Viața Bisericii Ortodoxe este împodobită cu sfinți, care au arătat, prin modul lor de viețuire, cum se poate urma Domnului Iisus Hristos în orice condiții de viață. Unii au fost împărați și voievozi, alții călugări pustnici, alții oameni simpli din popor. Între aceștia se numără și Sfântul Gheorghe Pelerinul, un țăran român care, prin credință puternică, rugăciune neîncetată, postire și smerenie, a dobândit sfințenia și a fost încununat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni.
Copilăria și formarea duhovnicească
Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1846, în satul Șugag din Transilvania, pe atunci parte a Imperiului Habsburgic, din părinți binecredincioși. Încă din fragedă vârstă se distingea printr-o aplecare deosebită spre rugăciune și viață curată. Nu era atras de joaca celor de vârsta lui, ci prefera să petreacă ceasuri întregi în biserică, chiar și noaptea, când nu se săvârșeau slujbe.
Ziua, atunci când avea grijă de vite, se retrăgea în locuri tăinuite, unde făcea metanii și se ruga cu inimă înflăcărată. După ce a învățat să citească, Psaltirea a devenit cartea lui de căpătâi, pe care a reușit să o învețe aproape pe de rost. Astfel, viața lui tânără era deja o necontenită școală a rugăciunii și a apropierii de Dumnezeu.
Viața de familie
La vârsta de 24 de ani s-a căsătorit cu Pelaghia, o tânără credincioasă. Dumnezeu i-a binecuvântat cu cinci copii. Cu toate responsabilitățile familiale, Gheorghe nu și-a neglijat deprinderile duhovnicești. Rugăciunea, postul și milostenia erau firea lui.
Trăind el însuși în lipsuri, nu înceta să îi ajute pe cei săraci, având nădejde neclintită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Vorbea adesea celor apropiați: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Această liniște lăuntrică și încredere în Dumnezeu îi făceau chipul luminos și sufletul neîngrijorat, asemenea celor care, deși trăiesc în lume, au inima ancorată în cer.
Primul pelerinaj la Ierusalim
După 14 ani de căsnicie, cu încuviințarea soției sale, Gheorghe a pornit spre Ierusalim împreună cu mai mulți săteni. A mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul spre Țara Sfântă. Timp de 40 de zile a rămas acolo, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt, unde se împărtășea de slujbele dumnezeiești.
A vizitat Betleemul, Ierihonul, Iordanul, Nazaretul și Muntele Tabor, trăind cu intensitate bucuria întâlnirii cu locurile sfințite de Domnul Iisus Hristos. La peștera Sfântului Xenofont a întâlnit un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi ca pelerin toată viața, în sărăcie și rugăciune neîncetată, spre folosul său și al multora.
Nevoința din pustia Egiptului
Înainte de a-și începe această viață de pribegie, Gheorghe s-a retras 40 de zile în pustia Egiptului, unde a fost încercat de multe ispite. Diavolul îl înfricoșa cu năluciri, îl chinuia cu foame și sete, cu arșița și cu mulțimea de insecte. Încercat și de ispite mai subtile, precum mânia sau mândria, Gheorghe le-a biruit prin smerenie și prin hotărârea de a rămâne neclintit în rugăciune.
Atunci a luat două făgăduințe: să umble toată viața desculț și cu capul descoperit, ca semn al biruinței asupra diavolului și al încrederii sale în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Când s-a întors la Ierusalim și a aprins o lumânare la Sfântul Mormânt, aceasta s-a aprins singură, ca dovadă a bineplăcerii lui Dumnezeu față de jertfa și curăția inimii sale.
Viața de pelerin
După ce s-a închinat și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul natal. Însă nu a mai zăbovit mult acolo, ci a început o viață de pelerin neobosit. Mergea din biserică în biserică, rugându-se mai ales noaptea, postind aspru și trăind în sărăcie.
