, cât de mult contează nivelul activității sale și dacă aceasta poate fi influențată în siguranță prin tratamente.
Noul studiu extinde cercetările anterioare prin analizarea unui număr mare de pacienți și prin evaluarea legăturilor dintre grăsimea brună și diagnostice din mai multe categorii medicale, nu doar cele asociate metabolismului.
Peste 100.000 de pacienți, incluși în analiza cercetătorilor
Pentru cercetare, echipa a analizat datele pacienților de la Memorial Sloan Kettering Cancer Center, folosind investigații PET-CT efectuate în perioada 2018-2024. Aceste examinări, realizate în scopuri clinice, au permis identificarea prezenței țesutului adipos brun.
Cercetătorii au reunit două grupuri de pacienți, ajungând la un total de 101.243 de persoane. Dintre acestea, 8.897 aveau țesut adipos brun identificabil, în timp ce 92.346 au fost încadrate în grupul fără grăsime brună detectabilă prin metoda utilizată.
Pentru a compara cât mai corect cele două grupuri, echipa a ținut cont de factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și temperatura exterioară din momentul investigației. Analizele au luat în considerare și alte caracteristici medicale, inclusiv informații despre cancer, tratamente și anumite categorii de medicamente.
Un element important al cercetării a fost utilizarea inteligenței artificiale. Cu ajutorul unui sistem de învățare automată, cercetătorii au măsurat semiautomat activitatea metabolică a grăsimii brune la 8.709 pacienți din grupul în care țesutul era prezent.
Această abordare le-a permis să depășească simpla clasificare a pacienților în funcție de prezența sau absența grăsimii brune și să analizeze dacă nivelul activității sale era asociat cu rezultate medicale diferite.
Legături cu un risc mai mic de diabet și boli cardiovasculare
Una dintre cele mai importante constatări a fost asocierea dintre prezența grăsimii brune și o prevalență mai redusă a mai multor boli cardiometabolice.
În analiza principalelor diagnostice, diabetul de tip 2 a avut una dintre cele mai puternice asocieri cu prezența țesutului adipos brun. Raportul cotelor a fost de 0,42, ceea ce indică o asociere cu cote mai mici de a avea acest diagnostic în grupul cu grăsime brună detectabilă, comparativ cu grupul de referință, după ajustările statistice realizate.
De asemenea, cercetătorii au identificat o asociere cu o prevalență mai redusă a bolii cardiace ischemice cronice. Au fost observate legături similare și în cazul tulburărilor metabolismului lipoproteinelor și al hipertensiunii arteriale primare.
Analiza a evidențiat și asocieri cu o prevalență mai redusă a insuficienței respiratorii, a ascitei și a unor afecțiuni psihice.
În rândul persoanelor la care a fost identificată grăsime brună, cercetătorii au observat cote mai mici pentru tulburările de anxietate, episoadele depresive și tulburările de somn.
În total, dintre cele 104 coduri de diagnostic care au prezentat inițial asocieri semnificative cu prezența grăsimii brune, 98 au rămas semnificative după ajustările statistice, iar 92 dintre acestea au indicat o prevalență mai redusă în grupul cu țesut adipos brun detectabil.
Aceste rezultate sugerează că relația dintre grăsimea brună și sănătate ar putea fi mai extinsă decât se credea anterior. Totuși, ele reprezintă asocieri statistice și nu demonstrează că prezența acestui țesut determină direct reducerea riscului de îmbolnăvire.
Inteligența artificială a ajutat la identificarea zonelor cu efecte diferite
Un alt element important al studiului a fost analiza activității grăsimii brune în funcție de localizarea sa în organism.
Acest țesut este distribuit în mai multe regiuni anatomice, iar cercetătorii au urmărit să stabilească dacă activitatea din anumite zone este asociată mai puternic cu indicatorii de sănătate.
