Una dintre întrebările care au frământat mintea oamenilor din toate timpurile este aceasta: „Ce a fost înainte de Hristos?”.
Dacă Hristos este centrul istoriei, începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, atunci cum trebuie înțeleasă lumea de dinaintea venirii Sale în trup? Oare oamenii dinainte de Nașterea Domnului au fost lipsiți de lumina dumnezeiască? Sau Hristos lucra deja în lume, chiar dacă nu Se arătase încă în chip văzut?
La această întrebare răspunde cu multă înțelepciune și profunzime duhovnicească Sfântul Nicolae Velimirovici, arătând că înainte de Hristos a fost tot Hristos, iar după sfârșitul lumii va fi tot Hristos. Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu nu a început să existe odată cu Nașterea Sa din Fecioara Maria, ci El este veșnic, fiind „Cuvântul” prin Care toate s-au făcut.
Creștinismul nu Îl vede pe Hristos doar ca pe un mare învățător sau proroc apărut într-un anumit moment al istoriei, ci ca pe Dumnezeul Cel veșnic, Care există dinainte de toți vecii și Care lucrează necontenit pentru mântuirea lumii.
Hristos, Cuvântul cel veșnic al lui Dumnezeu
Sfânta Scriptură începe descoperirea acestei taine prin cuvintele Evangheliei după Ioan:
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” (Ioan 1, 1).
Acest „Cuvânt” este Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. El nu a început să existe în Betleem, ci exista din veșnicie împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Nașterea Sa în trup reprezintă doar momentul în care Dumnezeul nevăzut Se face văzut oamenilor.
De aceea, înainte de venirea Sa în lume, Hristos lucra deja prin proroci, prin drepți și prin toți cei care căutau adevărul. El era lumina care călăuzea omenirea spre mântuire. Toate profețiile Vechiului Testament, toate jertfele și toate simbolurile pregăteau venirea Sa.
Înțelepciunea dumnezeiască despre care vorbește Solomon, îngerul care îl oprește pe Avraam să-l jertfească pe Isaac, rugul aprins văzut de Moise, stâlpul de foc care conducea poporul ales prin pustie, toate acestea sunt semne ale prezenței și lucrării lui Hristos înainte de întrupare.
Domnul Însuși spune:
„Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.” (Ioan 8, 58).
Prin aceste cuvinte, Mântuitorul arată limpede că existența Sa nu este limitată de timp.
El nu spune „Eu am fost”, ci „Eu sunt”, folosind numele dumnezeiesc descoperit lui Moise în rugul aprins:
„Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: «Eu sunt Cel ce sunt». Apoi i-a zis: «Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!». ” (Ieșirea 3, 14).
Toată istoria lumii L-a așteptat pe Mesia
Întreaga istorie a omenirii dinainte de Hristos a fost o pregătire pentru venirea Lui. Poporul Israel a primit Legea și prorocii pentru a păstra vie nădejdea în Mesia. Prorociile despre Hristos sunt atât de numeroase și de clare, încât ele reprezintă o dovadă puternică a adevărului Evangheliei.
Prorocul Isaia vestește:
„Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit».” (Isaia 40, 5).
Tot el spune:
„Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz!” (Isaia 42, 13).
Aceste profeții s-au împlinit în Persoana lui Iisus Hristos. El este Mesia cel așteptat, Fiul lui Dumnezeu făcut Om pentru mântuirea lumii.
Sfântul Nicolae Velimirovici compară istoria lumii cu o mare dramă în care personajul principal nu apare de la început pe scenă, dar toate celelalte personaje vorbesc despre El și Îl așteaptă. Această imagine este foarte profundă. Toți prorocii, toți drepții și toate evenimentele importante ale Vechiului Testament sunt ca niște lumini care indică spre Hristos.
Moise vorbește despre El. David Îl cântă în psalmi. Isaia Îl vede ca pe Robul lui Dumnezeu Care va lua asupra Sa păcatele lumii. Daniel Îl numește „Fiul Omului”. Miheia profețește locul nașterii Sale în Betleem.
Astfel, înainte de Hristos a fost tot Hristos, fiindcă El era nădejdea lumii și sensul întregii istorii.
Hristos a lucrat prin proroci și drepți
Înainte de întrupare, Fiul lui Dumnezeu lucra nevăzut în lume. El îi inspira pe proroci și îi întărea pe cei drepți. Toți oamenii sfinți ai Vechiului Testament au trăit prin credința în Dumnezeu și prin așteptarea lui Mesia.
