In atentia procurorului general al Romaniei, ministrilor de interne si justitie.
In aceast articol veti vedea cum se pot face abuzuri, furturi, etc, in siguranta, sub umbrela legii !!!
Veti vedea ca angrenajul justitiei functioneaza infranat in cazul unor politisti hoti de la „economic”, deoarece cercetarea lor e facuta de obicei in localitatea lor de domiciliu, unde, prin prisma relatiilor de serviciu ei sunt prieteni cu procurorii.
Veti vedea ca plangerile la forurile superioare nu rezolva nimic, deoarece acestia nu sunt interesati real de problemele cetatenilor, dandu-ti senzatia ca esti e pe cont propriu.
Veti vedea ca asa cum s-a intamplat si in cazul „Caracal”, lipsa unor proceduri obligatorii a caror nerespectare sa constituie infractiune, face ca statul sa fie nefunctional, iar hotii, violatorii si criminalii sa misune pretutindeni.
In septembrie 2007, in urma unei perchezitii dispuse de Parchetul de pe langaTribunalul Constanta, Cms. Constantinescu Paul, sub obladuirea sefului sau Cms. Sef Tomescu Ioan si cu sprijinul unor colegi comisari, toti de la Inspectoratul de Politie Judeteana – Serviciul de Investigatie a Fraudelor Constanta, incalcand prevederile legale privind manipularea si depozitarea metalelor pretioase, au furat si inlocuit cu tinichele, 15 kg de aur din totalul de 140 kg ridicat in vederea continuarii cercetarilor, intr-un dosar in care omul de afaceri Dulea Virgil, acuzat de evaziune fiscala si spalare de bani, a fost achitat definitiv, instanta dispunand si restituirea aurului sechestrat.
Procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, Gigel-Marian Alexandru, caruia i s-a repartizat dosarul in care sunt cercetati politistii, se preface ca-i ancheteaza.
Seful lui, procurorul general Stefan Gigi-Valentin se preface ca-l grabeste.
Si uite asa, timpul se scurge in favoarea politistilor hoti, care stau linistiti asteptand prescrierea faptelor.
Ca o continuare la articolul „Dulea Virgil, omul de afaceri constantean, caruia in 2007 i-au fost sechestrate 140 kg de aur, a fost achitat definitiv”, luam un interviu pentru Jurnal 365 domnului Dulea Virgil.
Reporter: Ceea ce vom relata, pare desprins dintr-un roman politist. Chiar daca eu personal am vazut probele si m-am convins, va intreb pentru cititori, ce probe aveti in acest sens?
D.V.: Tot ceea ce va voi spune este probat cu documente.
Dupa aproape 6 ani de incercari nereusite de a convinge institutiile sa-si faca datoria, in 2016, in urma unei hotarari judecatoresti, dosarul a fost preluat de Parchetul Curtii de Apel Constanta, unde prim procurorul Adina Florea, a dispus ceea ce era esential, si anume efectuarea inventarierii prin descriere si fotografiere a celor 15 kg de tinichele, pe care politistii sustin ca le-au ridicat de la mine.
Apoi, aceste tinichele au fost comparate cu inventarul initial al obiectelor din aur din care se presupune ca ar proveni, inventar facut chiar de politisti inainte de a inlocui aurul, iar rezultatul a fost asa cum ne asteptam, ca tinichelele nu provin din randul obiectelor ridicate la perchezitie.
In concluzie, tinichelele au fost introduse dupa ce obiectele din aur au fost ridicate de la proprietar, cu scopul de a masca sustragerea aceleiasi cantitati de aur.
Aceasta este o proba clara, certa si suficienta.
O alta proba este aceea ca unul dintre politistii implicati, cms. Grigore Iulian a fost recunoscut de angajata unui magazin de gablonzuri, ca fiind unul dintre cei care au cumparat de la ea o cantitate mare de gablonzuri (tinichele).Tot ea a spus ca gablonzurile vandute de magazinul respectiv, au un marcaj personalizat care intradevar se regaseste pe multe dintre tinichele.