În grupul de 8.709 pacienți analizați cu ajutorul inteligenței artificiale, echipa a evaluat activitatea metabolică totală și activitatea din diferite depozite de grăsime brună.
Rezultatele au arătat că o activitate metabolică totală mai ridicată era asociată cu cote mai mici pentru diabetul de tip 2, fibrilația atrială și flutterul atrial, boala coronariană și insuficiența cardiacă congestivă.
Asocierile au fost observate și după luarea în considerare a unor factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și temperatura exterioară.
Cercetătorii au identificat rezultate deosebit de interesante în cazul grăsimii brune din regiunea axilară, adică zona subrațului. O activitate mai ridicată în acest depozit a fost asociată cu cote mai mici pentru toate bolile cardiometabolice analizate, inclusiv pentru afecțiunile cerebrovasculare.
În aceeași regiune, activitatea mai mare a fost asociată cu o reducere progresivă a cotelor pentru hipertensiune arterială.
Grăsimea brună din regiunea supraclaviculară, aflată deasupra claviculelor, a fost asociată, la rândul său, cu cote mai mici pentru diabetul de tip 2 și boala coronariană, pe măsură ce activitatea metabolică creștea.
Aceste rezultate arată că localizarea țesutului adipos brun ar putea conta în relația sa cu sănătatea. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază importanța continuării studiilor pentru a înțelege mecanismele implicate și diferențele dintre regiunile anatomice.
Grăsimea brună, asociată cu un profil metabolic mai favorabil
Analizele de laborator au completat rezultatele obținute din dosarele medicale. Persoanele la care a fost identificată grăsime brună au avut, în medie, niveluri mai mici ale glicemiei, hemoglobinei glicate și trigliceridelor.
Hemoglobina glicată, cunoscută și sub abrevierea HbA1c, oferă informații despre nivelul mediu al glicemiei din ultimele luni. Prin urmare, diferențele observate în cazul acestui indicator au contribuit la conturarea unui profil metabolic mai favorabil în grupul cu țesut adipos brun detectabil.
Cercetătorii au identificat și niveluri mai ridicate ale colesterolului HDL, cunoscut drept colesterolul asociat transportului lipoproteinelor cu densitate mare.
Totuși, rezultatele nu au fost favorabile pentru toți indicatorii lipidici. Persoanele cu grăsime brună au prezentat și niveluri mai ridicate ale colesterolului total și ale colesterolului LDL. În schimb, colesterolul rezidual, calculat prin scăderea valorilor HDL și LDL din colesterolul total, a fost mai scăzut în acest grup.
De asemenea, pacienții cu țesut adipos brun au avut niveluri circulante mai mici ale peptidului natriuretic de tip B, un marker utilizat în evaluarea unor probleme cardiace.
Aceste constatări indică faptul că relația dintre grăsimea brună și sănătatea metabolică este complexă și nu poate fi descrisă printr-un singur indicator. Profilul general a fost mai favorabil pentru mai multe măsurători, însă unele rezultate necesită o interpretare atentă.
Legătura cu distribuția grăsimii în organism
Cercetătorii au analizat și relația dintre activitatea grăsimii brune și distribuția țesutului adipos alb.
Rezultatele au arătat că o activitate metabolică mai ridicată a grăsimii brune era asociată cu o suprafață mai mare a grăsimii subcutanate și cu o suprafață mai mică a grăsimii viscerale. De asemenea, a fost observat un raport mai mare între grăsimea subcutanată și cea viscerală.
Grăsimea subcutanată se află sub piele, în timp ce grăsimea viscerală este localizată în jurul organelor interne. Distribuția acestora este importantă în cercetarea metabolică, deoarece acumularea grăsimii viscerale este asociată cu un profil de sănătate mai puțin favorabil.
Asocierile au variat în funcție de regiunea în care era localizată grăsimea brună. În cazul depozitului axilar, cercetătorii au identificat cea mai puternică asociere negativă cu suprafața grăsimii viscerale și o asociere pozitivă pronunțată cu raportul dintre grăsimea subcutanată și cea viscerală.
