Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Apostol Iuda, rudenia Domnului, în ziua de 19 iunie, ca pe unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Mântuitorul Iisus Hristos. El este o figură complexă și adesea confundată cu alți apostoli sau cu trădătorul Iuda Iscarioteanul. Însă, Sfântul Iuda, supranumit Tadeu sau Levi, este un adevărat model de convertire, smerenie și iubire jertfelnică față de Dumnezeu.
Originea și familia Sfântului Apostol Iuda
Sfântul Apostol Iuda se trăgea din neamul împărătesc al lui David și al lui Solomon, fiind fiul bătrânului Iosif teslarul, logodnicul Fecioarei Maria, și al Salomeei, o femeie aleasă, dar diferită de Salomeea din Betleem. Iosif a avut din prima sa căsătorie patru fii: Iacov, Iosie, Simon și Iuda, așa cum sunt pomeniți și în Evanghelia după Matei: ,,Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?” (Matei 13, 55). Aceștia sunt numiți în Scripturi „frații Domnului”, însă nu în sensul literal al cuvântului, ci ca rudenii după trup, adică fiii logodnicului Iosif, din căsătoria anterioară.
Smerenia Sfântului Apostol Iuda
Cu toate că avea dreptul de a se numi „fratele Domnului” după trup, Sfântul Iuda nu face aceasta, dintr-o adâncă smerenie și conștiință a greșelii de la început. În Epistola sa sobornicească, el se recomandă: „Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos: ” (Iuda 1, 1), evitând să se mândrească cu rudenia sa cu Mântuitorul. Motivul acestei rețineri este legat de faptul că, asemenea celorlalți frați ai lui, la început nu a crezut în Hristos, ba chiar s-a împotrivit Lui cu zavistie și neiubire frățească, atunci când Iosif a vrut să-i împartă lui Iisus o parte din moștenirea sa.
Singur Sfântul Iacov, dintre frați, L-a primit pe Iisus Hristos în moștenire, motiv pentru care a fost numit mai târziu „fratele Domnului”. Iuda, însă, conștient de greșelile din tinerețe, a ales calea pocăinței și s-a dovedit vrednic de numele de apostol și mucenic.
Mai multe nume, o singură credință
Sfântul Apostol Iuda mai este cunoscut și sub numele de Tadeu și Levi, așa cum îl numesc Sfinții Evangheliști Matei și Marcu. Aceste supranume nu sunt întâmplătoare, ci au o profundă semnificație duhovnicească. Numele Levi se tâlcuiește „împreunat”, „din inimă” sau „ca un leu”, ceea ce arată curajul și statornicia cu care a îmbrățișat credința în Hristos după convertirea sa. Tadeu se tâlcuiește „lăudător” sau „mărturisitor”, dar și „sâni de lapte”, simbolizând blândețea și hrănirea duhovnicească a celor noi în credință.
Unii cercetători bisericești consideră că acest Iuda este și cel numit Barsaba: ,,Atunci apostolii şi preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi.” (Faptele Sfinților Apostoli (15, 22), un nume care se tâlcuiește „fiul întoarcerii”, tocmai pentru că s-a întors la Dumnezeu cu toată inima, prin credință fierbinte și pocăință adâncă.
Dragostea fierbinte pentru Mântuitorul
Un moment remarcabil din Sfânta Evanghelie care îl privește pe Sfântul Apostol Iuda este consemnat în Ioan 14, 22, când el Îi spune Domnului: „I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? ” Această întrebare nu trădează neînțelegerea, ci dorul fierbinte ca întreaga lume să-L cunoască pe Iisus Hristos, să se mântuiască și să-I slujească. Acest cuvânt simplu exprimă inima arzătoare a unui om care a fost el însuși întors din necredință și care acum dorea ca toți oamenii să trăiască această luminare.
Propovăduirea și mucenicia
După Înălțarea Domnului, Sfântul Apostol Iuda a fost trimis să propovăduiască Evanghelia în multe locuri. Potrivit tradiției bisericești, el a vestit Cuvântul în:
- Iudeea, Galileea, Samaria și Idumeea;
- Arabia și Siria;
- Mesopotamia și Edesa, unde l-a sprijinit în propovăduire pe celălalt Tadeu, din cei 70;
- Persia și Armenia, până în ținuturile Muntelui Ararat.
A fost un neobosit semănător al dreptei credințe, luminând neamurile cu învățătura lui și scoțând sufletele din întunericul idolatriei. Cuvântul său era plin de putere, căci era rostit dintr-o inimă curățită prin smerenie și înflăcărată de dragostea pentru Hristos.
Sfârșitul său a fost unul mucenicesc. În Armenia, în cetatea Ararat, a fost prins de păgâni, spânzurat pe un lemn în chip de cruce și străpuns cu săgeți, dându-și astfel viața pentru Iisus Hristos și intrând în ceata Sfinților Mucenici și Apostoli.
Scrisoarea sobornicească, Testament de credință
În Noul Testament avem de la Sfântul Apostol Iuda o singură epistolă, scurtă, dar densă în conținut dogmatic și moral. Epistola sobornicească a Sfântului Iuda este plină de învățături duhovnicești:
- Avertizează asupra învățătorilor mincinoși și a eresurilor.
- Îndeamnă la rugăciune, credință statornică, milostenie și dragoste.
- Aduce aminte de pedeapsa căzută peste îngerii căzuți, peste poporul evreu răzvrătit și peste cetățile Sodomei și Gomorei, ca avertismente pentru cei care se abat de la calea lui Dumnezeu.
- Sublinează necesitatea unei vieți curate și a faptelor bune, nu doar a credinței declarate.
Această epistolă este o moștenire vie lăsată de Sfântul Iuda Bisericii, o comoară de înțelepciune care rămâne actuală până astăzi.
Un sfânt al pocăinței și statorniciei
Viața și moartea Sfântului Apostol Iuda ne descoperă chipul unui om care, deși a început cu îndoială și greșeală, a reușit, prin pocăință, smerenie și dragoste, să ajungă unul dintre cei doisprezece mari ucenici ai Mântuitorului. Este o dovadă că Dumnezeu nu leapădă pe cel care se întoarce cu inima curată, ci îl ridică la cele mai înalte vrednicii.
Într-o lume în care rudenia de sânge este adesea motiv de mândrie, Sfântul Iuda ne învață că rudenia adevărată cu Hristos este cea a duhului. El a renunțat la titlul de „frate al Domnului” pentru a se numi smerit „rob al lui Iisus Hristos”, arătând că slujirea, iubirea și jertfa sunt cele care dau adevărata noblețe sufletească.
Condacul Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului
Glasul 1
Ceata îngerească…
Din rădăcină slăvită, Odraslă de Dumnezeu dăruită ai răsărit nouă, însuţi văzătorule al Domnului, apostole, al lui Dumnezeu frate, propovăduitorule al lui Hristos, preaînţelepte, hrănind toată lumea cu rodurile cuvintelor tale, cu credinţa Domnului, preafericite şi tăinuitorule al harului.
Troparul Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului
Glasul 1
Al lui Hristos frate şi mucenic tare, ştiindu-te pe tine, Sfinte Iuda, cu sfinţenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat înşelăciunea şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.