Sfântul Cuvios Patapie, cinstit în fiecare an la data de 8 decembrie, este unul dintre marii nevoitori ai Bisericii, un om dăruit în întregime lui Dumnezeu, care s-a învrednicit de harul facerii de minuni, vindecând boli fără leac și izgonind duhurile necurate prin puterea rugăciunii și a semnului Sfintei Cruci.
Nașterea și copilăria în lumina credinței
Sfântul Cuvios Patapie s-a născut în Teba Egiptului, o cetate străbătută și binecuvântată de apele fluviului Nil. Părinții săi, creștini dreptmăritori și evlavioși, l-au crescut în duhul credinței și al fricii de Dumnezeu. Încă din copilărie, Patapie a arătat o dorință puternică de a cunoaște voia Domnului și de a-I sluji cu toată inima. Vedea deșertăciunea lumii și nestatornicia ei și se scârbea de cele trecătoare, simțind în sine chemarea către o viață curată și pustnicească.
Ajungând la vârsta tinereții, a lepădat toate legăturile lumești: casă, părinți, prieteni, bogății și a ales să-I urmeze lui Hristos în chip desăvârșit. S-a retras în pustia Egiptului, locul în care, asemenea marilor părinți ai pustiei, a deprins nevoințele duhovnicești și a purtat lupta cea bună împotriva patimilor.
Anii de nevoință în pustie
În pustie, Cuviosul Patapie s-a arătat un adevărat atlet al lui Hristos. Postea cu asprime, se ruga neîncetat, își ostenea trupul cu privegheri și cu tăceri îndelungate, curățindu-și mintea și inima pentru a primi luminarea dumnezeiască. Toate aceste osteneli l-au făcut cunoscut între monahii din Egipt și între creștinii care veneau să îi ceară sfat și binecuvântare.
Dar slava pe care oamenii au început să i-o dea îl întrista, pentru că el căuta smerenia, nu lauda. Temându-se ca nu cumva cuvintele oamenilor să-l depărteze de Dumnezeu, Cuviosul a părăsit în taină pustia Egiptului și a mers la Constantinopol, socotind că într-o cetate atât de mare și agitată se va putea ascunde mai bine decât în pustiu.
Viața tainică din apropierea Vlahernei
Odată ajuns în capitala imperiului, Sfântul Patapie și-a ridicat o colibă mică lângă zidul cetății, în apropierea Bisericii Vlahernei. Acolo s-a închis ca într-o mică pustie, ducând aceeași viață de rugăciune și nevoință ca în Egipt. Nimeni nu îl cunoștea, și doar Dumnezeu îi vedea ostenelile și rugăciunile.
Totuși, precum nu poate cetatea de pe vârful muntelui să se ascundă, la fel nici sfințenia nu poate fi tăinuită. Darul lui Dumnezeu, care lucra în el, a început să iasă la iveală pentru folosul oamenilor.
Vindecarea orbului din naștere, prima minune cunoscută
Dumnezeu, Care îi rânduiește pe oameni spre întâlniri mântuitoare, a îndreptat pașii unui tânăr orb din naștere către coliba Cuviosului Patapie. Tânărul căuta un om al lui Dumnezeu care să se roage pentru el, ca să primească vederea și să poată lăuda pe Făcătorul său.
Sfântul, smerit fiind, nu îndrăznea să se socotească vrednic de o asemenea lucrare. Dar, văzând credința și lacrimile tânărului, s-a rugat cu inimă zdrobită și a rostit cuvântul cel plin de putere:
„În numele lui Iisus Hristos, care dă orbilor vedere și morților viață, vezi!”
Atunci, pe loc, ochii celui orb s-au deschis, iar lumina a pătruns pentru prima dată în privirea lui. Vestea acestei minuni a străbătut Constantinopolul, iar oamenii au început să vină în număr mare la coliba Cuviosului, căutând alinare și sfat.
Tămăduirea celui bolnav de hidropică
Un bărbat de seamă din Constantinopol suferea de boala numita hidropizie, care îi umflase trupul și îl adusese aproape de deznădejde. Cheltuise mult, dar nu găsise tămăduire. Auzi de Cuviosul Patapie și l-a chemat la el cu nădejde mare.