Studiul nu demonstrează însă că activarea grăsimii brune modifică în mod direct distribuția grăsimii albe. Rezultatele descriu relații observate în datele analizate, care trebuie investigate în continuare.
Losartanul, un medicament care a atras atenția cercetătorilor
Pe lângă analiza datelor medicale, echipa a investigat și posibilitatea ca anumite medicamente să fie asociate cu prezența grăsimii brune.
Analiza utilizării medicamentelor a identificat o asociere pozitivă între administrarea blocantelor receptorilor angiotensinei și prezența acestui țesut. Cercetătorii au continuat investigațiile concentrându-se asupra losartanului, un medicament din această categorie.
Experimentele realizate au arătat că losartanul a crescut activitatea celulelor adipoase brune și consumul energetic al întregului organism, în condițiile testate.
Echipa a prezentat aceste rezultate drept o dovadă de concept pentru posibilitatea activării grăsimii brune prin intermediul unui medicament existent. Cercetătorii au investigat și mecanismul implicat, identificând un rol pentru receptorul PPARγ, implicat în reglarea unor procese metabolice.
Descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea unor noi direcții de cercetare privind reutilizarea medicamentelor existente pentru alte scopuri medicale.
Cu toate acestea, rezultatele nu înseamnă că losartanul poate fi recomandat în prezent pentru activarea grăsimii brune sau pentru prevenirea obezității, diabetului și bolilor cardiovasculare. Experimentele prezentate nu demonstrează că administrarea medicamentului produce aceleași efecte clinice la oameni și nici că ar reduce riscul de apariție a acestor boli.
Ce limite are cercetarea
Deși studiul include un număr mare de pacienți și utilizează instrumente de inteligență artificială pentru evaluarea activității grăsimii brune, rezultatele trebuie interpretate în contextul metodei de cercetare.
Analiza se bazează pe date medicale și identifică asocieri între prezența sau activitatea țesutului adipos brun și diferite diagnostice. Un asemenea tip de analiză nu poate demonstra, de unul singur, că grăsimea brună este cauza unui profil de sănătate mai bun.
În plus, pacienții incluși provin dintr-un centru oncologic, iar datele au fost colectate în contextul unor investigații medicale efectuate în scopuri clinice. Prin urmare, rezultatele nu pot fi transferate automat întregii populații.
Cercetătorii au ținut cont de numeroși factori care ar putea influența asocierile observate, dar astfel de ajustări statistice nu elimină toate incertitudinile.
În prezent, nu există medicamente aprobate și utilizate pe scară largă special pentru a valorifica beneficiile cardiometabolice asociate grăsimii brune. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă activarea acestui țesut poate deveni o strategie terapeutică sigură și eficientă.
Concluzie: un nou punct de plecare pentru cercetarea bolilor metabolice
Studiul publicat în Nature extinde cunoștințele despre grăsimea brună, arătând că prezența și activitatea sa sunt asociate cu o prevalență mai redusă a mai multor afecțiuni, în special a diabetului de tip 2 și a bolilor cardiovasculare. Analiza a identificat, de asemenea, legături cu unele afecțiuni psihice și cu indicatori metabolici.
Utilizarea inteligenței artificiale a permis cercetătorilor să examineze activitatea țesutului în diferite regiuni ale organismului și să identifice asocieri care ar fi fost mai dificil de evaluat la o asemenea scară prin metode tradiționale.
Experimentele cu losartan au oferit, la rândul lor, un punct de plecare pentru investigarea unor posibile modalități de activare a grăsimii brune.
Deocamdată, cercetarea nu demonstrează că acest țesut previne direct bolile analizate și nici că losartanul poate fi utilizat în acest scop. Rezultatele deschid însă noi direcții de studiu pentru înțelegerea relației dintre țesutul adipos, metabolism și sănătatea cardiovasculară.