In sacul cu tinichele s-au gasit margele de sticla, pietricele, agrafe de par din plastic, matanii calugaresti din lemn, in conditiile in care, in procesul verbal de perchezitie se specifica ca tot ce s-a ridicat e metal galben.
Politistii care au participat la inventariere, au spus in declaratiile lor ca nu au vazut la inventariere asa ceva.
Politistul care a preluat dosarul de la Constantinescu Paul, a declarat ca acesta a tinut ascunse trei ani documentele din care reiesea ca aurul a fost expertizat si ca in urma expertizarii a rezultat ca 15 kg erau tinichele. Scopul a fost ca eu sa nu observ si sa reclam acest fapt si astfel furtul sa se prescrie.
Cms. sef Tomescu Ioan a indus in eroare DNA – structura centrala, afirmand in scris minciuna, ca eu sau reprezentantii mei, am participat la desigilarea sacilor si inventarierea aurului care s-a facut la politie.
Si multe altele.
Reporter: Ce s-a intamplat din 2007, cand s-a comis fapta si pana in 2016 cand s-a dispus inventarierea tinichelelor? De ce nu s-a dispus imediat?
D.V.:In 2007 a fost perchezitia care s-a finalizat cu ridicarea aurului in vederea cercetarilor. Aurul a fost depus la o sucursala BRD. Fiind acuzat de diverse infractiuni si nestiind ce s-a intamplat cu aurul, ceream la studiu dosarul penal in care aveam calitatea de inculpat, periodic, pentru a vedea evolutia cercetarilor. Pana in 2011 nu am gasit la dosar nici un inscris din care sa rezulte ca aurul a fost predat la trezorerie si expertizat, si ca s-au gasit 15 kg de tinichele.
Ulterior am aflat ca cms. Constantinescu Paul a dosit documentele din 2008 pana in 2011.
In 2011, cand am aflat, am facut plangere la Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta care se ocupa de dosarul in cauza, unde prim procuror la acea vreme era Stefan Gigi-Valentin, plangere in care am aratat ca nu am fost invitat la desigilarea sacilor si la inventariere si ca este exclus ca printre obiectele din aur sa existe tinichele, solicitand sa se faca cercetari.
El, in loc sa cerecteze asa cum era legal, mi-a transmis ca raspuns punctul de vedere al politistilor hoti.
Din surse neoficiale stiu ca e prieten cu cms. Constantinescu Paul.
Apoi am facut memorii catre Parlament, Presedintie, CSM, Comisia pentru cercetarea abuzurilor de la Camera Deputatilor si de la Senat, Ministerul de Interne, Ministerul de Justitie, insa toti au redirectionat catre CSM, care a redirectionat tot catre Parchetul Tribunalului C-ta, care mi-a transmis ca „totul e bine si frumos”.
Nemaiavand incredere in procurorii din Constanta din cauza banuielilor rezonabile de prietenie cu politistii, am solicitat preluarea cazului de catre DNA-structura centrala.
Dupa multe insistente, dosarul a fost preluat. Aici a stat 3 ani, dupa care intr-un final a fost clasat pe motiv ca nu sunt probe, fara insa sa dispuna inventarierea tinichelelor si compararea lor cu inventarele din care se presupune ca ar proveni, masura esentiala pentru aflarea adevarului.
Probabil s-au gandit ca deranjul e prea mare sa aduci de la Constanta si sa inventariezi sute de tinichele si apoi sa le compari.
Pur si simplu nu m-au crezut, dar nici nu au fost prea interesati. Probabil, politistii erau „pesti prea mici” in comparatie cu ce aveau ei, ministri, primari,etc.
Eu, care aveam incredere nelimitata in DNA- structura centrala, dupa aceasta intamplare am inceput sa ma indoiesc si sa ma intreb, daca nu cumva criticile la adresa lor contin si adevaruri.
