În vremurile noastre, se vorbește mult despre credință, despre morală și despre valorile creștine.
Totuși, există un lucru care pare să se diminueze în viața multor creștini: cinstirea Maicii Domnului. Deși fiecare creștin ortodox rostește cu evlavie rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te!”, nu întotdeauna înțelege locul unic pe care Preasfânta Fecioară Maria îl ocupă în istoria mântuirii.
Maica Domnului nu este o femeie obișnuită. Ea este cea pe care Dumnezeu a ales-o dintre toate femeile pentru a deveni Mama Fiului Său întrupat. Prin ea, Dumnezeu a venit în lume, iar prin ascultarea și smerenia ei s-a împlinit planul dumnezeiesc al mântuirii.
Arhimandritul Teofil Părăian spunea atât de frumos că problema omului contemporan este că trăiește un „creștinism de idei”, iar „ideile n-au mamă”. Dacă Hristos este doar o idee, atunci Maica Lui nu mai are loc în viața noastră. Dar dacă Hristos este Dumnezeu viu și prezent în existența noastră, atunci iubirea față de El ne conduce în mod firesc și către iubirea și cinstirea Maicii Sale.
Maica Domnului este binecuvântată între toate femeile
Sfânta Scriptură nu lasă loc de îndoială cu privire la locul Preasfintei Fecioare Maria.
Îngerul Gavriil îi spune:
„Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1, 28)
Mai târziu, Sfânta Elisabeta, luminată de Duhul Sfânt, rostește aproape aceleași cuvinte:
„Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.” (Luca 1, 42)
Nu oamenii au ridicat-o pe Maica Domnului la această cinste, ci Dumnezeu Însuși. El a ales-o dintre toate femeile lumii și a împodobit-o cu harul Său.
De aceea, atunci când cineva spune că Maica Domnului a fost doar o femeie ca toate celelalte, nu vorbește potrivit învățăturii Sfintei Scripturi. Ea este o femeie adevărată, dar una unică în întreaga istorie a omenirii.
Mama nu este doar o femeie
Părintele Teofil Părăian oferă o comparație simplă și emoționantă.
Se spune că un copil își căuta mama și întreba pe toți:
– Nu ați văzut-o pe mama mea?
Un om îi răspunde:
– Am văzut o femeie trecând pe aici.
Copilul îi spune:
– Eu nu caut o femeie, eu o caut pe mama.
Cât adevăr cuprinde această întâmplare!
Mama nu este doar o femeie între multe altele. Pentru fiecare copil, mama este unică. Nimeni nu-i poate lua locul.
La fel trebuie să înțelegem și despre Maica Domnului. Dacă mamele noastre sunt atât de prețioase și de neînlocuit, cu cât mai mult trebuie să o cinstim pe aceea care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu.
Nu o cinstim pentru că ar fi o zeiță sau pentru că ar avea o natură diferită de a noastră, ci pentru că Dumnezeu a făcut din ea cea mai binecuvântată dintre toate femeile.
Hristos și Maica Sa nu pot fi despărțiți
Există oameni care spun că Îl iubesc pe Hristos, dar nu o cinstesc pe Maica Domnului.
Această atitudine este greu de înțeles.
Cum am putea spune că iubim un fiu, iar pe mama lui o disprețuim sau o ignorăm?
Domnul Iisus Hristos Și-a iubit Mama cu iubire desăvârșită. El a fost ascultător față de ea în copilărie, după cum spune Evanghelia:
„Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.” (Luca 2, 51)
Pe Cruce, în cele mai grele clipe ale pătimirii Sale, Hristos nu o uită pe Mama Sa.
El o încredințează ucenicului iubit:
„Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan 19, 26-27)
Acest gest nu este doar o grijă firească față de Maica Sa, ci și o mărturie că ea rămâne mama duhovnicească a tuturor celor ce-L urmează pe Hristos.
Nu putem despărți pe Fiul de Mama Sa.
Unde este Hristos, acolo este și iubirea față de cea care L-a născut.
Creștinismul de idei și creștinismul viu
Una dintre cele mai profunde observații ale Părintelui Teofil este aceasta:
„Creștinismul nostru este un creștinism de idei și ideile n-au mamă.”
Această afirmație spune foarte mult despre lumea contemporană.
Mulți discută despre Dumnezeu ca despre un subiect filosofic. Vorbesc despre credință, despre valori și despre religie, dar fără o relație vie cu Hristos.