Despre Moise se spune că vorbea cu Dumnezeu, iar prorocii primeau descoperiri dumnezeiești despre vremurile viitoare:
„Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. ” (Ieșirea 33, 11) Aceste descoperiri veneau prin lucrarea Logosului dumnezeiesc, adică prin Fiul lui Dumnezeu.
Prorocii nu erau sursa adevărului, ci slujitorii adevărului. Ei pregăteau calea pentru venirea lui Hristos, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, ultimul și cel mai mare dintre proroci.
Domnul spune despre iudei:
„Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5, 39).
Întregul Vechi Testament mărturisește despre Hristos. Chiar dacă numele Lui nu apare pretutindeni în mod direct, duhul lor este plin de prezența Sa.
Hristos, Începutul și Sfârșitul
Când iudeii L-au întrebat pe Iisus cine este, El le-a răspuns:
„Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.” (Ioan 8, 25).
Acest răspuns cuprinde o taină uriașă. Hristos este începutul creației, începutul vieții, începutul adevărului și începutul mântuirii. Nimic nu există fără El.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.” (Coloseni 1, 16).
Așadar, lumea nu doar că a fost creată prin Hristos, ci își găsește în El și scopul final. Întreaga existență are sens numai în legătură cu Dumnezeu.
În cartea Apocalipsei, Mântuitorul spune:
„Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.” (Apocalipsa 1, 8).
Alfa și Omega sunt prima și ultima literă a alfabetului grec. Prin aceasta, Hristos arată că El cuprinde totul: începutul, mijlocul și sfârșitul lumii.
Tot El spune:
„Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.” (Apocalipsa 1, 18).
Aceste cuvinte ne arată că Hristos este biruitorul morții și Stăpânul veșniciei.
Hristos după sfârșitul lumii
După cum înainte de Hristos a fost tot Hristos, tot astfel și după sfârșitul lumii va fi tot Hristos. El va veni iarăși în slavă pentru a judeca lumea și pentru a întemeia împărăția cea veșnică.
Sfânta Evanghelie vorbește limpede despre a doua venire a Domnului:
„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Matei 24, 30).
Venirea Sa nu va mai fi smerită, ca în Betleem, ci plină de putere și de slavă. El va veni ca Judecător drept, dar și ca Mântuitor al celor ce L-au iubit.
Pentru creștini, istoria nu este un șir întâmplător de evenimente, ci un drum care merge spre întâlnirea finală cu Hristos. El este centrul timpului și al veșniciei.
Marea taină a existenței
Mintea omenească nu poate cuprinde pe deplin această taină. Cum poate Dumnezeu să fie din veșnicie? Cum poate Fiul lui Dumnezeu să existe înainte de toate timpurile și totuși să Se nască în istorie?
Sfântul Nicolae Velimirovici răspunde cu multă simplitate: dacă un fluture este deja o taină pentru om, cu atât mai mult Creatorul fluturelui.
Taina lui Dumnezeu nu poate fi explicată în întregime prin rațiune, ci se descoperă prin credință și prin trăirea duhovnicească. Omul nu este chemat să-L înțeleagă pe Dumnezeu în mod deplin, ci să-L iubească și să se apropie de El.
Hristos este veșnic, iar iubirea Sa pentru lume este veșnică. El a lucrat înainte de întrupare, a venit în lume pentru mântuirea oamenilor și va veni din nou în slavă.
Întrebarea „Ce a fost înainte de Hristos?” își găsește răspunsul în însăși descoperirea dumnezeiască: înainte de Hristos a fost tot Hristos
Fiul lui Dumnezeu exista din veșnicie și lucra în lume înainte de întruparea Sa. Prorocii L-au vestit, drepții L-au așteptat, iar întreaga istorie a omenirii a mers spre momentul venirii Sale.
După cum El este începutul tuturor lucrurilor, tot astfel El va fi și sfârșitul lor. Hristos este Alfa și Omega, Domnul timpului și al veșniciei.
Pentru creștinul ortodox, această învățătură aduce multă pace sufletească. Ea ne arată că lumea nu este lipsită de sens și că Dumnezeu nu a părăsit niciodată omenirea. Dintru început și până la sfârșit, Hristos este prezent, lucrător și iubitor de oameni.
De aceea, orice om care caută adevărul trebuie să-L caute pe Hristos, fiindcă în El se află începutul vieții, sensul existenței și bucuria veșnică.
Pace și lumină tuturor celor care Îl caută cu inimă curată pe Domnul Iisus Hristos.