Sfântul, doctor fără de arginți, s-a rugat întâi lui Dumnezeu cu stăruință. Apoi l-a uns pe bolnav cu untdelemn sfințit și l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. În acel moment, toată boala s-a risipit, iar omul s-a ridicat sănătos, lăudând pe Dumnezeu și mulțumind Cuviosului pentru mijlocirea lui.
Izgonirea demonului din tânărul chinuit
O altă minune a Sfântului Patapie arată puterea lui Dumnezeu asupra duhurilor necurate. Un tânăr era dus de un demon prin munți și pustietăți, fiind aruncat în foc și în apă, lovit și zdrobit de duhul cel rău. Într-o zi, diavolul îl purta spre mare, ca să-l piardă. Dar, după rânduiala lui Dumnezeu, au întâlnit pe cale pe Cuviosul Patapie.
Duhul necurat, tremurând de frică, a strigat recunoscând puterea lui Hristos:
„O, nevoie! Iarăși este omul acesta! Unde mă voi duce, că pretutindeni puterea Nazarineanului mă izgonește?”
Sfântul l-a certat cu autoritate duhovnicească:
„Ieși, duh necurat! Hristos îți poruncește aceasta prin mine!”
Atunci demonul a ieșit ca un fum din gura tânărului, care a căzut la pământ, dar s-a ridicat vindecat și întreg la minte, mulțumind lui Dumnezeu.
Vindecarea femeii cu rana la sân
O femeie care avea o rană grea la piept, plină de viermi, deznădăjduită de doctori și copleșită de durere, a venit la Cuviosul Patapie cu lacrimi. Sfântul a însemnat rana cu semnul Crucii, iar în clipa aceea s-a vindecat cu totul, spre uimirea celor ce o cunoșteau.
Alte minuni ale Sfântului
Tradiția Bisericii păstrează și alte minuni ale Sfântului Patapie: vindecări ale celor cu cancer, eliberări de duhuri necurate, întărirea celor deznădăjduiți. Toate le făcea cu smerenie, fără să primească vreo laudă, ci îndreptând pe toți către Hristos, singurul Doctor al sufletelor și al trupurilor.
Trecerea la Domnul și moștenirea duhovnicească
După ani mulți petrecuți în ascultare, rugăciune și nevoințe, Sfântul Cuvios Patapie și-a dat sufletul în mâinile Domnului în pace, la adânci bătrâneți. A fost îngropat cu cinste în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, aproape de locul nevoințelor sale.
Pomenirea lui a rămas vie în Biserică, pentru că Dumnezeu îl preamărește pe cel ce se smerește înaintea Lui. Viața Sfântului Patapie este o mărturie că puterea lui Dumnezeu lucrează prin cei ce se curățesc pe ei înșiși de patimi și își dăruiesc viața rugăciunii.
Sfântul Cuvios Patapie, lumină a smereniei și povățuitor pe calea mântuirii
Sfântul Cuvios Patapie rămâne un model al viețuirii creștine, o lumină în mijlocul lumii și o mărturie a prezenței vii a lui Dumnezeu în viața oamenilor. Prin rugăciunile lui, cerem Domnului să ne dăruiască și nouă smerenie, răbdare și credință lucrătoare, pentru ca, asemenea lui, să putem urma calea cea strâmtă care duce la Împărăția Cerurilor.
Troparul Sfântului Cuvios Patapie
Laudă a creştinilor şi apărător al monahilor te-ai arătat Patapie, părintele nostru. Prin nevoinţă, prin patimi şi rugăciuni ai acum îndrăznire către Dumnezeu a mijloci neîncetat pentru noi creştinii, cei păcătoşi şi vrednici de osândă. Slavă Celui Ce S-a proslăvit prin tine, slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui Ce ne-a luminat pe noi prin nevoinţa ta.
Condacul Sfântului Cuvios Patapie
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Biserica ta, sfinte, aflând-o popoarele locaş de sănătate duhovnicească, cu osârdie venind la ea cer ca să ia vindecare de greşeli cu rugăciunile tale; că te-ai arătat ocrotitor tuturor celor ce sunt în nevoi, Sfinte Părinte Patapie, Preacuvioase.