În Biserica Ortodoxă, pe 3 iulie, este pomenit cu multă evlavie Sfântul Mucenic Iachint, un tânăr de doar douăzeci de ani, care, cu bărbăție și dragoste neclintită pentru Domnul Iisus Hristos, a ales moartea mucenicească în locul trădării credinței sale. Viața sa este o pildă de curaj, statornicie și sfințenie, mai ales pentru tinerii care doresc să Îl urmeze pe Domnul Iisus Hristos în lumea de astăzi, în care credința este adesea pusă la încercare.
Originea și viața la curtea împăratului
Sfântul Mucenic Iachint era de neam din Cezareea Capadociei și a trăit în timpul împăratului păgân Traian, care a domnit între anii 98–117. Tânărul Iachint slujea la curtea imperială cu dregătoria de cubiculariu, adică postelnic, adesea în apropierea împăratului, fiind chemat să îndeplinească slujiri apropiate și delicate. În ciuda tinereții sale și a ispitirilor din jur, Sfântul Mucenic Iachint ducea o viață curată, cumpătată și înfrânată, păzind poruncile lui Dumnezeu și rugându-se în taină cu osârdie.
În acea perioadă, împăratul Traian a poruncit ca toți cetățenii imperiului să aducă jertfă zeilor păgâni. Cei ce refuzau erau pedepsiți aspru. Cu toate că Traian era un om luminat în privințe lumești, în cele ale credinței era orb, socotind jertfa idolilor ca datorie supremă a cetățenilor săi. Sub această presiune, creștinii erau vânați și torturați.
Denunțarea și judecata
Într-una dintre zilele dedicate jertfelor idolatre, împăratul și întreaga curte se aflau la ospăț, cinstind pe zeii mincinoși ai păgânătății. Sfântul Mucenic Iachint, știind că participarea sa ar însemna trădarea Domnului Iisus Hristos, s-a retras într-o cameră a palatului și s-a rugat în taină. Un alt postelnic, numit Urvechie, i-a auzit rugăciunea și, mișcat de invidie sau frică, l-a pârât împăratului. Acesta a poruncit imediat să fie adus Iachint la ospăț.
În fața împăratului și a celor de față, Sfântul Mucenic Iachint a fost silit să guste din cărnurile jertfite idolilor. Cu îndrăzneală și curaj, el a refuzat, zicând: „Să nu-mi fie mie, cel ce sunt creștin, a mânca acele bucate necurate. Eu aș fi voit ca și tu să cunoști pe adevăratul Dumnezeu și să te depărtezi de înșelăciunea idolească.” Cuvintele lui au stârnit mânia împăratului și a curtenilor, care l-au lovit, l-au batjocorit și l-au călcat în picioare.
Traian, tulburat de curajul neobișnuit al unui tânăr, a poruncit să i se bage cu forța în gură din carnea jertfită. Dar mucenicul și-a strâns gura și dinții, refuzând cu hotărâre orice întinare. A fost legat cu lanțuri de fier și închis într-o temniță întunecată, cu poruncă să i se aducă numai din acele bucate idolești, fără să i se dea hrană curată.
Pătimirea în temniță și moartea mucenicească
Zilele s-au scurs și Iachint a rămas neclintit. A postit cu râvnă 40 de zile, înfruntând foamea și setea, rugându-se cu lacrimi și fiind întărit de harul Duhului Sfânt. Deși nu primea hrană trupească, sufletul său se hrănea cu Hristos, asemenea sfinților de demult. Temnicerii îl găseau mereu senin, vesel, în rugăciune, iar mâncarea idolească era neatinsă.
După 38 de zile, unul dintre paznici a intrat în celulă și a fost cuprins de uimire: temnița era plină de lumină cerească, iar doi îngeri stăteau lângă Sfântul Mucenic Iachint. Unul îl acoperea cu o haină luminoasă, iar altul îi așeza pe cap o cunună de slavă. A fost vestit împăratul, dar acesta, orbit de necredință, a socotit totul o închipuire și a poruncit alte munci.
Când slujitorii au venit să-l scoată pentru noi torturi, au găsit trupul Sfântului adormit în Domnul. Sfântul Mucenic Iachint își dăduse sufletul cu pace, biruitor în Domnul Iisus Hristos. În temniță, lumânări cerești ardeau și îngerii păzeau trupul mucenicului, iar o mireasmă dulce umplea încăperea.
Aruncarea trupului și minunile de după moarte
Împăratul, mânios și rușinat, a poruncit ca trupul sfântului mucenic să fie aruncat într-un loc pustiu, spre a fi mâncat de fiare. Însă Dumnezeu a păzit trupul neputrezit și neatins. Noaptea, un înger s-a arătat preotului Timotei, rudenia sfântului, și i-a poruncit să-l ia. Astfel, cu câțiva creștini, preotul a dus trupul sfântului mucenic acasă, l-a înfășurat cu pânză curată și l-a păstrat cu cinste, aprinzându-i zilnic făclie și tămâind locul.
După moartea preotului, moaștele au fost păstrate de o văduvă cu viață sfântă. În taină, ea se ruga zilnic lângă racla mucenicului, iar din moaștele lui izvora o mireasmă cerească.
Un om bogat și cunoscut, orbit din cauza unei boli, a avut o vedenie în care Sfântul Mucenic Iachint i-a spus că se va vindeca dacă se va unge cu untdelemn din candela lui și dacă va trimite moaștele în Cezareea Capadociei. Omul s-a tămăduit, dar, uitând făgăduința, a orbit din nou. A doua oară, după ce și-a împlinit promisiunea, nu doar că și-a recăpătat vederea trupească, dar și pe cea duhovnicească, crezând și botezându-se.
Întoarcerea în patria natală
Moaștele Sfântului Mucenic Iachint au fost trimise în Cezareea Capadociei, fiind așezate acolo unde fusese casa părintească. Pe când se apropiau de cetate, catârii care trăgeau racla au fost lăsați liberi, iar aceștia s-au oprit chiar în locul nașterii mucenicului. Acolo a fost înălțată o raclă de marmură, unde sfintele moaște au fost puse cu cinste, iar credincioșii le-au cinstit cu evlavie, dând slavă lui Dumnezeu.
Mesajul vieții și jertfei Sfântului Mucenic Iachint
Sfântul Mucenic Iachint este un model de curăție, statornicie și jertfelnicie în credință. La vârsta tinereții, când lumea îndeamnă la plăceri și compromisuri, Iachint a stat neclintit în fața prigoanei, alegând foamea, bătaia și moartea, decât să se lepede de Domnul Iisus Hristos. El a înțeles că viața adevărată nu este cea pământească și trecătoare, ci cea veșnică, întru Hristos.
Prin tăria lui, Sfântul Mucenic Iachint ne învață că oricât de puternice ar fi ispitele lumii sau amenințările celor necredincioși, credința trebuie să rămână neclintită. În el vedem chipul tânărului care s-a înveșnicit prin jertfă, devenind prieten al îngerilor și pildă de sfințenie pentru toți cei care aleg să-L urmeze pe Domnul Iisus Hristos până la capăt.
Condacul Sfântului Mucenic Iachint
Glasul 4
Plinind rânduiala…
Pom al vieţii în mijlocul sufletului său, credinţa Ta Hristoase agonisind-o mucenicul Tău, mai cinstit decât Raiul Edenului s-a făcut; că, lemnul înşelăciunii şarpelui pierzându-l, cu îndrăzneala Duhului s-a încununat, cu slava Ta, Mult-Milostive.
Troparul Sfântului Mucenic Iachint
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.