În ziua de 11 august, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mare Mucenic Evplu, arhidiaconul, un slujitor al Domnului Iisus Hristos care, în vremea cumplitei prigoane din timpul împăratului Dioclețian, a mărturisit cu tărie credința cea adevărată până la moarte. Viața și pătimirea lui ne sunt pildă de curaj, devotament și dragoste pentru Evanghelie.
Contextul istoric și începutul prigoanei
Sfântul Mare Mucenic Evplu a trăit în cetatea Catania, din insula Sicilia, pe vremea împăraților păgâni Dioclețian și Maximian, când creștinii erau vânați și chinuiți pentru credința lor. Pentru a stârpi Biserica din acele părți, a fost trimis un asupritor cumplit, pe nume Pentagur, cu porunca de a căuta și omorî pe toți cei ce Îl mărturiseau pe Domnul Iisus Hristos.
Ajungând în Catania, Pentagur l-a chemat pe ighemonul cetății, Calvisian, și i-a cerut să adune tot poporul, atât din oraș cât și din satele dimprejur, la un loc de priveliște numit „al lui Ahilie”. În fața mulțimii, el a întrebat dacă toți se închină zeilor păgâni, primind de la Calvisian răspunsul că nici unul nu este potrivnic credinței păgâne. Atunci, Pentagur a dat putere ighemonului ca oricine ar îndrăzni să pomenească numele lui Iisus Hristos să fie supus chinurilor și ucis pe loc.
Pârârea și arestarea Sfântului Evplu
După plecarea lui Pentagur spre alte cetăți, Calvisian a poruncit slugilor sale să cerceteze dacă nu se află creștini ascunși. Unul dintre slujitori l-a pârât pe Evplu, spunând că umblă prin cetate cu o carte din care citește poporului despre Dumnezeul creștinilor. Cartea era Sfânta Evanghelie, pe care Sfântul o purta mereu cu sine, citind minunile Domnului și îndemnând pe oameni să creadă în Domnul Iisus Hristos.
Trimiși de ighemon, ostașii l-au găsit pe Evplu într-o casă săracă, citind din Evanghelie și învățând pe cei ce-l ascultau. L-au prins, i-au legat mâinile la spate și l-au adus înaintea lui Calvisian, ducând cu el și Sfânta Evanghelie.
Mărturisirea înaintea judecății
Ighemonul l-a întrebat: „Au tu ești ocărâtorul zeilor și neascultătorul poruncilor împărătești?” Sfântul a răspuns cu îndrăzneală: „Cine sunt zeii voștri, ca să-i cinstesc? Unul este adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Care a făcut cerul și pământul și a zidit pe om din pământ. El ne-a îmbrăcat pe noi, creștinii, cu haina cea luminoasă a nemuririi, prin Sfântul Botez.”
Mânios, Calvisian i-a spus că nu cunoaște încă puterea chinurilor, iar Evplu a răspuns că pentru el muncile vor fi cunună luminoasă, iar pentru prigonitori întuneric și pierzare.
Primele chinuri
La porunca ighemonului, mucenicul a fost spânzurat gol și trupul i-a fost strujit cu piepteni de fier. În mijlocul pătimirii, Evplu și-a ridicat ochii spre cer și a rostit: „Doamne, Iisuse Hristoase, pe mine, cel dezbrăcat acum de trupul meu ca de o haină, îmbracă-mă întru nemurire și dă-mi tărie, ca să nu mă biruiască chinurile!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „Îmbărbătează-te, Evplu, și te întărește! Hainele cele adevărate sunt pregătite ție.”
Chinurile și temnița
După ce a fost strujit fără milă, i-au zdrobit fălcile, pulpele și gleznele cu ciocane de fier, apoi l-au aruncat în temniță cu Evanghelia legată de gât. Calvisian a poruncit ca timp de șapte zile să nu i se dea nici pâine, nici apă. În această lipsire, Sfântul s-a rugat și, prin minune dumnezeiască, a izvorât apă în temniță, întărindu-l pentru pătimirea ce urma.
Ultima cercetare și moartea mucenicească
După cele șapte zile, Evplu a fost scos din nou la judecată. A rămas neclintit în credință, refuzând să aducă jertfă idolilor. Atunci i-au străpuns urechile cu țepușe de fier înroșite în foc, însă el nu a încetat să-L slăvească pe Domnul Iisus Hristos.
La porunca ighemonului, a fost dus în piața publică pentru a fi batjocorit și bătut cu ștreanguri de fier. Sfântul îi disprețuia pe chinuitori, spunând: „O, sărmane ignorant, au nu vezi că prin puterea Domnului și Dumnezeului meu această biciuire este pentru mine ca o pânză de păianjen? Dacă poți, găsește niște chinuri mai cumplite, căci acestea îmi sunt mie jucării.”
Ajuns la locul execuției, Evplu a deschis Evanghelia atârnată de gât și a citit poporului cu glas mare. Mulți dintre cei de față au fost mișcați și s-au convertit la credința în Hristos.
În cele din urmă, la anul 304, Sfântului Evplu i s-a tăiat capul, trecând la viața veșnică și primind cununa muceniciei.
Moaștele și cinstirea Sfântului Mare Mucenic Evplu
Sfintele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Evplu se păstrează într-un sat din apropiere de Napoli, numit Vico della Batonia. De-a lungul veacurilor, creștinii l-au cinstit ca pe un ocrotitor al celor ce vestesc cuvântul lui Dumnezeu, iar ziua de 11 august este prăznuită cu slujbe și rugăciuni speciale.
Învățătură din viața Sfântului
Viața Sfântului Evplu ne arată ce înseamnă să iubești cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. El nu s-a rușinat să poarte mereu cu sine Sfânta Evanghelie, să o citească în public și să îndemne pe oameni la credință, chiar în vreme de prigoană. Pentru Evplu, Evanghelia nu era doar o carte, ci puterea mântuirii, izvor de curaj și bucurie.
Rugăciunea sa în mijlocul chinurilor arată cum credința poate birui frica, iar glasul ceresc care l-a întărit este mărturie că Dumnezeu nu părăsește pe cei ce-L mărturisesc.
Astăzi, creștinii pot învăța de la Sfântul Mare Mucenic Evplu curajul mărturisirii credinței în fața oricărei presiuni și dragostea pentru Sfintele Scripturi. El este un model pentru toți slujitorii Bisericii și pentru cei care propovăduiesc cuvântul Domnului.
Să-l rugăm pe Sfântul Mare Mucenic Evplu, arhidiaconul, să mijlocească pentru noi înaintea Tronului Dumnezeiesc, ca să avem puterea de a mărturisi credința cu aceeași statornicie și să păstrăm vie în inimile noastre dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu.
Condacul Sfântului Mare Mucenic Evplu Arhidiaconul
Glasul 1
Ceata îngerească…
Cu arma Crucii bine înotând, ai intrat în limanul cel lin al locaşurilor cereşti. În acelea fiind sălăşluit, Fericite Evplu, roagă pe Ziditorul să izbăvească de toată nevoia şi necazul pe cei ce prăznuiesc cu rugăciune astăzi pomenirea nevoinţelor tale.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Evplu Arhidiaconul
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Evplu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.