Investigatiile lor timp de 3 ani au constat in faptul ca au stat de vorba cu politistii, i-au intrebat daca am asistat la inventarierea care s-a facut la politie, ei au mintit ca da si DNA i-a crezut pe cuvant, fara sa le ceara dovezi. Daca as fi participat la desigilarea si inventarierea de la politie, ar fi existat procese verbale semnate de mine.
Apoi am contestat in instanta decizia DNA de clasare a dosarului si instanta a dispus reluarea corecta a cercetarilor. Apoi, dosarul a fost trimis de catre DNA la Parchetul de pe langa Judecatoria C-ta.
Aici a stat 6 luni fara sa fie bagat in seama. Atunci am organizat un protest cu cei aproximativ 100 de angajati ai grupului Garant, in prezenta televiziunilor si atunci dosarul a fost predat la Parchetul Curtii de Apel -Constanta, parchet competent sa-i cercetaze pe politisti, unde s-a demarat in sfarsit ancheta. Vezi articol protest.
Era deja martie 2016 si trecusera aproape 9 ani de la comiterea faptei.
Trei ani, 2008 – 2010, pierduti pentru ca hotul nu a depus la dosar actele din care reiesea ca a furat si sase ani, 2011- 2016, s-a plimbat intre parchete. De trei ani, din 2016, se afla la Parchetul Curtii de Apel C-ta.
Reporter: Care e stadiul dosarului, acum?
D.V.: Dupa cum am spus, d-na prim procuror Adina Florea, a instrumentat dosarul ducandu-l pana aproape de final. Probele gasite sunt certe si concludente.
Intre timp, la Parchetul Curtii de Apel Cta a ajuns procuror general acelasi domn Stefan Gigi-Valentin, care mai inainte era procuror sef la Parchetul de pa langa Tribunalul Cta., prietenul politistului inculpat.
Apoi d-na Adina Florea a plecat la SIIJ si dosarul a fost preluat de d-na procuror Puiu Zarafina, care la scurt timp a plecat si ea la SIIJ.
Apoi procurorul general Stefan Gigi-Valentin a predat dosarul procurorului Gigel-Marian Alexandru care in 6 luni nici nu l-a deschis si care asteapta probabil sa se prescrie raspunderea penala.
Spune ca dosarul e greu si e suparat pe cele doua procuroare care s-au ocupat de el inaintea lui si nu l-au terminat, sugerand ca ar fi avut interes. De ce sa-i revina lui sarcina ingrata de „a-i infunda” pe politisti?
De cate ori il cauti, ba e in CO ba e in CM, ba e pe teren.
Refuza nejustificat sa dea curs cererilor noastre de efectuare a unor expertize necesare si utile cauzei.
Si toate astea sunt facute cu siguranta specifica celui care e rodat in astfel de abuzuri si care stie ca nu i se va intampla nimic.
La fel, procurorul general Stefan Gigi-Valentin si adjuncta lui, procuror general adjunct Mergeane Mihaela-Elena se prefac ca nu au ce sa-i faca.
Daca pana la evidentierea probelor, tergiversarea dosarului putea fi pusa pe seama neglijentei, din momentul in care probele vinovatiei au fost evidentiate clar iar termenul de prescriere al raspunderii penale e aproape, tergiversarea denota ca e facuta cu intentie.
Foarte greu pot fi convinsi procurorii sa-i ancheteze pe „fratii” lor politistii.
Lucrand impreuna la diverse cazuri, se leaga prietenii, se formeaza legaturi, o mana spala pe alta, etc.
Daca era vorba de altcineva, cred ca erau de mult arestati si trimisi in judecata, si nu oricum ci pentru constituirea unui G.I.O.
Reporter: Ce nu functioneaza cum ar trebui in acest angrenaj numit stat? De ce aceasta lipsa de reactie din partea organelor ierarhic superioare sesizate?
D.V.: Politistii au furat linistiti sub umbrela legii, pentru ca stiau cum functioneaza sistemul, ca riscul pentru ei e mic. Probabil nu e prima oara.
Stiau ca parchetul nu va lua in seama plangerea mea.
