Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în data de 22 iunie pe Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor, unul dintre cei mai neînfricați apărători ai credinței ortodoxe din secolul al IV-lea. Trăitor într-o vreme tulburată de erezii, când însăși ierarhia Bisericii era adesea zdruncinată de influențele imperiale și de valurile arianismului, Sfântul Eusebiu s-a dovedit a fi un veritabil păstor al turmei lui Iisus Hristos, un model de statornicie în dreapta credință, un slujitor înțelept și neînfricat, un sfânt și mucenic.
Contextul istoric al vieții sale
Sfântul Eusebiu a trăit în perioada de după moartea marelui împărat Constantin cel Mare, într-o vreme în care erezia ariană se răspândise cu repeziciune în întreg Răsăritul, susținută de împărații vremii, în special de fiul lui Constantin, împăratul Constanțiu, și ulterior de Valens, amândoi simpatizanți ai arianismului. Această erezie, care tăgăduia dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu și Îl socotea ca pe o creatură superioară, dar nu de o ființă cu Tatăl, a fost osândită la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), dar a continuat să creeze tulburare vreme îndelungată în sânul Bisericii.
Sfântul Eusebiu era episcop al cetății Samosata, oraș situat în Siria, aproape de Eufrat, sub jurisdicția Patriarhiei Antiohiei. Era un ierarh învățat, cu profundă viață duhovnicească, având o râvnă arzătoare pentru apărarea dreptei credințe. A fost contemporan cu mari părinți ai Bisericii, precum Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie de Nazianz, alături de care a luptat împotriva influenței ariene în Biserică.
Alegerea Sfântului Meletie și curajul episcopului Eusebiu
Unul dintre cele mai importante momente din viața Sfântului Eusebiu a fost implicarea sa în alegerea Sfântului Meletie ca patriarh al Antiohiei. După ce Eudoxie, un susținător al arianismului, a părăsit scaunul patriarhal, s-a convocat un sinod la Antiohia pentru alegerea unui nou patriarh. Eusebiu, cunoscând virtutea și dreapta credință a lui Meletie, l-a susținut cu tărie, reușind să convingă inclusiv pe arienii care, necunoscând convingerile reale ale lui Meletie, au acceptat numirea acestuia.
Însă, la puțin timp după ce Meletie a urcat în scaun, el a început să învețe cu putere învățătura ortodoxă: că Fiul este deoființă cu Tatăl, născut din veci, nu făcut. Aceasta a provocat o mare tulburare în rândul arienilor, care l-au îndepărtat din scaun la doar treizeci de zile de la instalare. Sfântul Eusebiu, profund întristat de nedreptatea ce i s-a făcut, a părăsit în taină cetatea, continuând lupta pentru Ortodoxie.
Nevoințele și jertfa pentru dreapta credință
În fața prigoanelor, Sfântul Eusebiu nu s-a înfricoșat. S-a îmbrăcat în haine ostășești și a început să călătorească incognito în Siria, Fenicia și Palestina, până la Eufrat. Aici, în taină, cerceta comunitățile ortodoxe, întărea episcopii și preoții, hirotonea slujitori ai Bisericii, organiza viața liturgică și păstra flacăra dreptei credințe aprinsă în sufletele credincioșilor.
Această misiune a fost una de un curaj ieșit din comun, întrucât era urmărit de autoritățile ariene. Era un ierarh căutat de dușmanii adevărului, dar iubit și prețuit de popor, care îl considera un adevărat părinte și ocrotitor.
Când împăratul Valens a reluat prigoana împotriva ortodocșilor, Sfântul Eusebiu a fost exilat în Tracia, lângă Dunăre. Poporul din Samosata s-a ridicat cu mânie împotriva acestei nedreptăți, dar sfântul i-a îndemnat la pace, arătând un model de răbdare și încredere în voia lui Dumnezeu. El a spus cu smerenie că nu trebuie să se verse sânge pentru el, arătând prin aceasta noblețea sufletului său pastoral.
Întoarcerea și mucenicia
După moartea împăratului Valens (378), noul împărat Grațian a oferit libertate Bisericii Ortodoxe. Astfel, Sfântul Eusebiu s-a întors din exil în scaunul său episcopal din Samosata. Nu a avut însă parte de odihnă, ci a continuat cu și mai multă râvnă lucrarea sa apostolească. A vizitat din nou cetățile din jur, a hirotonit episcopi pentru eparhiile rămase fără păstori în urma prigoanelor și a lucrat cu sârguință pentru refacerea vieții bisericești.
