În ziua de 5 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie, un ales al lui Dumnezeu, a cărui viață a fost marcată de credință neclintită, bărbăție duhovnicească și dragoste arzătoare față de Domnul Iisus Hristos. Fiu al Antiohiei, acest sfânt bătrân a devenit pildă vie de mărturisire și jertfă în slujba adevărului, împlinindu-și viața nu în tihnă, ci în mărturisirea dreptei credințe chiar în fața celor mai înverșunați prigonitori ai creștinismului.
Tinerețea și slujirea ostășească
Sfântul Evsignie era de neam din Antiohia, un oraș cu însemnătate deosebită în viața creștinismului timpuriu. Din tinerețe, el a fost rânduit în slujba armatei romane, sub împărații Dioclețian și Maximian, două figuri istorice cunoscute pentru persecuțiile acerbe împotriva creștinilor. Cu toate acestea, Evsignie nu s-a lăsat corupt de păgânismul vremii, ci și-a păstrat inima curată și conștiința trează, pregătindu-se în taină pentru o slujire mai înaltă.
A fost martor al lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu și, potrivit mărturiilor, în timpul persecuției Sfântului Mucenic Vasilisc, el nu doar că a fost de față, ci chiar a notat pătimirea acestuia, devenind cronicarul unei jertfe sfinte. La moartea mucenicului, Evsignie și alți creștini au văzut cu ochii lor cum mulțime de îngeri au luat sufletul acestuia și l-au înălțat la cer, iar Domnul Iisus Hristos a fost văzut primind sufletul răbdătorului pătimitor. Acest moment de har a întărit în Evsignie o credință care nu va mai fi clătinată nici de vremuri, nici de oameni.
Sub crucea Domnului Iisus Hristos
Slujba ostășească a Sfântului Evsignie a continuat sub marele împărat Constantin cel Mare, cel care a schimbat radical soarta creștinilor, oferindu-le libertate și recunoaștere. Evsignie a fost printre cei care, alături de împărat, au văzut semnul Sfintei Cruci pe cer, în chip de stele. Acea vedenie, urmată de biruința împăratului asupra vrăjmașilor săi, a fost o întărire dumnezeiască în credință și un moment de cotitură în istoria lumii.
Aflat în tabăra celor ce slujeau nu doar cu sabia, ci și cu inima închinată lui Dumnezeu, Sfântul Evsignie a fost părtaș al unui timp în care lumina credinței biruia întunericul păgân. Înarmat cu puterea Sfintei Cruci, el nu s-a rușinat să arate că adevărata victorie vine din unirea cu Domnul Iisus Hristos și nu din armele pământești.
Retragerea și viața duhovnicească
După 60 de ani de slujire militară, Evsignie s-a retras din oaste în timpul împăratului Constanțiu, fiul lui Constantin cel Mare. De acum, viața lui a luat o întorsătură mai profund duhovnicească. Întors în cetatea sa natală, Antiohia, a dus o viață retrasă, dar plină de post, rugăciune și milostenie, în comuniune cu Biserica și aproapele. Nu a fost un bătrân retras din lume, ci un trăitor în Duhul lui Dumnezeu, întărit de ani mulți și încercați în virtute.
Această liniște nu a durat mult, căci istoria avea să se tulbure din nou odată cu urcarea pe tron a lui Iulian Apostatul, nepotul Sfântului Constantin. Acest împărat, care fusese botezat în credința ortodoxă, a ales să se lepede de Hristos și să readucă cinstirea idolilor păgâni în Imperiul Roman. A fost o vreme de sminteală și răzvrătire împotriva adevărului, iar Evsignie, ca o lumânare nestinsă, nu a tăcut în fața nedreptății.
Mărturisirea și mucenicia
Într-o zi, mergând spre biserică, bătrânul Evsignie a fost rugat de doi păgâni să le judece o pricină. Știind că este om cinstit și dovedit în înțelepciune, ei i-au cerut să le facă dreptate. Sfântul a ascultat pricina și a dat hotărâre dreaptă, descoperind pe cel vinovat. Însă cel nedrept, umplându-se de mânie și rușinat, s-a dus și l-a pârât pe Evsignie la împărat, spunând că acesta este creștin.
În acel timp, Iulian Apostatul se afla în Antiohia, iar vestea a fost pentru el un prilej de a lovi din nou în Biserică. Sfântul Evsignie a fost adus la judecată. Deși avea 110 ani, stătea înaintea împăratului cu statura unui ostaș neînfricat. Cu glas puternic și cu duh de adevăr, i-a amintit împăratului de lepădarea sa rușinoasă de Domnul Iisus Hristos și de rătăcirea în idolatrie. A lăudat fără teamă pe Sfântul Împărat Constantin, pe care l-a numit luminătorul credinței și biruitorul cu ajutorul Sfintei Cruci.
Mustrarea sfântului l-a înfuriat cumplit pe Iulian, care nu a putut îndura adevărul rostit de gura unui bătrân plin de har. În inima lui întunecată, nu a mai fost loc pentru pocăință, ci a ales să răspundă cu sânge. A poruncit ca Evsignie să fie decapitat.
Primirea cununei muceniciei
Astfel, la vârsta de 110 ani, Evsignie și-a încheiat alergarea vieții nu în pat, ci pe câmpul de bătălie al credinței, primind cununa muceniciei. S-a jertfit ca un adevărat ostaș al Domnului Iisus Hristos, mărturisindu-L cu glas tare în fața împăratului și a tuturor celor de față. Trupul său a fost încredințat pământului, dar sufletul său s-a înălțat în ceata sfinților, alături de îngerii pe care odinioară îi văzuse luând sufletul Sfântului Vasilisc.
Sfântul Mucenic Evsignie rămâne o pildă grăitoare pentru toți creștinii: o viață întreagă de slujire, o bătrânețe luminată de virtuți și o moarte jertfelnică pentru Domnul Iisus Hristos. El ne arată că vârsta nu este o piedică pentru mărturisirea credinței, că înțelepciunea adunată în decursul anilor se poate încorona prin jertfă și că, acolo unde lumea te vrea tăcut, Dumnezeu te cheamă să grăiești.
Moștenirea sa pentru Biserică
Pomenirea Sfântului Evsignie nu este doar o comemorare istorică, ci un îndemn la statornicie în credință, la bărbăție duhovnicească și la mărturisirea curajoasă a adevărului, chiar și în fața celor mai mari prigonitori. Într-o lume tot mai confuză și mai înclinată spre compromis, viața acestui bătrân mucenic vine ca un far ce luminează drumul spre cer.
El este un exemplu viu al faptului că nu anii aduc sfințenia, ci felul în care acești ani sunt trăiți. Sfântul Evsignie ne cheamă la curaj, la dreaptă judecată și la răspuns hotărât înaintea celor ce sfidează adevărul.
Să-l rugăm, așadar, pe Sfântul Mucenic Evsignie să ne întărească și pe noi în mărturisirea Domnului Iisus Hristos, să ne învețe să nu ne temem de puternicii lumii, ci să ne încredem în Cel Atotputernic, în Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
Condacul Sfântului Mucenic Evsignie
Glasul 8
Ca o pârgă a firii…
Ca pe un mărturisitor al dreptei credinţe şi adevărat de Dumnezeu gânditor, Biserica te cinsteşte, mărind dumnezeieştile tale chinuri astăzi, Înţelepte Evsignie, neîncetat grăind: pentru rugăciunile lui, păzeşte pe robii Tăi, Mult Milostive.
Troparul Sfântului Mucenic Evsignie
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Evsignie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.