Stiau ca daca voi reclama ,,mai sus” se va intoarce tot la parchet unde prietenul lor le asigura spatele.
Si-au asigurat deasemenea un termen de prescriere cu trei ani mai mic dosind documentele din care rezulta infractiunea.
Asa cum in cazul fetelor disparute in cazul „Caracal”, cei responsabili, in loc sa cerceteze cu constiinciozitate, au conchis ca fetele „umbla creanga”, si in cazul de fata, DNA, fara sa dispuna ceea ce era esential pentru aflarea adevarului, a clasat cazul, considerand probabil ca mint.
La fel CSM, IJ, etc, nu au dat nici doi bani pe plangerea mea si in loc sa ia masurile eficiente care s-ar fi impus, au redirectionat plangerea catre cel reclamat.
Ar trebui sa existe proceduri obligatorii, a caror nerespectare sa constituie infractiune.
Reporter: Cum credeti ca s-au intamplat faptele? Cine sunt dupa dvs. faptuitorii?
D.V.: De cand au vazut aurul, privirile piezise pe care le schimbau intre ei nu prevesteau nimic bun.
Era pentru ei o sansa cu care te intalnesti o data in viata si nu trebuia ratata.
Erau invatati sa-si „traga dreptul” din orice, asa ca daca n-am dat spaga, aurul era solutia.
Trebuia sa faca tot posibilul ca eu sa fiu condamnat si aurul confiscat.
Procentul de 10 % din cantitate, adica aproximativ 15 kg, li s-a parut optim in sensul ca era multumitor cantitativ si putea fi justificat „usor” prin explicatia ca si casa de amanet mai poate sa ia „teapa”.
Deoarece aurul era cantarit, trebuia sa puna in locul celui sustras aceeasi greutate de tinichele. Dar si sa faci rost de 15 kg de tinichele fara sa atragi atentia, nu e usor.
Procedura legala era sa-l predea in termen de 24 de ore la trezorerie. Acolo, in prezenta unei comisii formata din reprezentanti ai trezoreriei, politisti, proprietar, se desigilau sacii pe baza de proces verbal, se inventaria ce mai ramasese neinventariat, se sigilau la loc deasemenea pe baza unui proces verbal, ramanand in seifurile trezoreriei, chiar daca pentru aceasta operatiune erau necesare mai multe zile.
In urma reconstituirii dispuse de prim procurorul Adina Florea a reiesit ca cms. Constan-tinescu Paul a inventat o procedura frauduloasa, care sa-i permita sustragerea si inlocuirea aurului.
Astfel, a dus tot aurul la politie, chiar si pe cel inventariat in cadrul perchezitiei.
Aici l-au jonglat timp de 72 de zile, interval de timp necesar ca sa faca rost de tinichele, sa le introduca, sa inlocuiasca aurul cu tinichele si sa scoata aurul.
Preluarea sacilor din banca, desigilarea sacilor, predarea aurului catre colegii politisti in vederea inventarierii, preluarea dupa ce se inventaria, transportul aurului la trezorerie, etc, s-a facut „pe incredere” fara procese verbale, fara semnaturi, ca in caz de ceva sa planeze banuiala si asupra celorlalti.
Din declaratiile pe care le-a dat si din reconstituire rezulta ca vrea sa induca anchetatorului ideea ca ar fi vorba de neglijenta in serviciu, fapta cu termen scurt de prescriere.
Din pacate pentru el, faptele denota un clar abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, cu consecinte grave, prin incalcarea legislatiei primare si secundare.
Din punctul meu de vedere, principalul vinovat de abuz in serviciu, furt sau delapidare si spalare de bani este cms. Constantinescu Paul care a coordonat operatiunea. El era responsabilul pe linie de metale pretioase si nu poate spune ca nu cunostea legea din domeniu.
Avea si un sef, cms. Sef Tomescu Ioan, mai expert decat el, un tip descris de politisti ca fiind genul de sef in a carui subordine nu se intampla nimic fara acordul lui.