În timpul unei astfel de misiuni, la Doliche, unde se afla pentru a sfinți pe un nou episcop, o femeie eretică l-a lovit în cap cu o țiglă grea aruncată de pe un acoperiș. Sfântul a fost grav rănit și, în puținele clipe rămase, a iertat-o pe cea care îi pricinuise moartea, urmând pilda Domnului Iisus Hristos: ,, Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.”(Luca 23, 34) și a Sfântului Arhidiacon Ștefan: ,,Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.”(Faptele Sfinților Apostoli 7, 60). Astfel, la anul 379, Sfântul Eusebiu a trecut la Domnul, mucenicește, rămânând pentru totdeauna în conștiința Bisericii ca unul dintre cei mai statornici și demni apărători ai Ortodoxiei.
Moștenirea Sfântului Eusebiu
Viața Sfântului Eusebiu este o icoană vie a mărturisirii curajoase, a discernământului duhovnicesc și a slujirii neobosite a Bisericii. Prin alegerea inspirată a Sfântului Meletie, prin curajul său în fața împăraților tiranici, prin smerenia sa în exil și prin activitatea sa neobosită de păstorire, el a devenit un reper de sfințenie pentru episcopii și clericii din toate timpurile.
Biserica îl cinstește cu titlul de Sfânt Sfințit Mucenic, pentru că și-a unit viața de slujitor cu jertfa sângelui, fiind martor (martyros) al adevărului până la capăt. Soborul și praznicul său se săvârșesc în biserica Sfântului Ioan Botezătorul din apropierea bisericii Adrianilor, acolo unde se cinstește memoria marilor păstori și martiri ai Ortodoxiei.
Învățăminte pentru credincioși
Viața Sfântului Eusebiu ne oferă mai multe învățăminte duhovnicești esențiale:
- Statornicia în credință, indiferent de împrejurări, Sfântul Eusebiu nu a făcut compromisuri. A preferat să riște viața și poziția sa decât să renunțe la adevărul dogmatic.
- Iubirea față de Biserică, episcopul Samosatei a fost un slujitor care a pus totul în slujba păcii, unității și mântuirii turmei lui Iisus Hristos.
- Răbdarea și iertarea, chiar în fața morții, sfântul nu și-a pierdut dragostea creștină. A iertat-o pe ucigașa sa, arătând duhul Evangheliei până în ultima clipă.
- Curajul apostolic, el a fost un misionar tainic, un episcop itinerant, un vestitor al adevărului în vremuri în care fiecare cuvânt ortodox putea atrage persecuția.
Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor, este o comoară a Ortodoxiei, un exemplu de ierarh care a iubit adevărul mai mult decât propria sa viață
Pomenirea sa nu este doar o rememorare istorică, ci o chemare la mărturisire, la râvnă, la apărarea dreptei credințe în fața tuturor rătăcirilor de azi.
Cântare de laudă la Sfinții Eusebie, Meletie și Pelaghie
Biserica fără păstori nu rămâne nicicând,
Nici fără suferință, nici fără eroi.
Când necurata sabie a noului Goliat s-a ridicat din nou,
Păstorul Samosatelor zid în fruntea turmei s-a pus.
Eusebie și Meletie cel împreună cu dânsul,
Ca două stele au strălucit, iar lângă ei, Pelaghie.
Ziloți ai Ortodoxiei ei au fost,
Sfinți slăviți ai Bisericii lui Hristos.
Pe atunci creștinii mureau pentru credința lor,
Sau chinuiau îndelung, ani în șir și o viață.
Chinul lor îndoit era:
Aici, de la necurații eretici,
Și de la împărații nebuni, din cealaltă parte.
Greu este sufletul a-ți păzi
Și adevărul lui Dumnezeu
Mereu sus a-L ține,
Când din toate părțile ești împresurat
De minciuni diavolești
Și de amenințarea cu moartea.
Dar printre neghine au răsărit și
Trei ierburi înmiresmate,
Busuioc nobil, imortelă și colilie aleasă,
Acești trei sfinți ierarhi,
Al căror nectar destul a fost
Pentru toată otrava lumii.
Eusebie ca un zilot viața și-a trăit,
Și moarte a luat mucenicească.
O, Sfinte Părinte Eusebie Ierarhe,
Plăcutule al lui Dumnezeu,
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu
Ca să se mântuiască sufletele noastre!
Condacul Sfântului Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Petrecând întru sfinţenie cu dreaptă credinţă şi trecând calea muceniciei ai stins jertfele cele idoleşti, Sfinţite Mucenice Eusebiu; ci ca unul ce ai îndrăznire către Hristos Dumnezeu, roagă-L ca să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.