Simptomele post-COVID, prevalența acestora și durata până la rezolvare sunt diferite de cele observate după gripă sau pneumonie, susțin cercetătorii de la Universitatea din Texas, care au analizat mai detaliat fenomenul long COVID.
Echipa de cercetători a examinat datele despre sănătate ale pacienților adulți din Statele Unite, asigurați prin Medicare Advantage și asigurări comerciale, care au fost diagnosticați cu COVID-19 simptomatic în 2020 (121.205 pacienți) și grupuri similare de pacienți cu gripă (20.844) și pneumonie (29.052), diagnosticați înainte de pandemie. Simptomele au fost evaluate la 1, 3 și 6 luni după diagnostic.
Rezultatele studiului au fost publicate ieri în jurnalul PLOS One.
Evoluția simptomelor după 1, 3 și 6 luni
După 1, 3 și 6 luni post-diagnostic, probabilitatea de a prezenta orice simptom în grupul pacienților cu gripă, comparativ cu grupul celor infectați cu COVID-19, a fost de 0,77, 0,77 și respectiv 0,68. În schimb, pentru pacienții cu pneumonie, probabilitatea era de 2,24, 2,41 și 2,46, ceea ce indică un risc de două ori mai mare la aceleași intervale de timp.
Simptomele cele mai frecvente care persista după 4 săptămâni post-infecție în rândul pacienților cu COVID-19 au fost oboseala (25,4%), dificultățile de respirație (24,7%) și durerile articulare (24,7%). În cazul pacienților cu gripă, cele mai frecvente simptome au fost durerile articulare (19,8%), oboseala (18,2%) și tusea (17,7%). În grupul cu pneumonie, dificultățile de respirație (42,2%), oboseala (34,8%) și tusea (33,9%) au fost cele mai frecvente simptome.
Probabilitatea de a prezenta orice simptom nu a variat semnificativ între nivelurile de severitate 4 și 3 ale bolii, însă probabilitatea pentru nivelurile de severitate 5, 6, 7 și 8 a fost de 1,12, 1,16, 1,46 și respectiv 2,64 ori mai mare decât cea pentru nivelul 3.
Persistența simptomelor în cazurile severe
Cu cât timpul scădea de la diagnostic, cu atât doar cazurile cele mai severe (nivelurile de severitate 7 și 8) continuau să prezinte simptome. De exemplu, pentru nivelul 7, probabilitatea de a prezenta simptome comparativ cu nivelul 3 era de 1,19 și 1,10 la 3 și respectiv 6 luni. La fel, probabilitatea pentru nivelul 8 era de 1,84 și 1,53 la aceleași intervale de timp.
Condițiile medicale preexistente au dus la o probabilitate mai mare de apariție a simptomelor în toate momentele și pentru toate comorbiditățile. Dintre afecțiunile cronice, cele cu cea mai mare creștere a riscului de simptome după 4 săptămâni au fost artrita reumatoidă (probabilitate de 2,15), boala ischemică a inimii (probabilitate de 1,80) și astmul (probabilitate de 1,80).
Diferențele de prevalență a simptomelor
În general, comparativ cu pacienții de 80 de ani și mai mult, probabilitatea de a prezenta orice simptom după 4 săptămâni a fost mai scăzută pentru toate grupele de vârstă, cu excepția celor între 70 și 79 de ani, care nu au prezentat diferențe semnificative statistic.
Cercetătorii au observat diferențe clare în prevalența simptomelor și timpii de rezolvare, identificând că persistența acestora este un fenomen unic în cazul COVID-19. După ce au controlat pentru factori demografici și condiții preexistente, au descoperit că probabilitatea diagnosticării cu anxietate, „ceață mentală”, oboseală și dificultăți de respirație crește pe măsură ce severitatea COVID-19 avansează. Probabilitatea de a dezvolta oboseală pentru pacienții cu nivel de severitate 8 după 4 săptămâni era de 3,32 ori mai mare decât la nivelul 3, iar probabilitatea de dificultăți de respirație era de 3,07 ori mai mare. De-a lungul timpului, intensitatea acestor probabilități a scăzut, dar tendința a persistat.
Diferențe regionale și demografice
Regiunea de nord-est a Statelor Unite a înregistrat cele mai mari rate ale simptomelor persistente de COVID-19, cu excepția cefaleei, pentru care au fost raportate cele mai scăzute rate. Pacienții albi aveau o probabilitate mai mare de a suferi de anxietate sau oboseală decât cei din grupurile asiatice, afro-americane și hispanice. De asemenea, pacienții hispanici aveau cele mai scăzute probabilități de a prezenta ritmuri cardiace anormale persistente, „ceață mentală” și dificultăți de respirație.
„Am descoperit că simptomatologia COVID-19 nu poate fi descrisă perfect de simptomatologia observată în cazurile de gripă sau pneumonie”, au concluzionat autorii studiului. „Am identificat diferențe în prevalența simptomelor și în timpii de rezolvare, care caracterizează mai bine ‘long COVID’ și identifică faptul că persistența simptomelor este un fenomen unic asociat cu COVID-19.”
VEZI ȘI – ChoiceJacking – iOS și Android au fost ușor de învins timp de ani de zile