Deci, fara acordul cms. Sef Tomescu Ioan nu putea face ce a facut.
Cms. sef Tomescu Ioan a stiut foarte bine ca ceea ce face cms. Constantinescu Paul este ilegal, ca dovada fiind faptul ca l-a acoperit, inducand in eroare DNA ca Dulea Virgil sau reprezentantii lui au asistat la inventariere.
Colegii de la SIF care au adus aurul de la banca si i l-au predat lui Constantinescu Paul, ”la mica intelegere ”, fara proces verbal, cu toate ca erau profesionisti si stiau foarte bine ca incalca legea, se fac vinovati de abuz si complicitate la abuz.
Dupa mine, exista si un nucleu cu Constantinescu Paul in centru care au format un Grup Infractional Organizat.
Reporter: Avand in vedere contactele pe care le-ati avut cu politistii in cadrul anchetei in care ati fost cercetat, cum vi s-au parut politistii? Ce fac politistii hoti acum?
D.V.: Hotii, cel putin deocamdata, sunt bine, asteapta prescrierea. Mai acuza cate un preinfarct cand sunt chemati la parchet, in rest sunt bine, joaca tenis.
Din fericire, majoritatea politistilor sunt corecti. Am intalnit politisti „jos palaria”, chiar de la „economic”.
Dar si altii cu multa aroganta si tupeu, care se cred niste mici dumnezei, printre ei numarandu-se si „manglitorii”.
Aceste specimene, care si-au pervertit constiinta, uitandu-si menirea, strica din pacate si imaginea institutiei.
Reporter: Am citit un comentariu, in care cineva spunea legat de furtul aurului: „pe astia ii plangem noi?”, referindu-se probabil la faptul ca „aveti de unde”.
D.V.: Sau ca oamenii de afaceri sunt din start hoti.
E o mentalitate gresita, cu specific romanesc, din pacate.
Eu nu fac publica povestea ca sa fiu plans de cineva. Nu-mi foloseste la nimic.
Mediatizarea acestei povesti, nu e facuta nici cu scopul de a-mi facilita recuperarea pagubei. Aceasta paguba, mai devreme sau mai tarziu va fi recuperata.
Daca nu in cadrul unui proces penal, asa cum ar fi normal, atunci in civil, iar daca nu de la hoti, atunci de la statul roman. Eu imi fac probleme ca cei vinovati nu vor raspunde penal, adica nu se vor duce la puscarie, acolo unde le este locul.
Mi-e teama ca in loc sa plateasca ei, va plati iar statul roman, adica noi toti.
In alta ordine de idei, ce sa intelegem, ca furtul de la cei care „au de unde”, e acceptabil? Ce inseamna noi, din comentariul respectiv? Cumva, noi cei cu venituri modeste?
Tolerarea acestor atitudini, duce la situatii mai grave gen Caracal, unde au de suferit tocmai cei cu venituri modeste.
Cu privire la cealalta nuanta a comentariului, stiti foarte bine ca am fost cercetat in detaliu, atat eu cat si societatile comerciale si cu toate ca s-a cautat cu mare interes o incalcare a legii, nu s-a gasit.
Doua instante m-au judecat si ambele au stabilit ca nu am incalcat legea.
De asemenea, atat eu , cat si firmele din grup, am platit la bugetul acestui stat pervertit impozite de ordinul milioanelor de euro.
Reporter: De ce pana acum ati refuzat sa dati declaratii presei pe aceasta tema?
D.V.: In primul rand am asteptat ca problema sa fie rezolvata institutional, fara presiuni, asa cum ar fi normal, dar se pare ca nu se poate.
In alta ordine de idei, pana la achitarea mea, care s-a intamplat acum cateva luni, plana asupra mea suspiciunea comiterii unor infractiuni si am asteptat decizia instantei.
Reporter: Va multumim pentru interviu!
D.V.: Cu placere, sper ca va ajunge sa fie citit de cei ce pot lua masuri in aceasta speta. O zi buna!