În ceata luminoasă a femeilor mironosițe care L-au urmat cu smerenie și dragoste pe Domnul nostru Iisus Hristos se distinge figura luminoasă a Sfintei Mironosițe Ioana. Această sfântă a fost un model de credință, tărie sufletească și slujire evanghelică, făcând parte dintre cele dintâi femei care au crezut în Învierea Mântuitorului și au devenit vestitoare ale acestei minuni mântuitoare. Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Ioana pe data de 27 iunie, precum și în Duminica Mironosițelor, oferindu-ne prilejul de a-i contempla viața și a-i urma pilda.
O femeie de la curtea regală, slujitoare a Domnului Iisus Hristos
Sfânta Mironosiță Ioana nu era o femeie oarecare. Sfânta Evanghelie dupa Luca (8, 3) ne spune: ,,Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. ”Așadar, Sfânta Mironosița Ioana făcea parte din cercurile înalte ale societății vremii, fiind familiarizată cu viața de curte și cu greutățile și intrigile lumii politice. Cu toate acestea, nu poziția lumească i-a fost definitorie, ci credința profundă în Mântuitorul Iisus Hristos.
Împreună cu alte femei mironosițe precum: Maria Magdalena, Suzana și altele, Ioana L-a urmat pe Domnul din Galileea, contribuind din bunurile sale la susținerea activității apostolice. Această slujire tăcută, dar esențială, arată nu doar generozitate, ci și o profundă înțelegere a învățăturii Domnului Iisus Hristos și o inimă dedicată Adevărului.
Prezentă la patimile și îngroparea Domnului
În Sfânta Evanghelie dupa Luca (23, 55 – 24, 9-10) se spune ca Ioana era printre femeile care au fost martore ale așezării în mormânt a trupului Domnului: ,,Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui./ Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi./ Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.” Aceste femei, copleșite de durere, dar neînfricate, au venit cu miresme la mormânt în dimineața zilei a treia după răstignire, dorind să desăvârșească ungerea începută în grabă de Iosif din Arimateea și Nicodim. Acolo însă au găsit mormântul gol și au primit de la înger vestea cea mare a Învierii.
Între aceste femei, Sfânta Mironosiță Ioana s-a făcut vrednică să fie una dintre primele martore ale Învierii și, prin aceasta, propovăduitoare a mântuirii în Hristos. Ea a fost printre primele persoane care L-au căutat pe Domnul Cel răstignit și L-au aflat viu, împlinind astfel cuvintele profetice ale Scripturilor.
Curajul de a-L mărturisi în vremuri de prigoană
Faptul că Sfânta Mironosiță Ioana a făcut parte din anturajul apropiat al curții lui Irod și, totodată, a fost o susținătoare activă a Mântuitorului arată un curaj spiritual rar. Într-o vreme în care Domnul Iisus Hristos era prigonit, condamnat de conducerea religioasă a iudeilor și urmărit de autorități, Ioana nu s-a temut să-L urmeze. Ea nu a lăsat statutul social să o împiedice în a deveni ucenică și martoră a Evangheliei.
Acest devotament este cu atât mai impresionant cu cât vine din partea unei femei într-o societate profund patriarhală, în care femeile aveau un rol social limitat. Ioana și celelalte mironosițe ne învață, astfel, că dragostea pentru Domnul Iisus Hristos trece dincolo de convenții, reguli și așteptări omenești, fiind expresia unei libertăți duhovnicești autentice.
Păstrătoarea unei relicve sfinte: Capul Sfântului Ioan Botezătorul
Conform tradiției creștine, Sfânta Mironosiță Ioana este și cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul, după ce acesta fusese tăiat la porunca lui Irod și aruncat, potrivit relatării evanghelice. Se spune că Sfânta Mironosiță Ioana, care avea acces la palatul regelui prin soțul ei, a reușit să recupereze această relicvă sfântă și să o îngroape cu evlavie pe Muntele Eleonului, la Ierusalim.
Această faptă este nu doar una de curaj, ci și de adâncă recunoaștere a sfințeniei celui mai mare dintre proroci. A-l cinsti pe Sfântul Ioan Botezătorul înseamnă, implicit, a-L cinsti pe Domnul Iisus Hristos, căci prorocul a fost Înaintemergătorul Domnului și martorul Adevărului.
Model pentru femeile creștine din toate timpurile
Viața Sfintei Mironosițe Ioana este o pildă vie de dăruire, jertfă și credință pentru toate femeile creștine. Ea nu a fost doar o martoră tăcută, ci o slujitoare activă a Evangheliei. A fost una dintre primele femei care au avut îndrăzneala să-L urmeze pe Hristos, să-L sprijine și să-L vestească celor din jur, într-o epocă în care acest lucru putea însemna marginalizare, batjocură sau chiar moarte.
Prin pilda Sfintei Mironosițe Ioana înțelegem mai bine rolul esențial pe care femeile l-au avut în viața Bisericii încă de la început. Mironosițele, iar dintre ele Ioana, sunt primele evanghelizatoare ale lumii, vestitoare ale învierii și păstrătoare ale credinței vii în Hristos cel Înviat.
Pomenirea și cinstirea ei în Biserică
Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Mironosiță Ioana pe data de 27 iunie, dar o cinstește și în Duminica Mironosițelor, a doua duminică după Paști, când sunt pomenite toate femeile care L-au urmat pe Domnul Iisus Hristos și au devenit vestitoare ale Învierii. Această prăznuire ne cheamă nu doar să ne aducem aminte de faptele lor, ci și să le imităm curajul și credința.
În această zi, creștinii sunt chemați să reflecteze la modul în care își trăiesc credința: cu discreție, dar cu fermitate; cu dragoste, dar și cu îndrăzneală; cu tărie sufletească, asemenea mironosițelor care au înfruntat întunericul mormântului și au primit lumină.
Sfânta Mironosiță Ioana este o lumină în istoria mântuirii, o femeie puternică, curajoasă și credincioasă care ne învață că dragostea pentru Domnul Iisus Hristos nu are limite
Ea a fost ucenică, sprijinitoare, vestitoare a Învierii și păstrătoare de sfințenie. Viața ei este o chemare la slujire, la dăruire și la mărturisirea curajoasă a credinței, chiar și în cele mai potrivnice împrejurări.
Într-o lume care adesea prețuiește doar puterea vizibilă și succesul exterior, Sfânta Mironosiță Ioana ne arată că adevărata valoare stă în credința vie, dragostea jertfelnică și curajul de a-L urma pe Hristos, indiferent de preț. Rugându-ne ei, să-i cerem să ne învețe tăcerea slujitoare, credința statornică și bucuria mărturisirii Adevărului celui Înviat. Amin.