În galeria marilor sfinți ai Bisericii Ortodoxe, o lumină aparte strălucește dinspre malurile Dunării, din Dacia Mediteraneană, acolo unde a păstorit timp de aproape o jumătate de secol unul dintre cei mai vrednici ierarhi ai veacurilor creștine timpurii: Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana. Prin viața sa sfântă, prin cuvântul său pătrunzător și prin opera sa misionară, acest sfânt ierarh a avut o contribuție de necontestat la consolidarea credinței creștine pe meleagurile daco-romane și la formarea identității spirituale a poporului român.
Originea și contextul istoric
Sfântul Ierarh Niceta a fost episcop în cetatea Remesiana, situată în actuala Serbie, nu departe de orașul Niș (anticul Naisus), într-un ținut deluros străbătut de râul Nișava. Încă din timpul împăratului Traian, Remesiana era o cetate importantă în cadrul provinciei Dacia Ripensis, parte a Daciei Mediteraneene. Aici, între anii 366 și 414, a slujit Sfântul Niceta, într-o perioadă dificilă, când năvălirile barbare tulburau pacea și ordinea imperiului roman.
De origine daco-romană, Sfântul Ierarh Niceta a fost un om al vremii sale, cunoscând atât limba latină, în care și-a redactat toate scrierile, cât și limba greacă, necesară în contextul multicultural al provinciei. Se presupune că o parte a formării sale teologice a avut loc în Apus, fiind influențat de cultura și spiritualitatea Bisericii latine, fapt ce transpare și din limpezimea și structura logică a scrierilor sale.
Lucrător neobosit al Evangheliei
Viața Sfântului Ierarh Niceta a fost o neîntreruptă slujire a Evangheliei lui Iisus Hristos. Fiind hirotonit episcop la o vârstă tânără, a primit cu râvnă și jertfelnicie misiunea de a încreștina popoarele barbare care locuiau la sudul Dunării, în special în zonele locuite de daci și traci, dar și de goți și slavi. Activitatea sa misionară s-a desfășurat într-un climat de nesiguranță, marcat de instabilitatea politică, dar și de prezența numeroaselor religii păgâne.
Prin predica sa pătrunzătoare, prin smerenia sa, dar și prin râvna arzătoare pentru Domnul Iisus Hristos, Sfântul Ierarh Niceta a reușit să cucerească inimile celor care până atunci trăiau în întunericul necredinței. A încreștinat prin Botez mulțime de oameni, formând comunități creștine înfloritoare. A ridicat biserici, a înființat așezăminte monahale și a format clerici vrednici, fiind un adevărat păstor și învățător al turmei lui Hristos.
Sfântul Paulin de Nola, contemporan și prieten al lui Niceta, i-a dedicat un imn de o rară frumusețe, în care descrie schimbarea petrecută în Dacia de sud datorită activității apostolice a acestuia:
„Munții nemișcați, care odinioară ascundeau tâlhari sângeroși,
Acum adăpostesc monahi, ucenici ai păcii …
Drepții acum locuiesc în peșterile
Care odinioară erau grote de tâlhari.”
Această mărturie este o confirmare istorică a transformării spirituale pe care Sfântul Ierarh Niceta a adus-o în rândul populației din regiune.
Contribuția teologică și literară
Activitatea Sfântului Ierarh Niceta nu s-a limitat la predica orală. A simțit nevoia de a lăsa în scris învățăturile de credință, pentru întărirea sufletească a celor ce se pregăteau să primească Botezul și pentru catehizarea celor botezați. Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Catehismul”, un compendiu de învățături ortodoxe prezentate într-un limbaj accesibil, dar profund, adresat în special celor ce urmau să devină creștini. Lucrarea a fost cunoscută și sub numele de „Cărticele de învățătură”, și este considerată una dintre cele mai vechi mărturii ale creștinismului în spațiul daco-roman.
Pe lângă acest catehism, Sfântului Ierarh Niceta i se atribuie și alte scrieri teologice valoroase: „Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru Iisus Hristos”, „Despre privegherea robilor lui Dumnezeu”, „Despre folosul cântării de psalmi”. Aceste lucrări arată un profund simț dogmatic, o claritate a expresiei și o fidelitate față de tradiția ortodoxă, combinate cu un ton cald, pastoral, apropiat de sufletul credincioșilor.
Imnografia, darul muzical al unui apostol
Una dintre cele mai mari contribuții ale Sfântului Ierarh Niceta este în domeniul imnografiei. Lui i se atribuie compunerea celebrei cântări „Te Deum laudamus”, cunoscută în limba română ca „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”. Acest imn, cu un profund conținut dogmatic și doxologic, este cântat și astăzi în slujbele Bisericii Ortodoxe la momente de sărbătoare sau mulțumire, păstrând în el vie flacăra credinței și a laudelor aduse Sfintei Treimi.
Imnul a fost ușor de învățat de către popor, fiind limpede în exprimare și bogat în conținut teologic. A pătruns pe teritoriul românesc prin intermediul misionarilor formați de Sfântul Ierarh Niceta și s-a transmis din generație în generație, ajungând până la noi ca o comoară liturgică de preț.
Un apostol al unității și continuității
Prin viața, misiunea și scrierile sale, Sfântul Ierarh Niceta a fost un factor de unitate spirituală în teritoriile de la sudul și nordul Dunării. A lucrat neobosit pentru păstrarea dreptei credințe și pentru consolidarea unei identități creștine în spațiul daco-roman, contribuind în mod esențial la romanizarea și creștinarea acestor teritorii.
Nu întâmplător, tradiția ortodoxă îl numește pe Sfântul Ierarh Niceta „Apostolul daco-romanilor”, pentru că el a fost unul dintre cei care au dus mai departe lucrarea începută de Sfinții Apostoli, punând temeliile duhovnicești ale viitorului popor român creștin.
Moștenirea și cinstirea sa
Sfântul Ierarh Niceta s-a mutat la Domnul la începutul secolului al V-lea, după ce a păstorit aproape 50 de ani, lăsând în urmă o Biserică vie, o comunitate creștină întărită în dreapta credință, dar și o operă scrisă ce a influențat teologia ortodoxă în spațiul daco-roman.
Biserica Ortodoxă îl pomenește cu evlavie pe 24 iunie (în unele calendare pe 7 ianuarie, împreună cu Sfântul Paulin de Nola). Prin canonizarea sa și prin includerea în sinaxarele ortodoxe, el este mărturisit ca unul dintre cei mai mari ierarhi și misionari ai Bisericii.
Astăzi, când Biserica se confruntă din nou cu provocări moderne și cu încercări de dezrădăcinare spirituală, chipul Sfântului Ierarh Niceta rămâne o icoană vie a slujirii jertfelnice, a misiunii autentice și a iubirii de neam și de Hristos. El este un model de ierarh, de învățător și de imnograf, un apostol al credinței, a cărui lucrare se cere redescoperită și urmată cu smerenie și curaj.
Troparul Sfântului Ierarh Niceta de Remesiana
Glas 4
Propovăduitor şi apărător al dreptei credinţe la multe neamuri te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Niceta şi cu smerenie ai câştigat pe cele înalte, bine chivernisind darul. Pentru aceasta, Părintele nostru, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne ocrotească de tot răul şi să ne mântuiască.