Într-un asemenea creștinism, Maica Domnului pare inutilă.
Dar credința ortodoxă nu este o filozofie. Ea este întâlnirea cu Hristos cel viu. Iar dacă Hristos este viu, atunci și legătura Lui cu Maica Sa este vie.
Creștinul adevărat nu trăiește doar din definiții și teorii, ci din iubire. Și iubirea nu poate ignora pe cea pe care Dumnezeu a ales-o drept Mama Fiului Său.
Cinstirea Maicii Domnului este poruncită chiar de Scriptură
Unii întreabă de ce ortodocșii o cinstesc atât de mult pe Maica Domnului. Răspunsul îl găsim chiar în cuvintele ei.
După Buna Vestire, Fecioara Maria spune:
„Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.” (Luca 1, 48)
Aceasta nu este o laudă de sine. Este o profeție inspirată de Duhul Sfânt. Iar această profeție se împlinește de două mii de ani. Oriunde există credință ortodoxă, Maica Domnului este iubită, cinstită și chemată în rugăciune.
Nu pentru că ar lua locul lui Dumnezeu, ci pentru că ea este cea mai apropiată dintre oameni de Fiul lui Dumnezeu.
Așa cum cerem rugăciunea unui om credincios, cu atât mai mult cerem rugăciunea celei care este plină de har și stă înaintea tronului lui Dumnezeu.
Cum o putem cinsti pe Maica Domnului?
Cinstirea Maicii Domnului nu înseamnă doar să sărbătorim praznicele ei.
Ea începe în inimă.
O putem cinsti prin rugăciune, rostind zilnic „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te!” sau Acatistul Bunei Vestiri.
O putem cinsti participând la slujbele închinate ei și prăznuind cu evlavie marile sărbători: Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică, Buna Vestire, Adormirea Maicii Domnului și Acoperământul ei.
Dar cea mai înaltă cinstire este ascultarea.
La Nunta din Cana Galileii, Maica Domnului nu vorbește mult. Ea rostește doar câteva cuvinte care sunt un adevărat program de viață pentru orice creștin:
„Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.” (Ioan 2, 5)
Aceste cuvinte rezumă întreaga ei misiune. Ea nu Îl înlocuiește pe Hristos. Nu atrage atenția asupra ei însăși. Ea ne conduce mereu spre Fiul ei.
De aceea, cel care o cinstește cu adevărat pe Maica Domnului va căuta să împlinească poruncile lui Hristos.
Maica Domnului, mama tuturor creștinilor
În viața fiecărui om există momente de durere, singurătate și încercare. Atunci înțelegem mai bine ce înseamnă să ai o mamă care se roagă pentru tine.
Preasfânta Fecioară Maria este mama duhovnicească a tuturor celor care Îl iubesc pe Hristos.
De-a lungul veacurilor, milioane de creștini au simțit ajutorul ei în boli, în primejdii, în necazuri și în ispite.
Biserica nu încetează să cânte:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”
Nu pentru că ea ar fi izvorul milei, ci pentru că rugăciunea ei înaintea Fiului este puternică și plină de iubire.
Așa cum la Cana Galileii a văzut lipsa vinului înainte ca mirii să spună ceva, tot astfel vede și astăzi lipsurile sufletești ale celor care o cheamă cu credință.
Cinstirea Maicii Domnului nu este un adaos la credința ortodoxă, ci o consecință firească a iubirii față de Hristos
Dacă Fiul lui Dumnezeu a binevoit să Se nască din ea, dacă îngerul a numit-o „binecuvântată între femei”, dacă Elisabeta a fericit-o, iar ea însăși a profețit că toate neamurile o vor ferici, atunci și noi suntem chemați să o cinstim cu dragoste și recunoștință.
Să nu reducem credința la simple idei sau teorii, căci, așa cum spunea Arhimandritul Teofil Părăian, „ideile n-au mamă”. Credința noastră este vie, pentru că Hristos este viu. Iar acolo unde Hristos este viu, acolo este și iubirea pentru Maica Sa.
Să alergăm cu încredere la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să îi cerem ocrotirea, să îi urmăm smerenia și ascultarea și să împlinim neîncetat cuvintele pe care ni le-a lăsat drept moștenire: „Faceți orice vă va spune El.” Astfel vom arăta că suntem nu doar admiratori ai Maicii Domnului, ci adevărați cinstitori ai ei, spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletelor noastre.