Umblând desculț și cu capul descoperit, a cutreierat prin Transilvania și Țara Românească, apoi a trecut Carpații spre Moldova, unde s-a stabilit la Piatra Neamț, în turnul clopotniței Bisericii „Sfântul Ioan Domnesc”, ctitoria lui Ștefan cel Mare.
Pravila și nevoințele de la Piatra Neamț
La Piatra Neamț, Gheorghe a viețuit până la sfârșitul vieții. Pravila sa era foarte aspră: dormea doar câteva ore pe noapte, petrecând restul timpului în biserică la rugăciune și metanii. În fiecare zi rostea întreaga Psaltire, iar lunea, miercurea și vinerea nu gusta nimic până a doua zi.
Umbla prin oraș, purtând Psaltirea sau Evanghelia, vorbind oamenilor doar despre Dumnezeu. Era deosebit de milostiv: cumpăra pâini pe care le împărțea săracilor, iar apoi îi mângâia și îi sfătuia pe cei împovărați de necazuri.
Minuni și semne dumnezeiești
Viața lui era însoțită de minuni. Se spune că odată, dat jos din tren pentru că nu avea bilet, garnitura nu a mai pornit până când nu a fost chemat înapoi și urcat în vagon.
Altădată, la Târgu Neamț, o femeie evreică nu putea să nască. Când Gheorghe a intrat în casă și a spus: „Deschide-te, cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!”, femeia a născut îndată. Minunea a dus la botezul ei, al copilului și al familiei întregi.
De asemenea, Sfântul avea darul prorociei. Prezicea războaie, necazuri sau chemări monahale, cum a fost cazul multor viețuitori ai mănăstirilor din Moldova.
Sfârșitul vieții pământești
Sfântul Gheorghe Pelerinul și-a prorocit și moartea, spunând că va trece la Domnul atunci când „se vor tulbura popoarele” și „la moartea mea va fi sărbătoare și vor trage clopotele”. Într-adevăr, a trecut la Domnul la praznicul Adormirii Maicii Domnului, în anul 1916, chiar în ziua în care România intra în Primul Război Mondial.
A fost înmormântat la Piatra Neamț, cu același cojoc rupt, desculț și cu toiagul pribegiei. Chipul său purta același zâmbet senin pe care îl avusese întreaga viață.
Moaștele și cinstirea lui
După 18 ani, moaștele sale au fost mutate la Mănăstirea Văratec, unde se păstrează până astăzi, izvorând binecuvântare și vindecare celor care se roagă cu credință.
Pentru viața lui sfântă, pentru minunile și darurile primite de la Dumnezeu, Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, având zi de pomenire la 17 august.
Învățătura vieții sale
Viața Sfântului Gheorghe Pelerinul este o mărturie că sfințenia nu este rezervată doar monahilor sau clericilor, ci poate fi dobândită și de oamenii simpli, atunci când trăiesc cu toată inima după Evanghelie.
El a arătat că rugăciunea neîncetată, postul, smerenia și milostenia sunt arme puternice împotriva ispitelor și o cale sigură spre Împărăția lui Dumnezeu.
Sfântul Gheorghe Pelerinul rămâne un model de trăire duhovnicească pentru toți creștinii
Viața lui ne învață că, indiferent de locul și de starea socială, oricine poate să Îl urmeze pe Domnul Iisus Hristos prin rugăciune, ascultare de Biserică, răbdare și iubire.
Astfel, cel care a pribegit desculț și cu capul descoperit prin lume a ajuns să fie încununat de Dumnezeu în ceruri, iar pe pământ să fie cinstit ca sfânt făcător de minuni.
Condacul Sfântului Gheorghe Pelerinul
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele cel sfânt al Lui și în lume L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici două haine având, și nici capul, fericite, acoperindu-ți; pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vas al alegerii!
Troparul Sfântului Gheorghe Pelerinul
Glasul 1
Pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe fericitul pelerin al lui Hristos în cântări să-l cinstim, strigându-i cu evlavie: Sfinte Gheorghe, prin rugăciunile tale, luminează calea vieții noastre!