O colecție neobișnuită de stele ar putea reprezenta rămășițele unei galaxii pitice care a fost absorbită de Calea Lactee în urmă cu aproximativ 10 miliarde de ani, potrivit unui nou studiu care ar putea rescrie înțelegerea evoluției galaxiei noastre.
Astronomii au numit această posibilă galaxie primordială „Loki”, inspirându-se din zeul nordic al înșelăciunii, sugerând tocmai natura „ascunsă” a acestor urme cosmice, dificil de identificat până acum în structura complexă a Căii Lactee, scrie cnn.
Descoperirea a fost realizată prin analiza unui grup de stele sărace în metale, situate neobișnuit de aproape de discul galactic — regiunea densă și în rotație a galaxiei, unde se află majoritatea stelelor. Studiul a fost publicat în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Calea Lactee nu a fost dintotdeauna o structură uriașă. Astronomii consideră că a început să se formeze acum aproximativ 12 miliarde de ani, crescând treptat prin fuziunea cu numeroase galaxii pitice. Totuși, dimensiunea sa inițială și modul exact în care s-a format rămân încă subiecte deschise în cercetare.
Pentru a reconstrui această istorie, cercetătorii caută „piese lipsă” sub forma stelelor vechi, cu conținut scăzut de elemente grele. Aceste stele sunt considerate adevărate fosile cosmice, deoarece păstrează în compoziția lor chimică informații despre primele generații de stele din Univers.
În mod surprinzător, grupul identificat nu se află în haloul galactic, unde sunt de obicei căutate astfel de stele vechi, ci în apropierea discului galactic — o zonă considerată anterior prea „tânără” și prea bogată în stele metalice pentru a mai ascunde astfel de relicve.
Cercetătorii au identificat aproximativ 20 de stele sărace în metale folosind datele colectate de telescopul spațial Gaia al Agenției Spațiale Europene, care a cartografiat mișcarea a miliarde de stele din galaxie. Analizele ulterioare realizate cu instrumente de mare precizie au arătat că aceste stele au compoziții chimice similare și se află la aproximativ 7.000 de ani-lumină de Sistemul Solar.
Această uniformitate chimică sugerează că ar putea proveni din aceeași galaxie pitică antică, înghițită de Calea Lactee în primele etape ale formării sale. Dacă ipoteza se confirmă, „Loki” ar putea reprezenta una dintre cele mai vechi și mai importante fuziuni din istoria galaxiei noastre.
Descoperirea este importantă deoarece indică faptul că urmele galaxiilor absorbite nu se află doar în haloul exterior, ci pot fi ascunse chiar în interiorul discului galactic, unde sunt mult mai greu de detectat din cauza densității mari de stele și praf cosmic.
Pe măsură ce noile observații continuă, astronomii cred că ar putea fi descoperite și alte „fragmente” similare, ceea ce ar putea rescrie harta evoluției timpurii a Calea Lactee și ar putea oferi o imagine mai clară asupra modului în care galaxiile mari cresc prin „hrănirea” cu structuri mai mici de-a lungul miliardelor de ani.
În concluzie, această descoperire aduce o piesă importantă într-un puzzle cosmic care rămâne departe de a fi complet. Posibilele rămășițe ale galaxiei pitice „Loki”, ascunse în apropierea discului Calea Lactee, sugerează că istoria formării galaxiei noastre este mult mai complexă decât se credea anterior și că procesele de fuziune care au construit-o nu s-au limitat doar la zonele periferice, ci au lăsat urme chiar în regiunile dens populate de stele.