În fiecare an, la data de 5 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește cu evlavie pe Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul, întemeietorul vieții monahale de obște în Sfântul Munte Athos, alături de cei șase ucenici ai săi, care au împărtășit aceeași râvnă duhovnicească și aceeași moarte mucenicească. Această cinstire se cuvine unui om ales de Dumnezeu pentru o lucrare mare, prin care pustia Athonului s-a transformat într-un liman al mântuirii pentru mii de suflete.
Nașterea și copilăria pruncului Avramie
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul s-a născut în jurul anului 930 în cetatea Trapezunt, din părinți dreptcredincioși și de neam bun. La botez a primit numele de Avramie. Încă din copilărie, Dumnezeu a rânduit viața lui într-un mod minunat: rămas orfan de ambii părinți de la o vârstă fragedă, a fost crescut de o monahie evlavioasă, rudă din partea mamei sale. Viața ascetică a acesteia a avut o profundă influență asupra pruncului, care nu se arăta interesat de jocurile lumești, ci de cele duhovnicești: copiii îl puneau mereu egumen, semn vădit al chemării sale lăuntrice.
Tinerețea și înțelepciunea lui Avramie
Ajuns la vârsta adolescenței, Avramie a fost dus la Constantinopol, unde a strălucit în învățătură și în viața morală. A fost remarcat de conducătorul militar Zefinezer și a fost primit în casa acestuia, unde și-a continuat studiile cu rezultate remarcabile. A deprins filosofia și retorica și, deși i s-au deschis căi spre cariere de prestigiu în împărăție, sufletul său tânjea după liniștea pustiei și după nevoință.
Deși trăia în lux, el refuza mesele bogate și dormea foarte puțin, stropindu-și fața cu apă rece pentru a birui somnul. Dădea hainele săracilor și, în ciuda tinereții, devenise pentru toți chip de virtute și smerenie.
Părăsirea lumii și intrarea în monahism
Dorind viața cea mai înaltă, Avramie s-a retras la mănăstirea de la Muntele Kyminas, unde egumen era vestitul Sfânt Mihail Maleinos, om cu viață sfântă și povățuitor desăvârșit. Aici a fost tuns în monahism și a primit numele Atanasie. Deja avansat în nevoințe, Atanasie a fost numit copist și paracliser, iar ascultările grele le primea cu inimă plină de bucurie și fără cârtire. Pentru ascultarea sa desăvârșită, era numit de frați „fiul ascultării”.
Mutarea la Sfântul Munte Athos
Dorind o viață și mai retrasă, Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul s-a mutat în Sfântul Munte Athos, pe atunci o pustie locuită de sihaștri. A trăit o vreme sub povățuirea unui bătrân pustnic, apoi s-a retras într-un loc retras, unde, prin descoperire dumnezeiască, a început zidirea unei biserici și a unui așezământ monahal.
Văzând că nu poate ridica singur locașul de rugăciune, și-a amintit de prietenia sa din tinerețe cu împăratul Nichifor Focas, care i-a oferit sprijin. Astfel, cu ajutorul împăratului, Atanasie a ridicat Marea Lavră, mănăstire ce avea să devină model de viețuire monahală în tot Athosul și în întreaga Ortodoxie.
Ocrotirea Maicii Domnului
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul a primit o făgăduință de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu că ea însăși va fi Stareța și ocrotitoarea Lavrei. Într-o vreme de mare lipsă de apă, Maica Domnului a izvorât apă dintr-o stâncă, răspunzând rugăciunii Cuviosului. Astăzi, acest izvor poate fi văzut în apropierea Mănăstirii Marea Lavră și este considerat izvor făcător de minuni.
Moartea mucenicească a Sfântului Cuvios Atanasie
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul nu a avut o moarte obișnuită, ci una mucenicească. În anul 1000 (sau după alte surse, 1003), în timp ce inspecta lucrările de zidire la cupola bisericii din Lavră, împreună cu șase ucenici ai săi, bolta s-a prăbușit și i-a îngropat pe toți.
Ucenicii săi, monahi virtuoși, proveneau din diferite părți ale lumii ortodoxe și au ales să-l urmeze pe Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul în viața monahală. Unul dintre ei, cu numele Daniil, a supraviețuit câteva zile sub dărâmături și a mărturisit că înainte cu puțin timp avusese o vedenie în care îl vedea pe Sfântul Atanasie conducându-i pe toți cei șase ucenici în palatele cerești. După o săptămână, Daniil s-a săvârșit și el în Domnul.
Din păcate, numele celorlalți ucenici nu s-au păstrat, dar Biserica îi pomenește împreună cu Cuviosul, pentru că au fost uniți cu el nu doar în lucrarea duhovnicească, ci și în sfârșitul lor mucenicesc.
Lucrarea Cuviosului Atanasie pentru Sfântul Munte Athos și întreaga Ortodoxie
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul este considerat întemeietorul vieții de obște în Sfântul Munte Athos, iar Lavra sa este prima mare mănăstire organizată în chip canonic. Prin el, Athosul a căpătat o structură stabilă, iar viața monahală a fost rânduită după tipicul cenobitic (de obște), în locul viețuirii izolate, individuale.
El a îndurat multe ispite de la diavoli, de la oameni, dar și din partea altor monahi care nu acceptau înnoirile sale. Cu toate acestea, prin blândețea sa, prin rugăciunea neîncetată și prin ascultare, a biruit toate piedicile și a devenit un părinte duhovnicesc pentru întreaga comunitate athonită.
Moștenirea Cuviosului
După adormirea sa, Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul s-a arătat în vedenii și în visuri fraților din mănăstire. Uneori venea să-i mângâie, alteori să-i mustre, dar întotdeauna pentru a-i aduce mai aproape de Domnul Iisus Hristos. Marea Lavră, zidită de el, rămâne până astăzi unul dintre cele mai importante centre ale monahismului ortodox.
Viața sa sfântă, jertfelnicia, blândețea, înțelepciunea și mai ales curajul de a introduce viața de obște într-un loc al sihaștrilor au transformat Sfântul Munte Athos într-o „Grădină a Maicii Domnului”, unde mii de monahi își găsesc mântuirea.
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul este o lumină neînserată pe bolta sfinților Bisericii Ortodoxe
Prin el, Dumnezeu a rânduit în Athos o viață monahală curată și puternică, un model de viețuire pentru toți cei ce doresc să-L urmeze pe Domnul Iisus Hristos întru smerenie, nevoință și rugăciune. Alături de cei șase ucenici ai săi, el s-a învrednicit nu doar de o moarte mucenicească, ci și de o cunună nepieritoare în Împărăția Cerurilor.