,,Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! (Luca 11, 27)
Ortodoxia este, prin excelență, credința întrupării lui Dumnezeu și a iubirii Lui pentru oameni. În centrul acestei credințe stă taina Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, cea care L-a purtat în pântece și L-a hrănit pe Hristos-Dumnezeu cu laptele trupului său. Din această taină de negrăit s-a născut una dintre cele mai duioase și în același timp puternice icoane ale Ortodoxiei: Icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” (în grecește „Γαλακτοτροφούσα”).
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrophousa), aduce în inimile credincioșilor nu doar bucuria contemplării unui gest matern firesc, dar și o profundă mărturisire a adevărului că Mântuitorul Iisus Hristos a fost om adevărat, asemenea nouă în toate, afară de păcat.
Originea icoanei și darul profetic al Sfântului Sava cel Sfințit
Icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrophousa) are o poveste profund legată de Sfinții Părinți ai Bisericii și de lucrarea tainică a Duhului Sfânt. Ea a fost dăruită de Dumnezeu Bisericii prin grija și iubirea Sfântului Sava cel Sfințit (†532), întemeietorul Lavrei care îi poartă numele în pustiul de lângă Ierusalim.
Înainte de moartea sa, Sfântul Sava a lăsat un testament uimitor, prorocind că va veni un călugăr cu numele Sava din neamul sârbesc, căruia i se vor dărui toiagul de stareț și două icoane: „Galaktotrophousa” și „Tricherousa” – ambele de o profunzime dogmatică aparte.
Peste aproape opt sute de ani, profeția s-a împlinit în persoana Sfântului Sava al Serbiei (1175–1235), primul Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Fără a ști nimic despre testamentul marelui ascet, acesta a ajuns la Lavra din Țara Sfântă și, în timpul închinării sale la moaștele Sfântului Sava cel Sfințit, toiagul acestuia i-a căzut la picioare, semn dumnezeiesc. Călugării, uimiți, l-au întrebat cum se numește, și recunoscând împlinirea prorociei, i-au dăruit cu evlavie sfintele odoare.
Ajungerea icoanei în Sfântul Munte Athos și așezarea sa în Kareia
Sfântul Sava cel Sfințit sârbul, a dus icoana „Cea care alăptează” la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, așezând-o într-un metoc al mănăstirii, în Kareia, capitala administrativă a Athosului. Acest loc sfânt, numit și „Typikario” (de la „Typikon”, cartea de rânduieli a vieții monahale scrisă de Sfântul Sava cel Sfințit ), a devenit un punct de pelerinaj important. Chilia în care este păstrată icoana este cunoscută și ca „Casa tăcerii” sau „Paterița”, fiind un loc de adâncă liniște duhovnicească.
Un fapt unic în lumea ortodoxă este acela că icoana „Galaktotrophousa” este așezată în partea dreaptă a catapetesmei, în locul rezervat de obicei icoanei Mântuitorului Iisus Hristos. Această inversare simbolică transmite o taină: Maica Domnului nu este doar „Maica Vieții”, ci și „Hrănitoarea Vieții”, împărtășind, prin sânul său, firea umană a Fiului ei, Cel ce este Dumnezeu adevărat.
Sensul dogmatic și duhovnicesc al icoanei
Icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” nu este doar o reprezentare tandră, ci o mărturisire dogmatică profundă. Ea afirmă fără echivoc faptul că Domnul Iisus Hristos a fost om deplin, născut din femeie, hrănit de sânul mamei, supus tuturor condițiilor vieții omenești. Această realitate este esențială pentru mântuirea noastră: „Ceea ce nu este asumat, nu este mântuit”, spune Sfântul Grigorie Teologul.
În această lumină, icoana arată taina întrupării și a legăturii indisolubile dintre Dumnezeu și om. Maica Domnului devine astfel mijlocitoare între cer și pământ, între necreat și creat. Ea este vasul prin care Dumnezeu S-a făcut trup „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. ” (Ioan 1, 14).
Puterea rugăciunii și ajutorul oferit prin această icoană
Icoana „Cea care alăptează” (Galaktotrophousa) este cunoscută în rândul credincioșilor ca făcătoare de minuni, în special în ceea ce privește nașterea de prunci. Multe familii care nu puteau avea copii au dobândit, prin rugăciuni și lacrimi în fața acestei icoane, binecuvântarea nașterii. Femeile însărcinate se roagă înaintea acestei icoane pentru o naștere ușoară și pentru sănătatea pruncului. Maica Domnului răspunde cu milă celor care o cheamă cu inimă curată.
Prăznuirea icoanei și prezența sa în arta creștină
Icoana „Cea care alăptează” este sărbătorită liturgic în două zile din an: 12 ianuarie și 2 iulie. Această dublă prăznuire subliniază importanța ei și în evlavia popoarelor ortodoxe, mai ales în Grecia, Serbia și Rusia. În Rusia, de exemplu, există peste 260 de icoane cunoscute ale Maicii Domnului, fiecare legată de un loc, o minune sau o sărbătoare, iar „Galaktotrophousa” este între cele mai cinstite.
Din punct de vedere artistic, această reprezentare apare foarte devreme în iconografia creștină. Primele imagini se găsesc în catacombele din Roma, precum în Catacomba Priscillei. Se regăsesc și în Egipt, în pictura coptă, la Mănăstirea lui Ieremia din Sakkara sau în Bauit, precum și în manuscrise bizantine care păstrează miniaturi cu Maica Domnului alăptând Pruncul.
Mărturie a iubirii materne și a smereniei
Icoana Galaktotrophousa este și o mărturie a iubirii materne sfințite de harul dumnezeiesc. În cuvintele unei rugăciuni-imn scrisă de Sfântul Efrem Sirul, Maica Domnului se uimește înaintea Pruncului:
„Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta?”
Aceste cuvinte exprimă taina smereniei Maicii Domnului, dar și paradoxul Întrupării: Dumnezeu Se face Prunc și primește hrana din mâinile unei fecioare.
Icoana care hrănește și astăzi sufletele flămânde
Icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” este nu doar o mărturie teologică, ci și o mângâiere pentru cei aflați în nevoi. Ea ne învață că dragostea lui Dumnezeu s-a arătat nu în semne mărețe, ci în gesturi simple: un prunc la pieptul mamei, laptele oferit cu dragoste, grija pentru viață și pentru mântuire.
Astăzi, când omenirea este înfometată de sens, de afecțiune, de rădăcini spirituale, icoana aceasta ne arată calea: să fim smeriți, să fim aproape unii de alții, să ne hrănim sufletele din iubirea Maicii Domnului și din Trupul Fiului Ei, în Sfânta Liturghie.