Fără alb și, mai ales, fără rochie de unică folosință. Pentru nunta sa, Marie Curie a ales o ținută de culoare albastru închis, gândindu-se deja la modul în care o va folosi ulterior.
Marie Curie s-a căsătorit îmbrăcată în culori închise, dintr-un motiv foarte special
Când ne imaginăm o rochie de mireasă, nu ne gândim neapărat la faptul că ar putea fi „potrivită pentru laborator”. Pentru Marie Curie, însă, aceasta era o cerință esențială. În 1895, când a decis să se căsătorească cu Pierre Curie, tânăra cercetătoare nu voia sub nicio formă o rochie care să fie purtată doar o singură zi. Mama lui Casimir Dłuski, soțul surorii sale Bronisława, se oferă să-i dăruiască o rochie nouă pentru nuntă. Marie Curie acceptă, dar cu niște cerințe foarte speciale.
Ani mai târziu, fiica sa, Ève, relatează această poveste în biografia sa, „Madame Curie”. „Nu dețin alte haine decât cele pe care le port zilnic”, ar fi scris mama sa. Dacă totuși i se oferea o rochie nouă, atunci savanta dorea ca aceasta să fie „practică și de culoare închisă”. Pentru a o putea purta ulterior în laboratorul ei.
Dorința ei s-a împlinit. Marie Curie nu a purtat alb. Ea a ales o rochie de un albastru închis, la o distanță imensă de ideea unei ținute concepute pentru a fi purtată doar o singură zi. În fotografiile de epocă se distinge un corsaj ajustat la talie, confecționat dintr-o țesătură prețioasă, cu mâneci largi, tipice sfârșitului secolului al XIX-lea, și o pelerină scurtă așezată pe umeri. În alte fotografii realizate alături de Pierre Curie, rochia dispare aproape în întregime sub un palton la fel de întunecat. Funcțională, desigur, dar elegantă.
La 26 iulie 1895, Marie Curie s-a căsătorit cu Pierre Curie în cadrul unei ceremonii civile la Sceaux, la sud de Paris. Nici o ceremonie religioasă și niciun fast. Și în această privință, viitorii soți păreau să fie perfect de acord. Marie Curie va povesti ulterior că amândoi doreau să reducă ceremonia „la minimum”.
Aceeași sobrietate se regăsește și în cadouri
Printre lucrurile din trusoul viitorilor miri se află două biciclete, pe care le iau aproape imediat pentru a porni în luna de miere prin zona rurală a Franței. În ceea ce privește rochia, aceasta nu rămâne atârnată pe un umeraș, așteptând o viitoare ocazie specială. Marie Curie face exact ceea ce a spus: o poartă la laborator timp de mai mulți ani.
De fapt, Marie Curie dorea ca hainele sale să fie rezistente, capabile să reziste trecerii timpului. Opt ani mai târziu, în 1903, sora ei, Bronisława, a insistat din nou ca ea să-și cumpere o ținută nouă cu ocazia susținerii tezei sale de doctorat la Sorbona. Curie a cedat în cele din urmă și a ales o rochie neagră. O rochie pe care a putut să o poarte în continuare… la laborator.
Această logică a reutilizării pare să o fi însoțit pe tot parcursul vieții, chiar și cu ocazii dintre cele mai prestigioase. Conform mai multor mărturii, în 1921, Marie Curie s-a prezentat la Casa Albă îmbrăcată cu aceeași rochie neagră pe care o purtase deja la ceremoniile de decernare a celor două premii Nobel. În acest moment, nu mai este vorba doar de reutilizare, ci de o adevărată filosofie vestimentară.
În laborator, însă, rochiile fac loc halatelor
Iar cele ale lui Marie Curie sunt întotdeauna negre. Arhivele Muzeului Curie păstrează, de altfel, urma comenzilor pe care le-a plasat începând din 1907 la casa de modă Libert, situată în Place Maubert din Paris, pentru „halatele sale de damă”. Nelly Boiteux, care a cunoscut-o încă din copilărie, își amintește de o femeie elegantă în afara programului de lucru. Adesea îmbrăcată în negru și purtând pălării mari. Dar, odată ajunsă în laborator, Marie Curie își pune invariabil halatele negre.
Această alegere poate surprinde astăzi, având în vedere că imaginea omului de știință este asociată cu albul imaculat al laboratoarelor. La Institutul de Radium, de altfel, colegii ei purtau tradiționalul halat alb. Marie Curie, însă, a rămas fidelă culorii negre. Motivul este cunoscut: după moartea lui Pierre Curie în 1906, ea a purtat doliu timp de mulți ani și, potrivit Muzeului Curie, îmbrăcămintea ei de laborator a urmat aceeași logică. Pe de altă parte, nu se știe dacă această dimensiune simbolică explica deja alegerea ei pentru o rochie de mireasă în culori închise, cu unsprezece ani mai devreme.
Privind în retrospectivă, rochia albastră închisă aleasă pentru nunta sa nu pare atât o originalitate izolată, cât primul exemplu al unei filosofii de viață. Să cumpere puțin, să păstreze mult timp, să pună accentul pe utilitate mai degrabă decât pe fast. Această idee se va regăsi în întreaga garderobă a lui Marie Curie, chiar și atunci când viața o va duce de la laboratoarele de la Sorbona la ceremoniile Premiului Nobel, apoi la Casa Albă.