Tottenham Hotspur a pus capăt unei perioade de așteptare de 17 ani fără trofee, după ce a învins-o pe Manchester United cu scorul de 1-0 în finala Europa League, desfășurată la Bilbao, pe stadionul San Mamés.
Acest succes reprezintă nu doar o victorie pe teren, ci și o eliberare emoțională pentru fani și jucători, care s-au luptat ani întregi cu eticheta de „echipă care nu finalizează”. A fost primul trofeu european al clubului de la câștigarea Cupei UEFA în sezonul 1983-1984.
Partida a început sub semnul echilibrului și al impreciziei, cu ambele echipe incapabile să impună ritmul sau să creeze ocazii clare. A fost nevoie de o fază norocoasă pentru ca tabela să se deblocheze. În minutul 42, o centrare a mijlocașului Pape Sarr a fost deviată de apărătorul Luke Shaw și a ajuns, cu un ultim contact, la Brennan Johnson, care a împins mingea în poartă. Golul a venit pe fondul unui joc tensionat, dar lipsit de inspirație în prima repriză.
În repriza secundă, Manchester United a presat pentru egalare, însă Tottenham a rezistat eroic. Momentul definitoriu al meciului a fost oferit de fundașul Micky Van de Ven, care a salvat în mod spectaculos un gol ca și făcut în minutul 62, respingând acrobatic cu o „foarfecă” o minge trimisă cu capul spre poarta goală de Rasmus Højlund, după o gafă a portarului Vicario.
Portarul italian și-a luat revanșa în ultimele minute, intervenind decisiv în fața lui Garnacho și apoi în fața lui Shaw, păstrând avantajul minim și asigurând victoria finală.
Prin această victorie, Spurs nu doar că își recapătă prestigiul pierdut, ci și obține calificarea directă în Liga Campionilor pentru sezonul viitor – o performanță remarcabilă, în condițiile în care echipa s-a zbătut în partea inferioară a clasamentului Premier League în acest sezon, ocupând un modest loc 17.
Manchester United nu stă mai bine – se află imediat deasupra, pe locul 16, într-un sezon considerat dezastruos pentru ambele cluburi. Tocmai de aceea, victoria din Europa League a fost primită cu atât mai intens de către jucători și suporteri.
„Nu ne mai pasă de cum a fost sezonul în campionat. Tot ce contează este că am câștigat ceva. E pentru fani, pentru toți cei care ne-au susținut în toți acești ani fără trofee,” a declarat Brennan Johnson, vizibil emoționat, cu steagul Țării Galilor pe umeri.
Pentru antrenorul Ange Postecoglou, această victorie este o confirmare a viziunii sale. Deși criticat intens pentru evoluțiile slabe din campionat, australianul a rămas încrezător, susținând încă din toamnă că „va câștiga ceva în al doilea său sezon, așa cum a făcut și în alte cluburi”.
„Nu era o laudă, era o declarație de intenție. Știam că trebuie să câștigăm ceva pentru a schimba cu adevărat acest club. Să terminăm pe locul 3 n-ar fi însemnat nimic. Dar un trofeu, da – asta schimbă totul”, a spus Postecoglou după meci.
Această victorie a fost cu atât mai specială cu cât Son Heung-min, căpitanul lui Tottenham, a devenit primul lider de echipă din Coreea de Sud care câștigă un trofeu european major. Performanța sa adaugă un plus de simbolism și prestigiu acestui triumf.
Tottenham nu doar că a cucerit un trofeu, ci și-a rescris propria poveste. După ani de eșecuri și glume din partea rivalilor, echipa din nordul Londrei poate în sfârșit să răspundă prin fapte. Europa League 2025 rămâne, astfel, o bornă memorabilă în istoria clubului – începutul unui nou capitol, în care Tottenham nu mai este doar „aproape”, ci cu adevărat campioană.